Spunea cineva:
Durerea e cealalta fata a puterii !
Frica este aceea care ne inchide drumul cunoasterii; ea este cauza tuturor suferintelor noastre!
Nu trebuie niciodata sa comitem o nedreptate,nici macar cand suferim o nedreptate!
Monday, June 30, 2008
Dreptul de a fi
Am citit intr-o carte ca pentru un european sau american viata este aproape sinonima cu tineretea,si de aceea regreta cand vad ca anii trec peste ei. In schimb pentru cultura orientala, sinonima cu viata este varsta inaintata ,mai degraba decat tineretea.Pentru ca ei considera faptul ca la o varsta inaintata experientele stranse sunt multe in comparatie cu o varsta frageda.
Si cand ma gandesc ca atata lume din cultura occidentala se arata dezamagita,chiar si speriata , de gandul ca trebuie sa imbatraneasca.Dar in felul asta ei nu sunt constienti ca se opun vietii si cursului firesc al ei,deci se opun tocmai acelui lucru care e cel mai de pret pentru oricine : dreptul de a fi.
A fi nu presupune sa-ti traiesti doar anii tineretii ,ci sa strangi experiente in adancul sufletului tau ,experienta de viata,cuprinzand atat momentele fericite cat si cele nefericite,atat momentele traite in copilarie ,cat si cele traite la o varsta inaintata...
Tot ceea ce avem voie sa experimentam aici ne serveste unui scop...Si scopul este de a ne elibera drumul pentru a ajunge sa ne castigam dreptul de a exista mereu in Creatie...Personal si constient!Chiar si dupa moarte...Chiar si peste milenii! Si sa evitam o descompunere a personalitatii noastre,care devine inevitabila atunci cand nu avem suficient de mult respect fata de toate experientele vietii...care nu sunt decat pentru a ne fi de folos noua...celor ce am parasit candva Paradisul ,incostienti si lipsiti de personalitate proprie,dar care avem nevoie sa ne intoarcem in Paradis constienti de sine si cu o personalitate proprie dezvoltata ca urmare a experientelor traite de-a lungul mai multor vieti aici pe pamant,cat si a experientelor de viata avute in lumea cealalta,invizibila ochilor pamantesti,de unde apartinem de fapt...
Si cand ma gandesc ca atata lume din cultura occidentala se arata dezamagita,chiar si speriata , de gandul ca trebuie sa imbatraneasca.Dar in felul asta ei nu sunt constienti ca se opun vietii si cursului firesc al ei,deci se opun tocmai acelui lucru care e cel mai de pret pentru oricine : dreptul de a fi.
A fi nu presupune sa-ti traiesti doar anii tineretii ,ci sa strangi experiente in adancul sufletului tau ,experienta de viata,cuprinzand atat momentele fericite cat si cele nefericite,atat momentele traite in copilarie ,cat si cele traite la o varsta inaintata...
Tot ceea ce avem voie sa experimentam aici ne serveste unui scop...Si scopul este de a ne elibera drumul pentru a ajunge sa ne castigam dreptul de a exista mereu in Creatie...Personal si constient!Chiar si dupa moarte...Chiar si peste milenii! Si sa evitam o descompunere a personalitatii noastre,care devine inevitabila atunci cand nu avem suficient de mult respect fata de toate experientele vietii...care nu sunt decat pentru a ne fi de folos noua...celor ce am parasit candva Paradisul ,incostienti si lipsiti de personalitate proprie,dar care avem nevoie sa ne intoarcem in Paradis constienti de sine si cu o personalitate proprie dezvoltata ca urmare a experientelor traite de-a lungul mai multor vieti aici pe pamant,cat si a experientelor de viata avute in lumea cealalta,invizibila ochilor pamantesti,de unde apartinem de fapt...
Friday, June 27, 2008
Urmarea unei atitudini de sensibilitate
Oricare ar fi viitorul...Daca invatam lectiile pe care viata ni le ofera prin experientele prin care trecem ( chiar si cand sunt din cele mai dureroase fizic sau sufleteste,mai ales atunci ),si apoi le aplicam in viata obisnuita de zi cu zi ,vom ajunge in final sa nu trebuiasca sa mai suferim...
Totul e sa intelegem ca trebuie sa fim sensibili la suferinta celorlalti,la durerea aproapelui...si daca intr-adevar devenim suficient de sensibili ,vom fi demni sa ne bucuram mereu....Deci vom fi demni de bucurie...
Si cand esti demn de ceva...acel lucru vine...!~~~
Totul e sa intelegem ca trebuie sa fim sensibili la suferinta celorlalti,la durerea aproapelui...si daca intr-adevar devenim suficient de sensibili ,vom fi demni sa ne bucuram mereu....Deci vom fi demni de bucurie...
Si cand esti demn de ceva...acel lucru vine...!~~~
Ganduri catre aproapele meu
Ganduri catre aproapele meu si catre mine insami
A sti exact unde ma aflu in Creatie,a nu ma pretui nici mai mult,nici mai putin decat valorez imi este mai necesar decat aerul pe care il respir,decat apa pe care o beau...Daca ma pretuiesc mai mult decat fac,orgoliul imi intuneca vederea,iar daca ma pretuiesc mai putin decat valorez,lipsa de incredere in mine insami imi intuneca bucuria de a trai. De aceea nu am nici o clipa de risipit si nici o suferinta nu e prea mare ca sa nu o pot suporta in schimbul dobandirii unei vederi clare. Caci ce garantie am ca privirea mea asupra lumii inconjuratoare,asupra semenilor mei si asupra mea insami nu e privirea unui nebun care traieste o iluzie daca eu mai simt inca urmele orgoliului meu si imi lipseste uneori bucuria de a trai?...
"Numai cei neprihaniti au dreptate". (Turgheniev )
Viitorul se naste in fiecare clipa a prezentului.Cu cat daruirea si iubirea din prezent sunt mai mari,cu atat cresc bucuria si pacea pe care viitorul le aduce .Daruirea totala a fiintei interioare pentru fiecare clipa ,pentru ca fiecare clipa traita sa fie pentru bine,pentru mai bine alunga cu totul atat teama de viitor cat si teama de trecut."Fara teama si fara de prihana..."
De ce omul care ajunge la sine insusi si isi implineste menirea primeste coroana vietii vesnice ? Pentru ca doar o vesnicie ii va ajunge ca sa laude Lumina asa cum se cuvine...
Nu ravnesc sa-i dau invatatura ,chiar cea mai curata ,chiar cea mai inalta pe care as fi in stare sa o dau,pe care celalalt ar putea-o primi. Ravnesc sa-i trezesc setea spiritului pentru ca sa soarba singur si netulburat din Apa Vietii.Ravnesc sa-l ajut sa-si dezlege aripile pentru ca singur sa se inalte frematand in zbor spre Lumina.Si toate acestea ravnesc sa le fac dupa ce eu insami am baut din Apa Vietii si dupa ce au insami m-am inaltat in zbor liber spre Lumina astfel incat pe mine insami sa ma daruiesc in chemarea mea fara cuvinte: "Vino si tu!Lumina este!"
Exista un loc unde suferinta si bucuria sunt acelasi lucru:eperienta care-l ajuta pe om sa se apropie de Lumina. Exista un loc unde aprecierea oferita de semeni ca si blamarea oferita de ei il lasa indiferent pe om.Exista un loc unde obstacolele sunt intampinate cu bucurie,pentru ca sunt cei mai pretiosi prieteni. Exista un loc unde se merge cu pasi mari catre sine insusi. Acel loc este inauntrul omului.Este locul unde exista nimic altceva decat lauda catre Lumina.Doar cine ajunge acolo poate fi fericit,caci atunci isi indeplineste menirea.Nevoia de a lauda Lumina cu fiecare suflare,cu fiecare gand , cu fiecare vorba si cu fiecare fapta este cea mai profunda nevoie a omului.Mai profunda decat nevoia de hrana , de apa, de aer, de a avea urmasi ,de dragoste pentru alt om,de bogatie,de apreciere,de putere...Dar cati isi recunosc profunzimile sufletului? Si dupa cate vieti? Mai bine mai tarziu decat niciodata...
In exterior ne deosebim precum degetele unei maini: unul e mic,altul e mare,unul e mijlociu,altul aratator,altul inelar .... In interior suntem precum degetele unei maini: daca sufera unul, suferim toti si sufera toata mana pentru ca ceea ce-i facem altuia vine apoi asupra noastra ...
ALINA RUS
A sti exact unde ma aflu in Creatie,a nu ma pretui nici mai mult,nici mai putin decat valorez imi este mai necesar decat aerul pe care il respir,decat apa pe care o beau...Daca ma pretuiesc mai mult decat fac,orgoliul imi intuneca vederea,iar daca ma pretuiesc mai putin decat valorez,lipsa de incredere in mine insami imi intuneca bucuria de a trai. De aceea nu am nici o clipa de risipit si nici o suferinta nu e prea mare ca sa nu o pot suporta in schimbul dobandirii unei vederi clare. Caci ce garantie am ca privirea mea asupra lumii inconjuratoare,asupra semenilor mei si asupra mea insami nu e privirea unui nebun care traieste o iluzie daca eu mai simt inca urmele orgoliului meu si imi lipseste uneori bucuria de a trai?...
"Numai cei neprihaniti au dreptate". (Turgheniev )
Viitorul se naste in fiecare clipa a prezentului.Cu cat daruirea si iubirea din prezent sunt mai mari,cu atat cresc bucuria si pacea pe care viitorul le aduce .Daruirea totala a fiintei interioare pentru fiecare clipa ,pentru ca fiecare clipa traita sa fie pentru bine,pentru mai bine alunga cu totul atat teama de viitor cat si teama de trecut."Fara teama si fara de prihana..."
De ce omul care ajunge la sine insusi si isi implineste menirea primeste coroana vietii vesnice ? Pentru ca doar o vesnicie ii va ajunge ca sa laude Lumina asa cum se cuvine...
Nu ravnesc sa-i dau invatatura ,chiar cea mai curata ,chiar cea mai inalta pe care as fi in stare sa o dau,pe care celalalt ar putea-o primi. Ravnesc sa-i trezesc setea spiritului pentru ca sa soarba singur si netulburat din Apa Vietii.Ravnesc sa-l ajut sa-si dezlege aripile pentru ca singur sa se inalte frematand in zbor spre Lumina.Si toate acestea ravnesc sa le fac dupa ce eu insami am baut din Apa Vietii si dupa ce au insami m-am inaltat in zbor liber spre Lumina astfel incat pe mine insami sa ma daruiesc in chemarea mea fara cuvinte: "Vino si tu!Lumina este!"
Exista un loc unde suferinta si bucuria sunt acelasi lucru:eperienta care-l ajuta pe om sa se apropie de Lumina. Exista un loc unde aprecierea oferita de semeni ca si blamarea oferita de ei il lasa indiferent pe om.Exista un loc unde obstacolele sunt intampinate cu bucurie,pentru ca sunt cei mai pretiosi prieteni. Exista un loc unde se merge cu pasi mari catre sine insusi. Acel loc este inauntrul omului.Este locul unde exista nimic altceva decat lauda catre Lumina.Doar cine ajunge acolo poate fi fericit,caci atunci isi indeplineste menirea.Nevoia de a lauda Lumina cu fiecare suflare,cu fiecare gand , cu fiecare vorba si cu fiecare fapta este cea mai profunda nevoie a omului.Mai profunda decat nevoia de hrana , de apa, de aer, de a avea urmasi ,de dragoste pentru alt om,de bogatie,de apreciere,de putere...Dar cati isi recunosc profunzimile sufletului? Si dupa cate vieti? Mai bine mai tarziu decat niciodata...
In exterior ne deosebim precum degetele unei maini: unul e mic,altul e mare,unul e mijlociu,altul aratator,altul inelar .... In interior suntem precum degetele unei maini: daca sufera unul, suferim toti si sufera toata mana pentru ca ceea ce-i facem altuia vine apoi asupra noastra ...
ALINA RUS
Saturday, June 21, 2008
Inseparabile
Nu exista dreptate fara iubire si nici iubire fara dreptate! Pentru ca iubirea cand e veritabila contine in ea dreptate veritabila,si la fel dreptatea cand e intr-adevar dreptate si nu doar de oameni numita dreptate, contine in ea iubire veritabila !
Friday, June 20, 2008
The Queen of Heaven
He gazed and gazed.Unveiled,He saw before Him the noble,ineffably beautiful features of the Queen of Heaven.Before Is-ma-el's eyes hung the light veil concealing from him Elizabeth's countenance.The rayes would have been too strong for the human being.
" My beloved Son,the time has come for You to begin the task to which the Father has set You. You have been splendidly guided on earth ; You are mature far beyond Your years. You have completed half of Your time on earth.Prepare to leave this realm forever
in a year's time.
"Your path will be arduous, for it will lead You into the Darkness,from which You have hitherto been sheltered.It will lead You to human beings who have not kept themselves pure and luminous like the Ismanites. It will let Your eyes behold evil and accustom them to suffering. But the Blessing of God,Your Father,and my love will surround You always!The loyalty of Your servants will protect You ; the love and loyalty of Purity will illumine Your path so that You will not want for joy.
Is-ma-el shall make known to You what he has received long ago.He knows what preparations for Your new Realm were ordained."
Slowly,Elizabeth's hands left Abd-ru-shin 's head. There was much he still wanted to ask,but not a sound came over his lips.
The great happening silenced him,and yet in his soul he perceived the answer to all his questions.
Softly the strains died away,and roseate veils dissolved. Only a hint of wonderful fragrance lingered in the room for some time.
Now Abd-ru-shin 's sole wish had been fulfilled.In blissful joy he remained silent for a long time after they were alone.
Is-ma-el broke the silence.
"Today it is seventeen years since you awakened for this earth, Abd-ru-shin. "
" ' Half of my time on earth ' said my Mother " , the Young Prince mused.
" Then it will not be so long before I may once more be On High in the Castle.I am glad ! "
( From the book " PAST ERAS AWAKEN " )
http://www.grailmessage.com/pasterasawaken2.htm
" My beloved Son,the time has come for You to begin the task to which the Father has set You. You have been splendidly guided on earth ; You are mature far beyond Your years. You have completed half of Your time on earth.Prepare to leave this realm forever
in a year's time.
"Your path will be arduous, for it will lead You into the Darkness,from which You have hitherto been sheltered.It will lead You to human beings who have not kept themselves pure and luminous like the Ismanites. It will let Your eyes behold evil and accustom them to suffering. But the Blessing of God,Your Father,and my love will surround You always!The loyalty of Your servants will protect You ; the love and loyalty of Purity will illumine Your path so that You will not want for joy.
Is-ma-el shall make known to You what he has received long ago.He knows what preparations for Your new Realm were ordained."
Slowly,Elizabeth's hands left Abd-ru-shin 's head. There was much he still wanted to ask,but not a sound came over his lips.
The great happening silenced him,and yet in his soul he perceived the answer to all his questions.
Softly the strains died away,and roseate veils dissolved. Only a hint of wonderful fragrance lingered in the room for some time.
Now Abd-ru-shin 's sole wish had been fulfilled.In blissful joy he remained silent for a long time after they were alone.
Is-ma-el broke the silence.
"Today it is seventeen years since you awakened for this earth, Abd-ru-shin. "
" ' Half of my time on earth ' said my Mother " , the Young Prince mused.
" Then it will not be so long before I may once more be On High in the Castle.I am glad ! "
( From the book " PAST ERAS AWAKEN " )
http://www.grailmessage.com/pasterasawaken2.htm
Invitatia
<< A trecut prea mult timp de cand oamenii purtau discutii adevarate...Vorbesc despre ceea ce Jean Houston numeste "dialog profund". Vorbesc despre expunerea propriului sine. Nu despre palavrageala dirijata de catre ego, ci despre schimburile de energie ale sufletelor care isi impartasesc experientele, isi spun adevarul, isi deschid mintea si isi dezvolta inima.
Haideti sa observam din nou momentele noastre de Gratie si sa le numim astfel, ca sa nu trecem pe langa viata in timp ce ne traim viata. Iata ce numesc eu Invitatia. Ea nu vine de la mine. Este viata care invita viata sa-i spuna vietii mai multe despre viata...
Scriitoarea vizionara Barbara Marx Hubbard, in cartea ei "Evolutie constienta" si in ultima carte "Inmugurire" discuta provocarile care ne stau in fata.
Acum societatea noastra pamanteasca a ajuns pe marginea prapastiei. Cu intelegera noastra limitata nu mai putem merge in siguranta mai departe. Multi dintre noi simt acest lucru. Tehnologia ne-a adus la limita puterii actuale de intelegere...Oare vom cadea, trasi de moartea noastra colectiva? Sau vom face un salt de pe stanca si vom zbura? >>
Am citit aceste randuri in cartea "Momente de Gratie" de Neale Donald Walsh.
Multi dintre noi simt la fel...
Nu stiu despre ce este vorba in cartea "Inmugurire", dar poate ca are legatura cu un gand de-al meu, asternut mai demult pe hartie:
Mugurele vietii infloreste
La marginea timpului.
O, minunea vietii mele...
Pe-o parte-a-timpului esti om
Esti mugure pe alta.
...Uneori am impresia ca exista un plan al ideilor, care contine toate ideile noastre, toate care au fost si care vor fi...si fiecare dintre noi avem acces la el, numai sa vrem. Desigur, atunci cand aducem o idee jos, in planul material, o exprimam oarecum diferit, in functie de personalitatea fiecaruia dintre noi. Dar e aceeasi idee...Din perspectiva general umana, semanam foarte mult intre noi. Si suntem foarte diferiti intre noi, fiecare in parte...Nici macar gemenii univitelini nu au aceeasi fire.
<< In anul 2001 intreaga omenire a aflat ( in urma descifrarii genomului uman ) ca structura genetica a fiintelor umane este identica in proportie de 99,9%. Din cele 30.000 de gene umane doar 300 fac diferenta dintre om si soarece...>> spune Neal Donald Walsh in cartea lui.
Ii spuneam cuiva ca rugaciunea face diferenta intre om si monstru. Iar adevarata rugaciune e fapta.
Animalele sunt pe deplin ceea ce trebuie sa fie. Ele urmeaza chemarea Naturii...Dar noi, oamenii?
Iata inca un gand in rezonanta cu cele scrise mai sus; eu vreau sa dau curs acestei invitatii...asa cum imi spune glasul inimii...pana nu e prea tarziu:
Inima mea a trecut prapastia
Ce ma desparte de Rege.
Ea straluceste si bate
Doar pentru El.
Comoara mea e mai mare
Decat toate comorile lumii.
Vietile mele sunt zile
Pe drumul spre Cer.
Punte nu este...
Drumul sfarseste in zbor.
Tacerea e zborul...
Si glasul ma cheama cu dor.
( Alina Rus )
Haideti sa observam din nou momentele noastre de Gratie si sa le numim astfel, ca sa nu trecem pe langa viata in timp ce ne traim viata. Iata ce numesc eu Invitatia. Ea nu vine de la mine. Este viata care invita viata sa-i spuna vietii mai multe despre viata...
Scriitoarea vizionara Barbara Marx Hubbard, in cartea ei "Evolutie constienta" si in ultima carte "Inmugurire" discuta provocarile care ne stau in fata.
Acum societatea noastra pamanteasca a ajuns pe marginea prapastiei. Cu intelegera noastra limitata nu mai putem merge in siguranta mai departe. Multi dintre noi simt acest lucru. Tehnologia ne-a adus la limita puterii actuale de intelegere...Oare vom cadea, trasi de moartea noastra colectiva? Sau vom face un salt de pe stanca si vom zbura? >>
Am citit aceste randuri in cartea "Momente de Gratie" de Neale Donald Walsh.
Multi dintre noi simt la fel...
Nu stiu despre ce este vorba in cartea "Inmugurire", dar poate ca are legatura cu un gand de-al meu, asternut mai demult pe hartie:
Mugurele vietii infloreste
La marginea timpului.
O, minunea vietii mele...
Pe-o parte-a-timpului esti om
Esti mugure pe alta.
...Uneori am impresia ca exista un plan al ideilor, care contine toate ideile noastre, toate care au fost si care vor fi...si fiecare dintre noi avem acces la el, numai sa vrem. Desigur, atunci cand aducem o idee jos, in planul material, o exprimam oarecum diferit, in functie de personalitatea fiecaruia dintre noi. Dar e aceeasi idee...Din perspectiva general umana, semanam foarte mult intre noi. Si suntem foarte diferiti intre noi, fiecare in parte...Nici macar gemenii univitelini nu au aceeasi fire.
<< In anul 2001 intreaga omenire a aflat ( in urma descifrarii genomului uman ) ca structura genetica a fiintelor umane este identica in proportie de 99,9%. Din cele 30.000 de gene umane doar 300 fac diferenta dintre om si soarece...>> spune Neal Donald Walsh in cartea lui.
Ii spuneam cuiva ca rugaciunea face diferenta intre om si monstru. Iar adevarata rugaciune e fapta.
Animalele sunt pe deplin ceea ce trebuie sa fie. Ele urmeaza chemarea Naturii...Dar noi, oamenii?
Iata inca un gand in rezonanta cu cele scrise mai sus; eu vreau sa dau curs acestei invitatii...asa cum imi spune glasul inimii...pana nu e prea tarziu:
Inima mea a trecut prapastia
Ce ma desparte de Rege.
Ea straluceste si bate
Doar pentru El.
Comoara mea e mai mare
Decat toate comorile lumii.
Vietile mele sunt zile
Pe drumul spre Cer.
Punte nu este...
Drumul sfarseste in zbor.
Tacerea e zborul...
Si glasul ma cheama cu dor.
( Alina Rus )
Tuesday, June 17, 2008
Puzderie de stele
Stralucitoarea Stea din inaltul Cerului
Aduce pe lume puzderie
De stele-copii:
Stelele umilintei coboara din Cer,
Sa se-aseze pe fruntile pure...
(Alina Rus)
Aduce pe lume puzderie
De stele-copii:
Stelele umilintei coboara din Cer,
Sa se-aseze pe fruntile pure...
(Alina Rus)
Sunday, June 15, 2008
Despre sensul vietii
Omul se naste pentru a descoperi viata,dar totul depinde
de el.O poate scapa printre degete:poate sa continue sa
respire,sa manance,poate sa continue sa imbatraneasca si
sa mearga inainte spre mormant...dar aceasta nu e
viata.Din leagan pana la mormant,ne indreptam pas cu pas
spre moarte:o moarte progresiva care cere 70 de ani
pentru a se implini.Milioane de persoane in jurul tau mor
de o moarte lenta si treptata, deci si tu incepi sa-i
imiti.Copiii invata totul de la persoanele pe care le au in
jur,si noi toti suntem inconjurati de persoane moarte.
Viata nu trebuie sa fie doar un drum spre batranete,ci o
crestere continua.Crestere inseamna sa patrunzi moment
cu moment tot mai mult in profunzime esenta vietii; nu
inseamna sa te apropii de moarte,ci sa te indepartezi tot
mai mult de moarte.Te indepartezi tot mai mult de
moarte,pana cand la un moment iti vei dai seama ca sa
mori nu e altceva decat a-ti schimba imbracamintea,a-ti
schimba propria casa,a-ti inlocui o forma cu o alta.Nimic
nu moare niciodata,nimic nu poate sa moara.Moartea e
fenomenul cel mai iluzoriu care ar putea fi.
Meditatia e principiul vietii.Cel mai potrivit pentru
meditatie este copilul,pentru ca nu e inca apasat de
cunoasterea intelectuala,de religie,de educatie: este
nevinovat;dar din nefericire nevinovatia este considerata
drept ignoranta.Copilul nu are ambitii,nici dorinte;este
atat de absorbit in momentul prezent...E de ajuns un
fluture cu minunatele sale culori,sau un curcubeu, si
copilul nu reuseste sa-si imagineze cum ar putea fi ceva
mai important sau mai bogat decat un
curcubeu.Nevinovatia este bogata,e abundenta,e
curata.Ignoranta e saraca,este o continua cersire:vrea
aceasta,vrea cealalta,vrea cunoastere intelectuala,
bogatie,respectabilitate,putere.Ignoranta duce pe un
drum al dorintelor,nevinovatia este o stare de absenta a
dorintelor.In orice moment in care iti vei dai seama ca ai
lasat viata sa-ti scape printre degete,sa stii ca izvorul la
care trebuie sa te intorci este nevinovatia.Naste-te a
doua oara,intoarce-te din nou nevinovat. Curateste-ti
mintea ta de tot ceea ce nu cunosti direct,de tot ceea ce
ai imprumutat,ai ereditat ca pe o conventie,sau ti a fost
dat de altii.Meditatia te separa de tot ceea ce nu-ti
apartine,lasandu-ti doar ceea ce este parte din fiinta ta
autentica.Tot restul e ars,si tu ramai gol,singur,expus
Soarelui si batailor vantului.Nu stii nimic.Ai totul de
descoperit.Trebuie sa incepi cercetarea.Trebuie sa pleci
in pelerinaj...
...Persoanele nu stiu cine sunt ele cu adevarat,sau
incearca sa devina cineva...fara ca macar sa se cunoasca
pe ele insele!
Transforma fiecare lucru pe care il faci intr-un act de
creativitate,invata sa transformi cea mai rea dintre
situatii in momentul cel mai fericit al vietii tale: Aceasta
numesc eu " arta" .
Eu va spun ca viata nu e o inchisoare,nu e o pedeapsa
spre indreptare,ci o recompensa ,data numai celui care a
castigat-o,celui care a meritat-o. Acum ai dreptul sa te
bucuri de ea,ba chiar ,comiti un pacat daca nu o faci.Vei
aduce o ofensa existentei daca nu o vei face mai
frumoasa,daca o vei lasa cum ai gasit-o.Nu: inaine de a
pleca,las-o un pic mai fericita, mai frumoasa,mai bogata
de un nou parfum.
Osho
P.s.: In general un copil poate fi doar aparent nevinovat,intrucat majoritatea oamenilor care se incarneaza pe Pamant,
vin aici in lumea noastra, pentru a-si indrepta greselile neispasite din celelalte vieti pe care le-au mai trait pana atunci pe Pamant.Reincarnarea le ofera posibilitatea indreptarii greselilor facute anterior pe Pamant si pe care le-au luat cu ei in lumea de dincolo.
de el.O poate scapa printre degete:poate sa continue sa
respire,sa manance,poate sa continue sa imbatraneasca si
sa mearga inainte spre mormant...dar aceasta nu e
viata.Din leagan pana la mormant,ne indreptam pas cu pas
spre moarte:o moarte progresiva care cere 70 de ani
pentru a se implini.Milioane de persoane in jurul tau mor
de o moarte lenta si treptata, deci si tu incepi sa-i
imiti.Copiii invata totul de la persoanele pe care le au in
jur,si noi toti suntem inconjurati de persoane moarte.
Viata nu trebuie sa fie doar un drum spre batranete,ci o
crestere continua.Crestere inseamna sa patrunzi moment
cu moment tot mai mult in profunzime esenta vietii; nu
inseamna sa te apropii de moarte,ci sa te indepartezi tot
mai mult de moarte.Te indepartezi tot mai mult de
moarte,pana cand la un moment iti vei dai seama ca sa
mori nu e altceva decat a-ti schimba imbracamintea,a-ti
schimba propria casa,a-ti inlocui o forma cu o alta.Nimic
nu moare niciodata,nimic nu poate sa moara.Moartea e
fenomenul cel mai iluzoriu care ar putea fi.
Meditatia e principiul vietii.Cel mai potrivit pentru
meditatie este copilul,pentru ca nu e inca apasat de
cunoasterea intelectuala,de religie,de educatie: este
nevinovat;dar din nefericire nevinovatia este considerata
drept ignoranta.Copilul nu are ambitii,nici dorinte;este
atat de absorbit in momentul prezent...E de ajuns un
fluture cu minunatele sale culori,sau un curcubeu, si
copilul nu reuseste sa-si imagineze cum ar putea fi ceva
mai important sau mai bogat decat un
curcubeu.Nevinovatia este bogata,e abundenta,e
curata.Ignoranta e saraca,este o continua cersire:vrea
aceasta,vrea cealalta,vrea cunoastere intelectuala,
bogatie,respectabilitate,putere.Ignoranta duce pe un
drum al dorintelor,nevinovatia este o stare de absenta a
dorintelor.In orice moment in care iti vei dai seama ca ai
lasat viata sa-ti scape printre degete,sa stii ca izvorul la
care trebuie sa te intorci este nevinovatia.Naste-te a
doua oara,intoarce-te din nou nevinovat. Curateste-ti
mintea ta de tot ceea ce nu cunosti direct,de tot ceea ce
ai imprumutat,ai ereditat ca pe o conventie,sau ti a fost
dat de altii.Meditatia te separa de tot ceea ce nu-ti
apartine,lasandu-ti doar ceea ce este parte din fiinta ta
autentica.Tot restul e ars,si tu ramai gol,singur,expus
Soarelui si batailor vantului.Nu stii nimic.Ai totul de
descoperit.Trebuie sa incepi cercetarea.Trebuie sa pleci
in pelerinaj...
...Persoanele nu stiu cine sunt ele cu adevarat,sau
incearca sa devina cineva...fara ca macar sa se cunoasca
pe ele insele!
Transforma fiecare lucru pe care il faci intr-un act de
creativitate,invata sa transformi cea mai rea dintre
situatii in momentul cel mai fericit al vietii tale: Aceasta
numesc eu " arta" .
Eu va spun ca viata nu e o inchisoare,nu e o pedeapsa
spre indreptare,ci o recompensa ,data numai celui care a
castigat-o,celui care a meritat-o. Acum ai dreptul sa te
bucuri de ea,ba chiar ,comiti un pacat daca nu o faci.Vei
aduce o ofensa existentei daca nu o vei face mai
frumoasa,daca o vei lasa cum ai gasit-o.Nu: inaine de a
pleca,las-o un pic mai fericita, mai frumoasa,mai bogata
de un nou parfum.
Osho
P.s.: In general un copil poate fi doar aparent nevinovat,intrucat majoritatea oamenilor care se incarneaza pe Pamant,
vin aici in lumea noastra, pentru a-si indrepta greselile neispasite din celelalte vieti pe care le-au mai trait pana atunci pe Pamant.Reincarnarea le ofera posibilitatea indreptarii greselilor facute anterior pe Pamant si pe care le-au luat cu ei in lumea de dincolo.
Vorbeste-mi in soapta
Vorbeste-mi incet,
Cand vorbesti, iubire!
Ziua noastra de vara
se ofileste repede,
prea repede ,prea repede.
Vorbeste incet,
Cand vorbesti,iubire!
Clipa noastra este grabita,
Precum corabiile in deriva.
Suntem maturati deoparte
Prea curand,prea curand.
Vorbeste incet,draga mea,
Vorbeste incet!
Dragostea e o scanteie,
Pierduta in intuneric
Prea curand,prea curand.
Oriunde merg simt
Ca ziua de maine e aproape,
Ziua de maine e aici
Si intotdeauna prea curand.
Timpul e atat de vechi,
Iar iubirea atat de scurta!
Iubirea e aur curat,
Iar timpul un hot.
Suntem intarziati,draga mea,
Am intarziat!
Cortina coboara,
Totul se sfarseste,
Prea curand ,prea curand!
Astept ,draga,astept,
Imi vei vorbi tu mie in soapta?
Vorbeste-mi,iubire,vorbeste-mi!
Cat mai curand...
( Dupa versuri din limba engleza )
Cand vorbesti, iubire!
Ziua noastra de vara
se ofileste repede,
prea repede ,prea repede.
Vorbeste incet,
Cand vorbesti,iubire!
Clipa noastra este grabita,
Precum corabiile in deriva.
Suntem maturati deoparte
Prea curand,prea curand.
Vorbeste incet,draga mea,
Vorbeste incet!
Dragostea e o scanteie,
Pierduta in intuneric
Prea curand,prea curand.
Oriunde merg simt
Ca ziua de maine e aproape,
Ziua de maine e aici
Si intotdeauna prea curand.
Timpul e atat de vechi,
Iar iubirea atat de scurta!
Iubirea e aur curat,
Iar timpul un hot.
Suntem intarziati,draga mea,
Am intarziat!
Cortina coboara,
Totul se sfarseste,
Prea curand ,prea curand!
Astept ,draga,astept,
Imi vei vorbi tu mie in soapta?
Vorbeste-mi,iubire,vorbeste-mi!
Cat mai curand...
( Dupa versuri din limba engleza )
Saturday, June 14, 2008
Cuvintele au intotdeauna putere
"Un cuvant rau face rai chiar si pe cei buni, un cuvant bun face buni chiar si pe cei rai."
Thursday, June 12, 2008
Paseste...paseste!
Paseste ,paseste !
Vei deveni incet tot mai aproape,
Surazand si insotindu-mi pasul.
Cat de greoaie e calea,dar nu e gresita
Cand ne duce aproape!
Viata e ca o sfera ce inainteaza grabita,
Sau care paseste cu calm si linistita...
E cel mai bun lucru ce ar putea fi...
Pentru mine!
Pentru mine care as trai mereu
Sa vorbesc de tine!
Sa vorbesc de tine!
Paseste ,paseste!
Daca eu ti-as sti durerea ,
Tu nu ai suferi niciodata.
De fiecare data cand iti va tremura
Prea tare inima,
Cu mine vei respira.
Eu te voi apara!
Eu te voi apara!
Tu stii ca as actiona!
Paseste...paseste!...
Povestea noastra e una de iubire,
Deci nu e o aventura,
De aceea vom merge departe!
Daca voi fi langa tine
Memoria mea devine pentru totdeauna
Astfel:Cu cele mai bune amintiri ce pot fi
...pentru mine!
Pentru mine care am trecut prin viata
gandindu-ma la tine,
gandidu-ma la tine!
Nu conteaza deloc daca e o zi
De duminica sau Craciunul,
Cu tine ma vei gasi...
Eu te as apara,
Eu te as apara,
Tu stii ca as actiona!
Stii ca as face asa...
Si te indrepti spre mine acum!
Paseste ,paseste...
(Dupa Amedeo Minghi - Cammina Cammina )
Vei deveni incet tot mai aproape,
Surazand si insotindu-mi pasul.
Cat de greoaie e calea,dar nu e gresita
Cand ne duce aproape!
Viata e ca o sfera ce inainteaza grabita,
Sau care paseste cu calm si linistita...
E cel mai bun lucru ce ar putea fi...
Pentru mine!
Pentru mine care as trai mereu
Sa vorbesc de tine!
Sa vorbesc de tine!
Paseste ,paseste!
Daca eu ti-as sti durerea ,
Tu nu ai suferi niciodata.
De fiecare data cand iti va tremura
Prea tare inima,
Cu mine vei respira.
Eu te voi apara!
Eu te voi apara!
Tu stii ca as actiona!
Paseste...paseste!...
Povestea noastra e una de iubire,
Deci nu e o aventura,
De aceea vom merge departe!
Daca voi fi langa tine
Memoria mea devine pentru totdeauna
Astfel:Cu cele mai bune amintiri ce pot fi
...pentru mine!
Pentru mine care am trecut prin viata
gandindu-ma la tine,
gandidu-ma la tine!
Nu conteaza deloc daca e o zi
De duminica sau Craciunul,
Cu tine ma vei gasi...
Eu te as apara,
Eu te as apara,
Tu stii ca as actiona!
Stii ca as face asa...
Si te indrepti spre mine acum!
Paseste ,paseste...
(Dupa Amedeo Minghi - Cammina Cammina )
Stapanire de sine
— Cred că ţi-am şi povestit ceva despre întâlnirea dintre Sfântul Savin şi Ahab.
— Sigur. Sfântul a venit, a stat puţin de vorbă cu el şi până la urmă arabul s-a convertit pentru că s-a convins că sfântul era mai curajos decât el.
— Aşa e. Afară de faptul că, înainte de a se culca, au mai stat un pic de vorbă, cu toate că Ahab începuse să-şi ascută pumnalul chiar din clipa în care Sfântul Savin păşise în casa lui. Încredinţat că lumea era doar un reflex al propriei sale fiinţe, se hotărî să-l provoace şi-l întrebă:
— Dacă acum ar intra aici cea mai frumoasă prostituată din cetate, ai reuşi să gândeşti că nu e frumoasă şi seducătoare?
— Nu. Dar aş izbuti să mă stăpânesc — răspunse sfântul.
— Şi dacă ţi-aş oferi mulţi bani de aur ca să-ţi părăseşti muntele şi să ni te alături, ai izbuti să priveşti aurul ăsta ca pe nişte pietre?
— Nu, dar aş izbuti să mă stăpânesc.
— Şi dacă ai fi căutat de doi fraţi, unul care te urăşte, altul care vede în tine un sfânt, ai izbuti să-i socoteşti ca fiind deopotrivă?
— Chiar dacă aş suferi, aş izbuti să mă stăpânesc şi i-aş trata pe amândoi la fel.
Chantal făcu o pauză.
— Se zice că dialogul acesta a fost important pentru ca Ahab să accepte să se convertească.
Străinul nu avea nevoie ca Chantal să-i explice povestea; Savin şi Ahab aveau aceleaşi instincte în ei se luptau binele şi răul, întocmai cum se luptau în toate sufletele de pe faţa pământului. Când Ahab înţelesese că Savin era la fel cu el, înţelesese şi că el însuşi era la fel cu Savin.
Totul era o chestiune de stăpânire. Şi de alegere.
Nimic altceva.
Din " PAULO COELHO, Diavolul si domnisoara Prym "
— Sigur. Sfântul a venit, a stat puţin de vorbă cu el şi până la urmă arabul s-a convertit pentru că s-a convins că sfântul era mai curajos decât el.
— Aşa e. Afară de faptul că, înainte de a se culca, au mai stat un pic de vorbă, cu toate că Ahab începuse să-şi ascută pumnalul chiar din clipa în care Sfântul Savin păşise în casa lui. Încredinţat că lumea era doar un reflex al propriei sale fiinţe, se hotărî să-l provoace şi-l întrebă:
— Dacă acum ar intra aici cea mai frumoasă prostituată din cetate, ai reuşi să gândeşti că nu e frumoasă şi seducătoare?
— Nu. Dar aş izbuti să mă stăpânesc — răspunse sfântul.
— Şi dacă ţi-aş oferi mulţi bani de aur ca să-ţi părăseşti muntele şi să ni te alături, ai izbuti să priveşti aurul ăsta ca pe nişte pietre?
— Nu, dar aş izbuti să mă stăpânesc.
— Şi dacă ai fi căutat de doi fraţi, unul care te urăşte, altul care vede în tine un sfânt, ai izbuti să-i socoteşti ca fiind deopotrivă?
— Chiar dacă aş suferi, aş izbuti să mă stăpânesc şi i-aş trata pe amândoi la fel.
Chantal făcu o pauză.
— Se zice că dialogul acesta a fost important pentru ca Ahab să accepte să se convertească.
Străinul nu avea nevoie ca Chantal să-i explice povestea; Savin şi Ahab aveau aceleaşi instincte în ei se luptau binele şi răul, întocmai cum se luptau în toate sufletele de pe faţa pământului. Când Ahab înţelesese că Savin era la fel cu el, înţelesese şi că el însuşi era la fel cu Savin.
Totul era o chestiune de stăpânire. Şi de alegere.
Nimic altceva.
Din " PAULO COELHO, Diavolul si domnisoara Prym "
Tuesday, June 10, 2008
Daca (R. Kipling )
De poti sa nu-ti pierzi capul, cand toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor gasindu-ti tie vina;
De poti atunci cand toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea,
De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti,
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel,
De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii,
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus si din ruine
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,
Si atunci, fara a scoate o vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Si daca corpul tau uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointei tale, si-astfel,
Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca;
De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii, fara a te-ngamfa,
De, nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea este calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamantul, cu bunurile-i toate,
Si ceea ce e mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM !
Si l-au pierdut pe-al lor gasindu-ti tie vina;
De poti atunci cand toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea,
De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti,
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti gandi, dar fara sa-ti faci din asta tel,
De poti sa nu cazi prada nicicand disperarii,
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus si din ruine
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut,
Si atunci, fara a scoate o vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Si daca corpul tau uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointei tale, si-astfel,
Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca;
De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii, fara a te-ngamfa,
De, nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea este calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamantul, cu bunurile-i toate,
Si ceea ce e mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM !
IF (Rudyard Kipling)
IF
Rudyard Kipling
IF you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: 'Hold on!'
If you can talk with crowds and keep your virtue,
' Or walk with Kings - nor lose the common touch,
if neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!
Rudyard Kipling
Rudyard Kipling
IF you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: 'Hold on!'
If you can talk with crowds and keep your virtue,
' Or walk with Kings - nor lose the common touch,
if neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!
Rudyard Kipling
Rudyard Kipling
Joseph Rudyard Kipling (n. 30 decembrie 1865 Bombay, India - d. 18 ianuarie 1936) poet şi prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii "Cartea Junglei" (1894), romanul indian de spionaj "Kim" (1901), poemele "Gunga Din" (1892) şi "If— " (1895), numeroase schiţe şi nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieţii, a fost considerat, îndeobşte, poet şi i s-a oferit un titlu nobiliar şi postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.
Copilăria lui Kipling
Kipling s-a născut la Bombay, India. Tatăl său a fost John Lockwood Kipling, profesor Şcoala de artă Jeejeebhoy, iar mama sa, Alice Macdonald. Se spune că părinţii săi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, în Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling. În copilărie a fost trimis în Anglia unde a fost crescut de o femeie numită doamna Holloway. Se presupune că lipsurile şi proasta îngrijire de care a avut parte până la vârsta de cinci ani, când a fost „salvat”, i-au influenţat scrierile, îndeosebi simpatia pentru copii. Mătuşa din partea mamei s-a căsătorit cu artistul Edward Burne-Jones, iar tânărul Kipling şi sora sa, a petrecut, de la vârsta de şase ani până la 12, mult timp în Anglia, cu familia mătuşii, în vreme ce părinţii săi au rămas India. Kipling a fost verişor cu Stanley Baldwin, prim-ministru în trei mandate.
După o perioadă petrecută ca intern la United Services College, în 1881 Kipling se întoarce în India, la Lahore (în Pakistanul de azi) unde lucrau părinţii săi. A început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu paşi în poezie; debutul său ca scriitor profesionist s-a petrecut în 1883 când a făcut primele vânzări.
Călătoriile sale
Pe la mijlocul anilor 1880 a călătorit în jurul subcontinentului ca şi corespondent al publicaţiei Allahabad Pioneer. Lucrările sale literare încep să se vândă şi în 1888 publică şase cărticele de povestiri. Una dintre nuvelele acestei perioade este Omul care ar putea fi rege (The Man Who Would Be King).
În anul următor Kipling a început o lungă călătorie spre Anglia, trecând prin Burma, China, Japonia şi California, înainte de a traversa Statele Unite şi Oceanul Atlantic şi de a se stabili la Londra. Din acel moment faima sa a crescut rapid, fiind considerat vocea literară cea mai aproape asociată cu tendinţa imperialistă a vremii, din Regatul Unit. Primul său roman, The Light that Failed, a fost publicat în 1890. Probabil, cea mai celebră poezie a sa din această perioadă este "The Ballad of East and West" (Balada Orientului şi a Occidentului) (care începe astfel "Oh, Orientul este Orient şi Occidentul este Occident, şi cele două nu se vor întâlni niciodată").
Kipling scriitorul
În 1892 s-a căsătorit cu Caroline Balestier; fratele ei, un scriitor american, a fost prietenul lui Kipling, dar murise de febră tifoidă cu un an înaintea căsătoriei acestuia. În timp ce cuplul se afla în luna de miere, banca lui Kipling a dat faliment şi banii au ajuns pentru biletele de călătorie numai pentru întoarcerea în Vermont (unde locuia cea mai mare parte a familiei Balestie). În următorii patru ani, Rudyard şi soţia sa au locuit în Statele Unite. În această perioadă îşi dedică scrisul copiilor şi publică operele care îl fac cunoscut în zilele de azi, Cartea junglei şi urmarea A doua carte a junglei, în 1894 şi 1895.
După o ceartă cu socrii săi, se întoarce în Anglia împreună cu soţia sa şi, în 1897 publică Captains Courageous. În anul următor începe să călătorească în sudul Africii, aproape în fiecare vacanţă de iarnă. Acolo îl cunoaşte şi se împrieteneşte cu Cecil Rhodes şi începe să adune material pentru o altă operă clasică -- Povestiri pentru copiii mici, publicată în 1902. Kim' – o altă operă memorabilă, văzuse lumina tiparului în anul precedent.
Poezia lui Kipling din această perioadă include "Gunga Din" (1892) şi "Povara omului alb” (The White Man's Burden) (1899); în domeniul non-ficţiunii se implică în dezbaterea despre răspunsul britanic în privinţa creşterii puterii navale a Germaniei, publicînd o serie de articole intitulate 'O flotă în devenire.
Prima decadă a secolului al XX-lea este martorul culmii popularităţii lui Kipling. În 1907 i se decernează Premiul Nobel pentru Literature; epilogul acestei realizări este publicarea a două volume de poezie şi povestiri alese -- "Puck of Pook's Hill" (1906) şi "Rewards and Fairies" (1910). Ultimul volum conţine poemul "If—". În 1995 un sondaj realizat de BBC a stabilit că acesta este poemul favorit în Marea Britanie. Acest îndemn la autocontrol şi stoicism este, fără îndoială, cel mai cunoscut poem al lui Kipling.
Moartea şi moştenirea
Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent şi cu mult mai puţin succes decât înainte. A murit de hemoragie cerebrală la începutul anului 1936.
(Moartea sa a fost anunţată anticipat, în mod eronat de o publicaţie căreia Kipling i-a scris mucalit: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitaţi să mă ştergeţi din lista abonaţilor.”)
După moartea sa opera lui Kipling a continuat să fie eclipsată de critică. Moda în poezie s-a îndepărtat de metrul exact şi de rime. De asemenea, pe măsură ce s-au prăbuşit imperiile coloniale europene, la mijlocul secolului al XX-lea opera lui Kipling şi-a pierdut actualitatea. Mulţi dintre cei care îl condamnă sunt de părere că scrierile lui Kipling sunt inseparabile de vederile sale politice şi sociale, în ciuda considerabilei arte literare a lui Kipling. Ei susţin că portretele eroilor săi indieni, care susţin punctul de vedere colonialist conform căruia indienii şi alte popoare colonizate ar fi fost incapabile să supravieţuiască fără ajutorul europenilor, ar fi rasiste. Exemplele pentru aşa-zisul său rasism menţionează "rase minore fără Lege" în "Recessional" şi referirea generică la popoare colonizate "jumătate diavol şi jumătate copil" în poezia "Povara omului alb". Antisemitismul lui Kipling reiese clar în scurtele episoade revistele Punch şi The Times conţinute în ultimul capitol din Ceva despre mine.
Apărătorii lui Kipling subliniază că rasismul strident al scrierilor sale este afişat de personaje fictive, nu de el, şi astfel descrie cu precizie personajele. Ei văd în vocea autorului ironie şi înţelesuri alternative în poezii, inclusiv în "Povara omului alb" şi în "Recessional".
În ciuda schimbărilor în atitudinea rasială şi în standardele literare ale poeziei, opera poetică a lui Kipling continuă să fie populară în rândul celor care îi apreciază vigoarea şi măiestria. Deşi era un poet de altă factură T.S. Eliot a editat O selecţie a versurilor lui Kipling (1943), cu toate că a comentat despre Kipling: "putea scrie poezie la evenimente – chiar dacă numai întâmplător!". Povestirile sale pentru adulţi se tipăresc încă şi au fost lăudate de scriitori diferiţi, ca Poul Anderson şi Jorge Luis Borges. Nu în ultimul rând, Kipling este cel mai apreciat datorită cărţilor pentru copii. Poveşti chiar aşa” au fost illustrate devenind cărţi de success iar după Cărţile junglei s-au făcut mai multe ecranizări de către Compania Walt Disney.
După moartea soţiei lui Kipling în 1939, casa sa, Batemans în Burwash, Sussex a fost încredinţată Fundaţiei Naţionale a locurilor de interes istoric sau frumuseţi naturale şi este azi muzeu public închinat scriitorului. În Marea Britanie există o Societate Kipling dezvoltată şi un internat îi poartă numele la Haileybury .
Schoolboy Lyrics (Poezii lirice ale unui şcolar), Lahore, 1881
Departamental Ditties and Other Verses (Cântece funcţionăreşti şi alte versuri), Lahore, 1886
Plain Tales from the Hills (Povestiri simple din ţinutul deluros), Calcutta, 1883
Soldiers Three, The Story of the Gadsbys, In Black and White, 1888
Under the Deodars, The Phantom Rickshaw, Wee Willie Winkie, 1888
The Light that Failed (Lumina care s-a stins), New York, 1890
Life's Handicap(Handicapul vieţii) - povestiri , 1891
American Notes (Note despre America) - eseuri - New York, 1891
The City of Dreadful Night (Oraşul îngrozitoarei nopţi) - eseuri - Allahabad, 1891
Barrach-Room Ballads and Other Verses (Balade de cazarmă şi alte versuri), 1892
The Naulahka - A Story of West and East, 1892
Many Inventions (Multe născociri) - povestiri, 1893
The Jungle Book (Cartea junglei), 1894
The Second Jungle Book (A doua carte a junglei), 1895
Out of India (Departe de India) - eseuri- New York, 1895
The Seven Seas(Cele şapte mări) - versuri, 1896
Captains Courageous (Căpitanii curajoşi), 1897 The Day's Work (Munca zilnică) - povestiri, 1898
A Fleet in Being, 1898
Stalky & Co. - povestiri, 1899
Recessional and Other Poemes (Cântarea de pe urmă şi alte poezii), 1899
From Sea to Sea - Letters of Travel, 1899
Kim, 1901
Just So Stories for Little Children (Povestiri aevea pentru copiii mici), 1902
The Five Nations (Cele cinci naţiuni) - versuri, 1903
Traffics and Discoveries, 1904
Puck of Pook's Hill (Puck de pe dealul lui Pook) - povestiri , 1906
Actions and Reactions, 1909
Rewards and Fairies, 1910
Sea Warfare, 1916
A Diversity of Creatures, 1917
The Years Between (Anii interimari) - versuri, 1919
Land and Sea Tales for Scouts and Guides, 1923
The Irish Guards in the Great War, 1923
Songs for Youth (Cântece pentru tineret), 1924
Debits and Credits, 1926
Songs from the Sea (Cântece de pe mare), 1927
A Book of Words (O carte de cuvinte) - discursuri, 1928
Limits and Renewals (Limite şi reînnoiri), 1932
Something of Myself (Câte ceva despre mine însumi) - autobiografie, 1937
Thy Servant a Dog and Other Stories (Slujitorul tău câinele şi alte povestiri), 1938
Copilăria lui Kipling
Kipling s-a născut la Bombay, India. Tatăl său a fost John Lockwood Kipling, profesor Şcoala de artă Jeejeebhoy, iar mama sa, Alice Macdonald. Se spune că părinţii săi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, în Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling. În copilărie a fost trimis în Anglia unde a fost crescut de o femeie numită doamna Holloway. Se presupune că lipsurile şi proasta îngrijire de care a avut parte până la vârsta de cinci ani, când a fost „salvat”, i-au influenţat scrierile, îndeosebi simpatia pentru copii. Mătuşa din partea mamei s-a căsătorit cu artistul Edward Burne-Jones, iar tânărul Kipling şi sora sa, a petrecut, de la vârsta de şase ani până la 12, mult timp în Anglia, cu familia mătuşii, în vreme ce părinţii săi au rămas India. Kipling a fost verişor cu Stanley Baldwin, prim-ministru în trei mandate.
După o perioadă petrecută ca intern la United Services College, în 1881 Kipling se întoarce în India, la Lahore (în Pakistanul de azi) unde lucrau părinţii săi. A început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu paşi în poezie; debutul său ca scriitor profesionist s-a petrecut în 1883 când a făcut primele vânzări.
Călătoriile sale
Pe la mijlocul anilor 1880 a călătorit în jurul subcontinentului ca şi corespondent al publicaţiei Allahabad Pioneer. Lucrările sale literare încep să se vândă şi în 1888 publică şase cărticele de povestiri. Una dintre nuvelele acestei perioade este Omul care ar putea fi rege (The Man Who Would Be King).
În anul următor Kipling a început o lungă călătorie spre Anglia, trecând prin Burma, China, Japonia şi California, înainte de a traversa Statele Unite şi Oceanul Atlantic şi de a se stabili la Londra. Din acel moment faima sa a crescut rapid, fiind considerat vocea literară cea mai aproape asociată cu tendinţa imperialistă a vremii, din Regatul Unit. Primul său roman, The Light that Failed, a fost publicat în 1890. Probabil, cea mai celebră poezie a sa din această perioadă este "The Ballad of East and West" (Balada Orientului şi a Occidentului) (care începe astfel "Oh, Orientul este Orient şi Occidentul este Occident, şi cele două nu se vor întâlni niciodată").
Kipling scriitorul
În 1892 s-a căsătorit cu Caroline Balestier; fratele ei, un scriitor american, a fost prietenul lui Kipling, dar murise de febră tifoidă cu un an înaintea căsătoriei acestuia. În timp ce cuplul se afla în luna de miere, banca lui Kipling a dat faliment şi banii au ajuns pentru biletele de călătorie numai pentru întoarcerea în Vermont (unde locuia cea mai mare parte a familiei Balestie). În următorii patru ani, Rudyard şi soţia sa au locuit în Statele Unite. În această perioadă îşi dedică scrisul copiilor şi publică operele care îl fac cunoscut în zilele de azi, Cartea junglei şi urmarea A doua carte a junglei, în 1894 şi 1895.
După o ceartă cu socrii săi, se întoarce în Anglia împreună cu soţia sa şi, în 1897 publică Captains Courageous. În anul următor începe să călătorească în sudul Africii, aproape în fiecare vacanţă de iarnă. Acolo îl cunoaşte şi se împrieteneşte cu Cecil Rhodes şi începe să adune material pentru o altă operă clasică -- Povestiri pentru copiii mici, publicată în 1902. Kim' – o altă operă memorabilă, văzuse lumina tiparului în anul precedent.
Poezia lui Kipling din această perioadă include "Gunga Din" (1892) şi "Povara omului alb” (The White Man's Burden) (1899); în domeniul non-ficţiunii se implică în dezbaterea despre răspunsul britanic în privinţa creşterii puterii navale a Germaniei, publicînd o serie de articole intitulate 'O flotă în devenire.
Prima decadă a secolului al XX-lea este martorul culmii popularităţii lui Kipling. În 1907 i se decernează Premiul Nobel pentru Literature; epilogul acestei realizări este publicarea a două volume de poezie şi povestiri alese -- "Puck of Pook's Hill" (1906) şi "Rewards and Fairies" (1910). Ultimul volum conţine poemul "If—". În 1995 un sondaj realizat de BBC a stabilit că acesta este poemul favorit în Marea Britanie. Acest îndemn la autocontrol şi stoicism este, fără îndoială, cel mai cunoscut poem al lui Kipling.
Moartea şi moştenirea
Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent şi cu mult mai puţin succes decât înainte. A murit de hemoragie cerebrală la începutul anului 1936.
(Moartea sa a fost anunţată anticipat, în mod eronat de o publicaţie căreia Kipling i-a scris mucalit: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitaţi să mă ştergeţi din lista abonaţilor.”)
După moartea sa opera lui Kipling a continuat să fie eclipsată de critică. Moda în poezie s-a îndepărtat de metrul exact şi de rime. De asemenea, pe măsură ce s-au prăbuşit imperiile coloniale europene, la mijlocul secolului al XX-lea opera lui Kipling şi-a pierdut actualitatea. Mulţi dintre cei care îl condamnă sunt de părere că scrierile lui Kipling sunt inseparabile de vederile sale politice şi sociale, în ciuda considerabilei arte literare a lui Kipling. Ei susţin că portretele eroilor săi indieni, care susţin punctul de vedere colonialist conform căruia indienii şi alte popoare colonizate ar fi fost incapabile să supravieţuiască fără ajutorul europenilor, ar fi rasiste. Exemplele pentru aşa-zisul său rasism menţionează "rase minore fără Lege" în "Recessional" şi referirea generică la popoare colonizate "jumătate diavol şi jumătate copil" în poezia "Povara omului alb". Antisemitismul lui Kipling reiese clar în scurtele episoade revistele Punch şi The Times conţinute în ultimul capitol din Ceva despre mine.
Apărătorii lui Kipling subliniază că rasismul strident al scrierilor sale este afişat de personaje fictive, nu de el, şi astfel descrie cu precizie personajele. Ei văd în vocea autorului ironie şi înţelesuri alternative în poezii, inclusiv în "Povara omului alb" şi în "Recessional".
În ciuda schimbărilor în atitudinea rasială şi în standardele literare ale poeziei, opera poetică a lui Kipling continuă să fie populară în rândul celor care îi apreciază vigoarea şi măiestria. Deşi era un poet de altă factură T.S. Eliot a editat O selecţie a versurilor lui Kipling (1943), cu toate că a comentat despre Kipling: "putea scrie poezie la evenimente – chiar dacă numai întâmplător!". Povestirile sale pentru adulţi se tipăresc încă şi au fost lăudate de scriitori diferiţi, ca Poul Anderson şi Jorge Luis Borges. Nu în ultimul rând, Kipling este cel mai apreciat datorită cărţilor pentru copii. Poveşti chiar aşa” au fost illustrate devenind cărţi de success iar după Cărţile junglei s-au făcut mai multe ecranizări de către Compania Walt Disney.
După moartea soţiei lui Kipling în 1939, casa sa, Batemans în Burwash, Sussex a fost încredinţată Fundaţiei Naţionale a locurilor de interes istoric sau frumuseţi naturale şi este azi muzeu public închinat scriitorului. În Marea Britanie există o Societate Kipling dezvoltată şi un internat îi poartă numele la Haileybury .
Schoolboy Lyrics (Poezii lirice ale unui şcolar), Lahore, 1881
Departamental Ditties and Other Verses (Cântece funcţionăreşti şi alte versuri), Lahore, 1886
Plain Tales from the Hills (Povestiri simple din ţinutul deluros), Calcutta, 1883
Soldiers Three, The Story of the Gadsbys, In Black and White, 1888
Under the Deodars, The Phantom Rickshaw, Wee Willie Winkie, 1888
The Light that Failed (Lumina care s-a stins), New York, 1890
Life's Handicap(Handicapul vieţii) - povestiri , 1891
American Notes (Note despre America) - eseuri - New York, 1891
The City of Dreadful Night (Oraşul îngrozitoarei nopţi) - eseuri - Allahabad, 1891
Barrach-Room Ballads and Other Verses (Balade de cazarmă şi alte versuri), 1892
The Naulahka - A Story of West and East, 1892
Many Inventions (Multe născociri) - povestiri, 1893
The Jungle Book (Cartea junglei), 1894
The Second Jungle Book (A doua carte a junglei), 1895
Out of India (Departe de India) - eseuri- New York, 1895
The Seven Seas(Cele şapte mări) - versuri, 1896
Captains Courageous (Căpitanii curajoşi), 1897 The Day's Work (Munca zilnică) - povestiri, 1898
A Fleet in Being, 1898
Stalky & Co. - povestiri, 1899
Recessional and Other Poemes (Cântarea de pe urmă şi alte poezii), 1899
From Sea to Sea - Letters of Travel, 1899
Kim, 1901
Just So Stories for Little Children (Povestiri aevea pentru copiii mici), 1902
The Five Nations (Cele cinci naţiuni) - versuri, 1903
Traffics and Discoveries, 1904
Puck of Pook's Hill (Puck de pe dealul lui Pook) - povestiri , 1906
Actions and Reactions, 1909
Rewards and Fairies, 1910
Sea Warfare, 1916
A Diversity of Creatures, 1917
The Years Between (Anii interimari) - versuri, 1919
Land and Sea Tales for Scouts and Guides, 1923
The Irish Guards in the Great War, 1923
Songs for Youth (Cântece pentru tineret), 1924
Debits and Credits, 1926
Songs from the Sea (Cântece de pe mare), 1927
A Book of Words (O carte de cuvinte) - discursuri, 1928
Limits and Renewals (Limite şi reînnoiri), 1932
Something of Myself (Câte ceva despre mine însumi) - autobiografie, 1937
Thy Servant a Dog and Other Stories (Slujitorul tău câinele şi alte povestiri), 1938
Monday, June 09, 2008
Un gand splendid...neasteptat
Ce gand frumos si adevarat,ne scoate in fata Eckhart Tolle ,in randurile de mai jos.A mai exprimat vreodata si altcineva acest gand?
Sfarsitul suferintei
Imi place foarte mult definitia extrem de simpla pe care Buddha o da iluminarii: "sfarsitul suferintei ".Nu este ( nimic ) supraomenesc in ea, nu-i asa?Desigur,ca definitie,este incompleta .Ne spune doar ce nu este iluminarea: nu este suferinta.Dar ce ramane atunci cand nu mai exista suferinta? Buddha pastreaza tacerea asupra acestui subiect,iar tacerea lui inseamna ca acest lucru trebuie descoperit pe cont propriu.El foloseste o definitie negativa pentru ca mintea sa nu o transforme intr-o credinta sau intr-o realizare supraomeneasca,un obiectiv imposibil de atins.In ciuda acestei precautii,majoritatea budistilor cred si azi ca iluminarea este pentru Buddha,nu pentru ei,cel putin nu in aceasta viata.
Eckhart Tolle, Puterea prezentului ( The Power Of Now )
Sfarsitul suferintei
Imi place foarte mult definitia extrem de simpla pe care Buddha o da iluminarii: "sfarsitul suferintei ".Nu este ( nimic ) supraomenesc in ea, nu-i asa?Desigur,ca definitie,este incompleta .Ne spune doar ce nu este iluminarea: nu este suferinta.Dar ce ramane atunci cand nu mai exista suferinta? Buddha pastreaza tacerea asupra acestui subiect,iar tacerea lui inseamna ca acest lucru trebuie descoperit pe cont propriu.El foloseste o definitie negativa pentru ca mintea sa nu o transforme intr-o credinta sau intr-o realizare supraomeneasca,un obiectiv imposibil de atins.In ciuda acestei precautii,majoritatea budistilor cred si azi ca iluminarea este pentru Buddha,nu pentru ei,cel putin nu in aceasta viata.
Eckhart Tolle, Puterea prezentului ( The Power Of Now )
Sunday, June 08, 2008
Pacea sa fie cu tine
Sa ai mereu o gandire curata...Straduieste-te sa o ai...
Si pacea te va cuceri!Te va insoti...
Nu reusesti sa stai locului o clipa,
Sarind de la un gand la celalalt,
De la o dorinta la o alta,in permanenta,
E ca un blestem...
Cauti un loc indepartat ,
Fara sa te mai simti legat
De acest haos al pendularilor fara oprire,
Al paradisurilor artificiale, al afiselor publicitare...
Si in inima,in tacere si oriunde,
Pana si pe ruinele Parthenonului,
Sa nu gasesti decat... neliniste
Si insatisfactie...
Tot mai multa insatisfactie
Fugind de lume si de ei insisi,
In fictiunea imaginatiei,
In disperarea activitatii sexuale,
In videojocuri,suferind fascinatia sacrului
Printre rafturile unui supermarket...
Si in ciuda a tot , ai inca despre iubire
O idee atat de splendida si de sublima !
Pacea sa fie cu tine !
Pacea sa fie cu tine si cu spiritul tau!...
Si esti ca o cetate sub un imens glob de sticla,
Mai mereu in stare de asediu,
Inconjurata de dusmani nemilosi,
Sau inca si mai rau,inconjurata
De plictiseala cu toate derivatele ei!
Si simti nevoia sa te urci pe un acoperis
Si de acolo sa incepi sa urli cat te tine gura,
Caci poate va veni vreo farfurie zburatoare
Si ne va salva ea...
Caci , daca cineva trebuie neaparat sa emigreze,
Ar fi bine sa se intrebe:
Poate ar fi mai bun vreun alt sistem
...solar?
Suntem noi acele misterioase miscari
De du-te-vino ,ale pinguinilor,
In grupurile imense ce par
Sa nu se termine nicicand...
Pacea fie cu tine,si cu spiritul tau!
Pacea fie cu tine,si cu spiritul tau...
Si in ciuda a tot porti in tine
O idee despre iubire
Atat de splendida si de sublima!
Si stii bine, ca traiesti intr-un risc mare,
Intr-un risc mare...
Pacea sa fie cu tine,cu spiritul tau!
Pacea sa fie cu tine,cu spiritul tau!
( Renato Zero _La Pace Sia Con Te )
Si pacea te va cuceri!Te va insoti...
Nu reusesti sa stai locului o clipa,
Sarind de la un gand la celalalt,
De la o dorinta la o alta,in permanenta,
E ca un blestem...
Cauti un loc indepartat ,
Fara sa te mai simti legat
De acest haos al pendularilor fara oprire,
Al paradisurilor artificiale, al afiselor publicitare...
Si in inima,in tacere si oriunde,
Pana si pe ruinele Parthenonului,
Sa nu gasesti decat... neliniste
Si insatisfactie...
Tot mai multa insatisfactie
Fugind de lume si de ei insisi,
In fictiunea imaginatiei,
In disperarea activitatii sexuale,
In videojocuri,suferind fascinatia sacrului
Printre rafturile unui supermarket...
Si in ciuda a tot , ai inca despre iubire
O idee atat de splendida si de sublima !
Pacea sa fie cu tine !
Pacea sa fie cu tine si cu spiritul tau!...
Si esti ca o cetate sub un imens glob de sticla,
Mai mereu in stare de asediu,
Inconjurata de dusmani nemilosi,
Sau inca si mai rau,inconjurata
De plictiseala cu toate derivatele ei!
Si simti nevoia sa te urci pe un acoperis
Si de acolo sa incepi sa urli cat te tine gura,
Caci poate va veni vreo farfurie zburatoare
Si ne va salva ea...
Caci , daca cineva trebuie neaparat sa emigreze,
Ar fi bine sa se intrebe:
Poate ar fi mai bun vreun alt sistem
...solar?
Suntem noi acele misterioase miscari
De du-te-vino ,ale pinguinilor,
In grupurile imense ce par
Sa nu se termine nicicand...
Pacea fie cu tine,si cu spiritul tau!
Pacea fie cu tine,si cu spiritul tau...
Si in ciuda a tot porti in tine
O idee despre iubire
Atat de splendida si de sublima!
Si stii bine, ca traiesti intr-un risc mare,
Intr-un risc mare...
Pacea sa fie cu tine,cu spiritul tau!
Pacea sa fie cu tine,cu spiritul tau!
( Renato Zero _La Pace Sia Con Te )
Thursday, June 05, 2008
Caleasca de aur
Caleasca de aur
Pana in ceasul din urma,
Caleasca de aur strabate Cerul
Trasa de cai innaripati
Ce sufla foc pe nari...Din ea
O Mana Cereasca-mprastie-n lume
Scantei de nemurire...
Ridicati-va inimile la Cer!
Elixirul vietii curge acum
In pocalele voastre!
(A. Rus )
Pana in ceasul din urma,
Caleasca de aur strabate Cerul
Trasa de cai innaripati
Ce sufla foc pe nari...Din ea
O Mana Cereasca-mprastie-n lume
Scantei de nemurire...
Ridicati-va inimile la Cer!
Elixirul vietii curge acum
In pocalele voastre!
(A. Rus )
Wednesday, June 04, 2008
Trasura vietii
Trasura vietii merge inainte
De la sine.
Cu soldati,regi si cu regine.
Muzica...Oameni...cantati
Ca apoi ,pe rand,
Cate unul coboram si noi.
Frumoasa viata ce se scurge,
O floare,un cer si
Saracia ta ... bogata,
Painea calda ,a ta poezie,
Tu care iti strangeai mana
Tare de a mea.
Frumoasa viata!...
Spuneai chiar tu.
Dar cand era sa-ti fie
Pentru totdeauna bine, ti-a spus ca...nu!
Deocamdata nu...
Frumoasa viata trecand asa,
Curţi vechi in care
Timpul nu-si mai are vârsta!
Frumoasă viaţa!
Visele noastre si fericirea...
Râdeai puternic,
Iar teama se schimba mereu
In veselie!
( Dupa Renato Zero - Il Carrozzone )
De la sine.
Cu soldati,regi si cu regine.
Muzica...Oameni...cantati
Ca apoi ,pe rand,
Cate unul coboram si noi.
Frumoasa viata ce se scurge,
O floare,un cer si
Saracia ta ... bogata,
Painea calda ,a ta poezie,
Tu care iti strangeai mana
Tare de a mea.
Frumoasa viata!...
Spuneai chiar tu.
Dar cand era sa-ti fie
Pentru totdeauna bine, ti-a spus ca...nu!
Deocamdata nu...
Frumoasa viata trecand asa,
Curţi vechi in care
Timpul nu-si mai are vârsta!
Frumoasă viaţa!
Visele noastre si fericirea...
Râdeai puternic,
Iar teama se schimba mereu
In veselie!
( Dupa Renato Zero - Il Carrozzone )
Monday, June 02, 2008
Sa fii simplu, precum copiii
Copiii mei ma invata, atatea lucruri simple
Se bucura de viata, si greul nu e greu.
Copiii mei ma invata ca tot ce vrei se poate
Si imi doresc din suflet sa fiu copil si eu!
Copiii mei ma invata ca viata e frumoasa
Ca orice dimineata e sansa ,e cadou!
Atunci cand le vad ochii, ma simt stapanul lumii,
Copiii mei ma invata, sa fiu copil din nou..
(Catalin Crisan - Copiii mei)
Se bucura de viata, si greul nu e greu.
Copiii mei ma invata ca tot ce vrei se poate
Si imi doresc din suflet sa fiu copil si eu!
Copiii mei ma invata ca viata e frumoasa
Ca orice dimineata e sansa ,e cadou!
Atunci cand le vad ochii, ma simt stapanul lumii,
Copiii mei ma invata, sa fiu copil din nou..
(Catalin Crisan - Copiii mei)
Traiesc
Traiesc la hotarul dintr-adevar si vis!
Traiesc si imi place sa zic ce am de zis.
Iubesc cerul liber, tacerea din zori,
Cu zile anonime si cu sarbatori!
Da-mi Doamne aripi,
Ca sa merg mai departe!
Sa-mi duc balada pana la sfarsit.
Sa vad cum cerul, cu marea isi imparte
Lumina clara si timp de trait !
Ma duc spre lumina cu dor de trait!
Mai gust ca tot omul din fructul oprit.
Cand viata imi ofera pustiuri si ploi
Pierd drumul spre mine, dar vin inapoi !
(Traiesc - Catalin Crisan )
Traiesc si imi place sa zic ce am de zis.
Iubesc cerul liber, tacerea din zori,
Cu zile anonime si cu sarbatori!
Da-mi Doamne aripi,
Ca sa merg mai departe!
Sa-mi duc balada pana la sfarsit.
Sa vad cum cerul, cu marea isi imparte
Lumina clara si timp de trait !
Ma duc spre lumina cu dor de trait!
Mai gust ca tot omul din fructul oprit.
Cand viata imi ofera pustiuri si ploi
Pierd drumul spre mine, dar vin inapoi !
(Traiesc - Catalin Crisan )
Sa traiesc cu aripi
Da-mi Doamne ,aripi
Sa merg mai departe!
Sa-mi duc balada pana la sfarsit.
Sa vad cum cerul, cu marea isi imparte
Lumina clara si timp de trait !
(Catalin Crisan -Traiesc )
Sa merg mai departe!
Sa-mi duc balada pana la sfarsit.
Sa vad cum cerul, cu marea isi imparte
Lumina clara si timp de trait !
(Catalin Crisan -Traiesc )
Subscribe to:
Posts (Atom)
