O imagine despre puterea tacerii

   Când eram copil stiam cum sã dãruiesc;
 am pierdut acest har de când am ajuns în rândul celor civilizati.
 Duceam o viatã fireascã întru totul; acum totul e artificial în viata mea. 
Pe atunci fiecare pietricicã mi se pãrea a fi nepretuitã;
fiecare copac un obiect de veneratie. Acum venerez împreunã cu omul alb un peisaj pictat al cãrui pret e socotit în dolari! Astfel indianul e remodelat, aidoma stâncilor care
 sunt prefãcute în pulbere si turnate apoi în blocuri
 artificiale ce pot fi zidite în zidurile societãtii
 moderne.
 Primii americani contopeau  cu mândria lor o neasemuitã
 smerenie. Trufia spirituala era strãinã firii si învãtãturilor
 lor. Ei n-au pretins niciodatã cã puterea de a
 folosi vorbirea articulatã e o dovadã de
 superioritate fatã de fiintele necuvântãtoare;
 dimpotrivã, socoteau cã e un dar primejdios pentru ei. Ei cred
 profund în tãcere - semn al unui desãvârsit
 echilibru. Tãcerea e cumpãnirea absolutã a trupului,
 a mintii si a spiritului. Cel care-si pãstreazã
 firea întotdeauna calma si netulburata de furtunile
 existentei - nu asemenea unei frunze, tremurând pe
 ramurã si nici asemenea undei alergând pe oglinda
 strãlucitoare a helesteului - el, în cugetul
 înteleptului care nu stie sã scrie, are atitudinea si
 purtarea idealã în viatã.
 Dacã-l întrebi: "Ce e tãcerea?", el îti rãspunde: "E
 Marele Mister! Sfânta tãcere e vocea Lui!"
 Dacã-l întrebi "Care sunt roadele tãcerii?", el va
 spune: "Aceste roade sunt: stãpânirea de sine,
 adevãrata îndrãznealã sau puterea de a îndura
 greutãtile, rãbdarea, demnitatea si adancul respect. Tãcerea e piatra de temelie a
 caracterului"


 OHIYESA.


 (Ohiyesa, tribul Santee Sioux, The Soul of The
 Indian, Boston, 1911) 
cosmincozma13@yahoo.it