Copilarie regasita! Copilarie niciodata pierduta!

Dar de ce trebuie sa ne regasim in copilarie, sa resimtim in noi trairile copilariei doar atunci cand ne amintim ascultand un text sau privind o fotografie... Si de ce copilaria e singura sursa pentru noi a acelor trairi atat de valoroase. Adica acum ca am devenit maturi, e firesc sa nu mai traim ca in copilarie? Sa nu mai simtim acele trairi frumoase? 
Asta inseamna de fapt a fi matur, a-ti pierde copilaria?

Chiar asa oare sa fie ? Sa fie neaparat necesar sa pierdem bogatia copilariei noastre?

Eu nu cred!

cosmincozma13@yahoo.it