Spiritul judeca mintea,
Mintea judeca alte minti.
Procesul dinauntru sfarseste
La Lumina Zilei.
Scaldata in raze de Soare
Creste iubirea suava.
Creste iubirea suava.
( Alina Rus )
Friday, May 28, 2010
Iubire suava
Spiritul judeca mintea,
Mintea judeca alte minti.
Procesul dinauntru sfarseste
La Lumina Zilei.
Thursday, May 27, 2010
Ajuta Doamne, necredintei mele
Ajuta Doamne, necredintei mele
Cersesc o rugaminte fara sa ma deschid
Si nu mai vreau sa sufar ca si un caine, maine
Mai bine inlemnesc decat sa fiu lovit
Ajuta Doamne, necredintei mele
Asa cum niciodata nu am simtit c-o faci
Ajuta Doamne sa nu te las departe
Caci fara tine nu-s, dar nici nu vreau sa taci
Nu ma cruta Parinte, arata-mi tot ce-i rau
In mine si in lume, caci tu esti atot-zeu
Nu ma minti Parinte cum singur eu ma mint
Da-mi doar o mangaiere, sa tac si sa inghit.
Reda-mi jocul privirii si zambetul nestirii
Reda-mi speranta, Doamne, sa pot iar sa respir
Invata-ti TU, copilul, sa nu tanjeasca moartea
Caci necredinta firii e plina de venin.
( o poezie de pe blogul http://elzorab.blogspot.com )
Cersesc o rugaminte fara sa ma deschid
Si nu mai vreau sa sufar ca si un caine, maine
Mai bine inlemnesc decat sa fiu lovit
Ajuta Doamne, necredintei mele
Asa cum niciodata nu am simtit c-o faci
Ajuta Doamne sa nu te las departe
Caci fara tine nu-s, dar nici nu vreau sa taci
Nu ma cruta Parinte, arata-mi tot ce-i rau
In mine si in lume, caci tu esti atot-zeu
Nu ma minti Parinte cum singur eu ma mint
Da-mi doar o mangaiere, sa tac si sa inghit.
Reda-mi jocul privirii si zambetul nestirii
Reda-mi speranta, Doamne, sa pot iar sa respir
Invata-ti TU, copilul, sa nu tanjeasca moartea
Caci necredinta firii e plina de venin.
( o poezie de pe blogul http://elzorab.blogspot.com )
FLACARI
Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.
Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating
Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.
Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard,
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...
Virgil Carianopol
Fara daruire si dragoste...
Ar trebui sa stim cu totii ca:
Fericirea te pastreaza suav.
Incercarile te invata sa fii puternic.
Supararile te umanizeaza.
Greselile te fac umil.
Succesul iti da stralucire.
Cu toate acestea..doar Dumnezeu iti da putere sa continui.
..caci fara dragoste totul isi pierde culoarea si sensul:
Inteligenta fara dragoste te face pervers.
Justitia fara dragoste te face implacabil.
Diplomatia fara dragoste te transforma intr-un ipocrit.
Succesul fara dragoste te face arogant.
Bogatia fara dragoste te face avar.
Supunerea fara dragoste te face servil.
Saracia fara dragoste te face orgolios.
Frumusetea fara dragoste te face ridicol.
Autoritatea fara dragoste te transforma intr-un tiran.
Munca fara dragoste face din tine un sclav.
Simplitatea fara dragoste isi pierde valoarea.
Vorbele fara dragoste te fac introvertit.
Legea fara dragoste te supune.
Politica fara dragoste te tranforma intr-un egoist.
Credinta fara dragoste te face fanatic.
Crucea fara dragoste..reprezinta tortura.
Viata fara dragoste..isi pierde sensul.
Si nu dragii mei, nu ma refer la dragostea dintre un baiat si o fata..ci la toate formele de iubire cate exista pe acest pamant..intr-un suflet de om.
Sa nu faci nimic fara sa faci cu dragoste.
Fericirea te pastreaza suav.
Incercarile te invata sa fii puternic.
Supararile te umanizeaza.
Greselile te fac umil.
Succesul iti da stralucire.
Cu toate acestea..doar Dumnezeu iti da putere sa continui.
..caci fara dragoste totul isi pierde culoarea si sensul:
Inteligenta fara dragoste te face pervers.
Justitia fara dragoste te face implacabil.
Diplomatia fara dragoste te transforma intr-un ipocrit.
Succesul fara dragoste te face arogant.
Bogatia fara dragoste te face avar.
Supunerea fara dragoste te face servil.
Saracia fara dragoste te face orgolios.
Frumusetea fara dragoste te face ridicol.
Autoritatea fara dragoste te transforma intr-un tiran.
Munca fara dragoste face din tine un sclav.
Simplitatea fara dragoste isi pierde valoarea.
Vorbele fara dragoste te fac introvertit.
Legea fara dragoste te supune.
Politica fara dragoste te tranforma intr-un egoist.
Credinta fara dragoste te face fanatic.
Crucea fara dragoste..reprezinta tortura.
Viata fara dragoste..isi pierde sensul.
Si nu dragii mei, nu ma refer la dragostea dintre un baiat si o fata..ci la toate formele de iubire cate exista pe acest pamant..intr-un suflet de om.
Sa nu faci nimic fara sa faci cu dragoste.
de pe blogul http://elzorab.blogspot.com/
Wednesday, May 26, 2010
Vladimir Pustan in biserica ortodoxa Mosuni
Pastorul Vladimir Pustan in biserica ortodoxa langa preotul Cristian Pomohaci:
Din dragoste
Din dragoste
Bunul meu prieten suferă din dragoste. Vorbeste mult despre Ea, a slăbit, e nervos, nedormit si trist. Doar undeva, in spatele frunţii, ii mai ard ochii ca două candele, in rest pare că se stinge asemeni unui chibrit in furtună. E una dintre acele poveşti imposibile de iubire cu doi oameni care nu vor putea fi niciodată impreună, deşi nu-i desparte nici Oceanul, nici moartea, ci viata cu toate compromisurile si blestemele ei. Si Ea il iubeşte- sau, cel puţin, aşa ii place lui sa creada- dar, ca de obicei, mai e un al treilea, un El de carton pe care soarta l-a decupat sub forma unui obstacol de netrecut şi de neinvins. Si, pentru ca nu poate fi cu Ea, acum şi niciodată, bunul meu prieten suferă din dragoste. Cumplit suferă, sărmanul de el!
Unde sunt lungile noastre seri impodobite cu sprituri de vară, in care vorbeam cu detaşare şi doar un pic, un pic de nostalgie despre adolescenţa născătoare de suferinţă, amor şi suferinţă din amor? Unde sunt râsul şi cheful, taxiul şi drumul? Le-au luat locul nesfârşite tăceri abia punctate, din pahar in pahar, de adânci oftaturi şi priviri infipte in pământul care soarbe insetat stropii vărsaţi in amintirea Ei. Cumplit suferă, sărmanul de el!
Ceva, o forţă neştiută, l-a impins departe de toate problemele lumii. Ii e totuna dacă e noapte sau zi, roşu sau verde, apa sau ţărm. Merge si plânge, vorbeşte şi râde, cântă şi urlă, şi toate in acelaşi timp. Deschide mail-ul ca un loz in plic, doar, doar s-o ivi norocul vreunui semn de la Ea , blestemă tăcerea telefonului şi imploră soarta să-i aducă in nări mirosul femeii iubite. Din când in când, răsturnat in patul prea mare şi prea gol, ii adulmecă urma ca un ogar rătăcit departe de casă. Nu vede filme, nici alte femei, fumează mult, mai mult, tot mai mult… Bunul meu prieten suferă din dragoste. E ciudat si ţeapăn ca un fluture cap-de-mort incremenit in insectar. Din când in când, pe furis, ii arunc priviri compătimitoare ca, deh, vorba aia, e şi el om la treizeci şi ceva de ani… Nu se face, mă-nţelegi? La vârsta lui, oamenii sunt departe de asta. Au familie si serviciu, imprumuturi la bancă, unu, doi sau chiar trei copii, grija ţevilor sparte, a şedinţelor de bloc sau a amantelor. Cui ii mai trebuie o dragoste tâmpită, ca la şaişpe ani, cu ore intregi vorbite la telefon şi vise erotice? După treizeci de ani, dragostea devine materială, ia forma unei activităţi cotidiene, nu mai e timp de suferinţă din amor. Totul trebuie aşezat, rânduit, planificat, inclusiv dragostea: zâmbet de dimineaţă, telefon la prânz, sex din trei in trei zile ( cu lungi perioade de abstinenţă din cauză de oboseală ori somn), mângâieri din aduceri aminte şi, neapărat, flori de ziua ei. Ce atâta suferinţă?!
Si totusi, bunul meu prieten suferă din dragoste. Ar face gesturi nebuneşti, s-ar sinucide pentru Ea, ar fugi in lume, şi-ar vinde fraţii, prietenii şi locul din rai. E pierdut! Geaba l-am târât in braţele femeilor neiubite din cârciumile oraşului, geaba i-am arătat valurile de sâni şi picioare revărsate pe străzi de căldura verii. E pierdut! Se vrea bărbatul unei singure femei şi, deşi ştie că n-o va avea niciodată, e incapabil s-o inşele. Prostul de el, a uitat gustul dulce-acrişor al amorului de o noapte, hazul nebun al aventurilor povestite la lumina sticlei de vin, libertatea lui care ne făcea şi pe noi, ceilalţi, să ne simţim mai departe liberi. E pierdut bunul meu prieten!
Suferă din dragoste şi il privesc atent, ca pe relicva unui fost imperiu. Prin el se vede cel mai bine bătălia chinuitoare pe care am dus-o toţi, doar că el n-a pierdut-o încă. Noi, ceilalţi, am pierdut-o, bunii mei prieteni!
Dilema, nr.529, 23-29 mai 2003.
( Robert Turcescu )
Luxul mortii
(...)
M-a izbit atunci un gand care nu era al meu, un gand strain si patrunzator ca un glont din alta lume. De ce e moartea gratis si pentru toti?
Moartea e un lux, e luxul suprem al acestui Univers. Este singurul lucru perfect, neschimbator si nobil, singura transcendenta adevarata, singura punte de legatura cu Dumnezeu sau cu splendoarea Nefiintei.
De ce e manjita ea de trupul neinsufletit, de slujbele bisericesti, de lumanare, coliva si cosciug? Moartea sa fie doar pasul dincolo, acum esti si, intr-o strafulgerare, nu mai esti. Fara sa lasi vreo urma, fara pansamente, fara morfina, fara plosca si coma.
Si nu oricine pe lumea asta ar trebui sa-si permita luxul mortii. Acest privilegiu ultim sa-l aiba doar oamenii buni si frumosi la suflet. Numai ei sa moara. Ceilalti sa traiasca, daca nu vesnic, macar atatea milioane de zile pana cand vor ajunge sa le fie sila de ei insisi.
(Cristian Tudor Popescu )
M-a izbit atunci un gand care nu era al meu, un gand strain si patrunzator ca un glont din alta lume. De ce e moartea gratis si pentru toti?
Moartea e un lux, e luxul suprem al acestui Univers. Este singurul lucru perfect, neschimbator si nobil, singura transcendenta adevarata, singura punte de legatura cu Dumnezeu sau cu splendoarea Nefiintei.
De ce e manjita ea de trupul neinsufletit, de slujbele bisericesti, de lumanare, coliva si cosciug? Moartea sa fie doar pasul dincolo, acum esti si, intr-o strafulgerare, nu mai esti. Fara sa lasi vreo urma, fara pansamente, fara morfina, fara plosca si coma.
Si nu oricine pe lumea asta ar trebui sa-si permita luxul mortii. Acest privilegiu ultim sa-l aiba doar oamenii buni si frumosi la suflet. Numai ei sa moara. Ceilalti sa traiasca, daca nu vesnic, macar atatea milioane de zile pana cand vor ajunge sa le fie sila de ei insisi.
(Cristian Tudor Popescu )
Despre ceva evident
Motto: " Dar Fiul Omului când va veni, va găsi el oare credinţă pe Pământ? "
(Luca 18:8 )
Nu vreau sa dau lectii nimanui fara sa fi fost intrebat sau rugat, insa unele lucruri sunt evidente indiferent de cine este cel care le spune sau le sustine. Si mai ales nu am scris randurile de mai jos pentru ca ma cred mai bun si mai aproape de Adevar decat altii, ci doar pentru ca ideea cuvintelor lui Li-Erl este justa, iar noi oamenii uitam adesea de adevarul acestei ideei cand dorim sa ne impunem orgoliile si vointa noastra marunta cu orice pret. Si atunci clara ca intr-o oglinda, se arata micimea si josnicia noastra in fata oricarei priviri clare si obiective. Si de multe ori noi nici macar nu ne dam seama de faptul ca am lasat ca ceilalti sa poata vedea clar josnicia si micimea noastra in faptele noastre... De multe ori cei mai multi dintre noi ne facem de rusine in ochii semenilor si nici macar nu realizam. Aceasta sunt convins ca mi s-a intamplat si mie...din pacate nu fac parte din exceptiile demne de lauda in aceasta privinta!
Asadar:
La un moment dat am simtit imboldul sa vad cum este si in cartea din limba franceza un anumit fragment pe care il intalnisem in traducerea din romana.
Dar nu am inteles atunci de ce aveam acest imbold fiindca nu gaseam nici un motiv concret ca sa ma uit tocmai la acel fragment sa vad cum apare in franceza,caci nu gasisem greseli sau ceva care sa nu sune bine in traducerea din romana.
(Luca 18:8 )
Nu vreau sa dau lectii nimanui fara sa fi fost intrebat sau rugat, insa unele lucruri sunt evidente indiferent de cine este cel care le spune sau le sustine. Si mai ales nu am scris randurile de mai jos pentru ca ma cred mai bun si mai aproape de Adevar decat altii, ci doar pentru ca ideea cuvintelor lui Li-Erl este justa, iar noi oamenii uitam adesea de adevarul acestei ideei cand dorim sa ne impunem orgoliile si vointa noastra marunta cu orice pret. Si atunci clara ca intr-o oglinda, se arata micimea si josnicia noastra in fata oricarei priviri clare si obiective. Si de multe ori noi nici macar nu ne dam seama de faptul ca am lasat ca ceilalti sa poata vedea clar josnicia si micimea noastra in faptele noastre... De multe ori cei mai multi dintre noi ne facem de rusine in ochii semenilor si nici macar nu realizam. Aceasta sunt convins ca mi s-a intamplat si mie...din pacate nu fac parte din exceptiile demne de lauda in aceasta privinta!
Asadar:
Corectam eventuale greseli din traducerea cartii despre Lao-Tse si uneori cand e
nevoie ma folosesc si de exemplarul in franceza al cartii pentru a compara
traducerea din romana cu traducerea din franceza.
nevoie ma folosesc si de exemplarul in franceza al cartii pentru a compara
traducerea din romana cu traducerea din franceza.
La un moment dat am simtit imboldul sa vad cum este si in cartea din limba franceza un anumit fragment pe care il intalnisem in traducerea din romana.
Dar nu am inteles atunci de ce aveam acest imbold fiindca nu gaseam nici un motiv concret ca sa ma uit tocmai la acel fragment sa vad cum apare in franceza,caci nu gasisem greseli sau ceva care sa nu sune bine in traducerea din romana.
Totusi, m-am lasat in voia indemnului. Fragmentul era:
“ Li-Erl se infiora.
- De ce trebuie sa fie asemenea lucruri? intreba el.
- Oamenii ar trebui sa traiasca in pace. Daca ei Il slujesc corect pe Cel Suprem, atunci nu poate fi dezacord intre ei. “
Si abia citind in franceza aceste cuvinte, am realizat cat de actuale sunt. Si m-am gandit cat sunt de potrivite in cazul celor care ar trebui sa fie dintre cei mai buni de pe Pamant si sunt departe de ceea ce ei trebuie sa fie…
Oare nu fac parte cumva si eu dintre acestia? Si daca da, cum pot eu sa ies din randurile celor care esueaza in ceea ce ei au de facut pe Pamant?
Aceste intrebari poate ar fi bine sa si-le puna fiecare dintre oamenii care se considera de buna credinta… sau care doresc intr-adevar sa ajunga sa fie in toate faptele lor oameni de buna credinta!
Saturday, May 22, 2010
Van Gogh despre Judecata de Apoi
" Van Gogh concepea Judecata de Apoi ca pe un moment in care Dumnezeu se va justifica pentru suferintele pe care le-a tolerat. "
Aflu acest lucru dintr un articol scris de Octavian Paler in primavara lui 2006 pe care il redau un pic mai jos.
Asadar se deduce din fraza de deasupra ca Van Gogh considera ca tocmai o data cu Judecata de Apoi , Domnul va arata clar oamenilor ca a fost drept ca suferintele sa existe pentru ei. Si au fost justificate. Tot asa cum au fost justificate si bucuriile de care oamenii au avut voie sa aiba parte.
Rog cititorii sa ma scuze ca, azi, intorc spatele "istoriei" atat de interesante de pe malurile Dambovitei pentru a clarifica un mic mister "metafizic".
Vreo luna mai tarziu, am fost anuntat de o doamna, care vroia sa-mi dea o veste placuta, ca "sunt publicat" de o revista din Toronto.
A doua zi, am primit revista. Pe pagina a treia sus, cu fotografia mea alaturi, am dat peste "Paradoxul vremurilor noastre". Am fost sfatuit sa "protestez", dar mi s-a parut ridicol s-o fac. Cum pot interzice altora sa se joace, cu numele meu, pe Internet? Ar fi fost o proba de vanitate. Si, cum stiu ca nu exista vanitati inteligente, m-am abtinut.3. Acum vad ca gluma se ingroasa. De aceea m-am hotarat s-o iau in serios.
Saptamana trecuta, un domn din Brasov, M.L. (nu-mi permit sa-i dau numele intreg si adresa), mi-a scris pentru a ma asigura ca sunt autorul unei capodopere! Dupa ce mi-a marturisit ca nu poate face aprecieri "asupra intregii mele opere", care "l-a atras totdeauna", dar "a cuprins-o prea putin", conchide: "Stiu, insa, ca "Interviu cu Dumnezeu" este o capodopera pentru eternitate". Si-mi multumeste pentru "osteneala" pe care mi-am dat-o, adaugand ca ea "este o binefacere pentru noi".
Intrucat e posibil ca admiratia dlui M.L. sa fie sincera (si nu o ironie), ma vad obligat sa declar ca nu o merit. Si ca nu tin sa fiu un impostor. Nu eu i-am luat lui Dumnezeu interviul pe care autorul real al "capodoperei" (mult prea modest pentru un reporter metafizic) l-a publicat pe Internet si in diverse reviste sau jurnale cu numele meu!
Eu nu-mi permit sa discut atat de familiar cu Tatal nostru ceresc. Nu sunt in stare nici sa-mi imaginez unde anume se afla Dumnezeu si cum isi supravegheaza opera! Singura "impertinenta" pe care mi-am permis-o a fost sa tresar cand am aflat ca Van Gogh concepea Judecata de Apoi ca pe un moment in care Dumnezeu se va justifica pentru suferintele pe care le-a tolerat.
Pentru cei care, eventual, au nedumeriri, reproduc "interviul" cu pricina, asa cum a aparut in "Micromagazin, Romanian Meridian" la 17 decembrie 2005.
- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci, zise Dumnezeu.
- Daca ai timp, i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca� iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani� iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul, nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti, ca trebuie sa se ierte si pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat, am zis umil. Ar mai fi ceva, ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.
Friday, May 21, 2010
Cand poate fi dezacord intre oameni?
“ Li-Erl se infiora.
- De ce trebuie sa fie asemenea lucruri? intreba el.
- Oamenii ar trebui sa traiasca in pace. Daca ei Il slujesc corect pe Cel Suprem, atunci nu poate fi dezacord intre ei. “
Lao-Tse , ed. Graal
Lao-Tse , ed. Graal
Monday, May 17, 2010
Cum se obtine Iubirea?
Cum se obtine Iubirea?
Iubirea este o componenta subtila
a Constiintei.
Este in masura sa dezvaluie sensul profund
al existentei.
Iubirea este singurul drog legal.
Unii cauta in mod gresit
in licori si in alte droguri
ceea ce produce Iubirea.
Iubirea este lucrul cel mai necesar al Vietii.
Inteleptii cunosc secretul
si cauta numai Iubirea.
Ceilalti o ignora,
de aceea o cauta in exterior.
Cum se obtine Iubirea ?
Nici o tehnica nu poate fi de folos,
pentru ca Iubirea nu e materiala.
Nu e supusa legilor gandului
si ale mintii:
acestea sunt supuse Ei.
Pentru a obtine Iubirea trebuie sa stim
ca Iubirea nu e un sentiment,
ci un mod de A Fi.
Iubirea este o Fiinta,
un Spirit Viu si Real,
si cand se trezeste
si vine recunoscuta in noi,
vine fericirea,vine totul.
Cum sa facem sa vina?
Mai intai e nevoie sa credem ca exista,
pentru ca nu se vede,
se simte doar [...]
Si apoi trebuie cautata
in cea mai profunda intimitate a noastra:
Inima.
Nu e nevoie sa o chemam,
pentru ca e deja in noi.
Nu trebuie sa-i cerem sa vina,
ci sa o lasam sa iasa,
sa o eliberam,
sa o oferim.
Nu poate fi vorba de a cere Iubirea.
Cum se obtine Iubirea?
Numai dand Iubire,
Iubind.
(Sursa necunoscuta )
Sunday, May 09, 2010
Ce este de fapt un zambet?
“Ştii, domnule Ibrahim, când zic că zâmbetul e o chestie pentru ăia cu dare de mână, vreau să zic că-i pentru oamenii fericiți.
- De aici se trage greșeala. Află că de fapt zâmbetul e cel care-l face pe om fericit.”
- De aici se trage greșeala. Află că de fapt zâmbetul e cel care-l face pe om fericit.”
AMEDEO MINGHI - la vita mia
O noua interpretare la Raiuno a cantecului sau:
amedeo minghi - La Vita Mia
amedeo minghi - La Vita Mia
In timp ce astept ca tu sa vii
In timp ce astept ca tu sa vii...
Imi pun in ordine ideile,
Nu stiu intr-adevar, in care norocoasa zi
La usa aceea tu vei fi!...
( Mentre Aspetto Che Ritorni )
Imi pun in ordine ideile,
Nu stiu intr-adevar, in care norocoasa zi
La usa aceea tu vei fi!...
( Mentre Aspetto Che Ritorni )
Thursday, May 06, 2010
Plante vindecatoare
Vraciul din Ivesti ii trateaza cu ceaiuri si bitter pe strainii veniti de peste mari si tari Comuna Ivesti din judetul Galati a devenit cunoscuta printre oamenii din multe colturi ale lumii. La Ivesti traieste vraciul Nicu Micu, cel care vindeca prin puterea a 170 de plante culese dimineata, cand roua e proaspata in padure. La poarta casei vraciului Micu oamenii asteapta cuminti pentru a le veni randul. Comuna Ivesti e calcata de zeci de straini veniti din toate colturile lumii, pentru ca au aflat ca aici ar putea sa isi gaseasca vindecarea unor boli carora medicii nu le-au gasit leac. La 81 de ani, vraciul din Ivesti arata ca un barbat de 50 de ani.
El spune ca a descoperit elixirul tineretii, un preparat din plante, care are o formula pe care o stie doar el si fiul sau, Emanoil, cel care lucreaza de citiva ani alaturi de tatal sau.
Elixirul tineretii?
El spune ca ceaiurile preparate de el insusi l-au facut sa arate astfel, ca ceaiurile sunt elixirul tineretii sale. Nu orice fel de ceaiuri, ci unul anume, un bitter facut din plante stiute doar de el si de fiul sau, Emanoil. Nu e medic, nu e licentiat. A fost tapiter, timplar, cizmar. A fost si croitor si frizer si agricultor.
Cind a fost in razboi s-a imbolnavit foarte tare.”Am capatat un reumatism poliarticular, aveam hepatita cronica, spondiloza, eram facut praf, aveam moartea in suflet.. Am zacut la pat vreme de 12 ani. Am fost la zeci de doctori, am stat prin spitale. Am fost prin babe, m-au descantat.” Dar nimeni nu a reusit sa il puna pe picioare. Cind credea ca totul e pierdut, Nicu Micu a primit de la un prieten un sirop din plante, o zeama neagra care l-a pus pe picioare.
Atunci s-a gandit ca plantele pot fi miraculoase, ca ele iti pot da viata. A citit tot ce se putea citi despre plante, despre bolile oamenilor. A inceput sa prepare alifii, unguente, siropuri si ceaiuri din plante. A inceput prin a-si trata prietenii apropiati, rudele. I s-a dus repede vestea de vraci care face minuni. Lumea se ducea pe ascuns la vraci inainte de ‘89, ca pe vremea aceea un vraci era privit la fel ca si vrajitoarele pe vremea Inchizitiei. Culege plantele, le alege. Le usuca, le fierbe in cazane uriase. Le transforma in alifii pentru tot felul de boli lumesti. Asa a facut un bitter considerat de multi a fi miraculos.
Oamenii din Ivesti il cunosc pe vraciul Nicu. Atunci cand sunt bolnavi se duc la vraci. Au incredere in el. El face un sirop pe care il prepara din 50 de plante. Face un bitter pe care il obtine din 170 de plante. Un tratament dureaza 15 zile, apoi pauza 10 zile, apoi inca 15 zile de tratament, ca la tratamentele homeopate. Reclama a mers pe sistemul “din gura in gura”. Au inceput sa vina strainii cu Mercedesuri ultimul racnet. Unul dintre bolnavii pe care vraciul Micu l-a vindecat l-a dat pe Internet, a scris despre realizarile vraciului.
Nicu Micu a primit scrisori din America, Franta, Germania, Italia, Australia si nu intelegea de unde ii aflasera toti acei oameni adresa.
Casa sa e plina de plante puse la uscat. Radacini, scoarta de copac, flori. “Am citit mult despre plante. Sunt miraculoase, ca tot ceea ce se afla in natura. Tot ceea ce fac eu se bazeaza pe plante. Alifiile le fac din plante in amestec cu osanza de porc. Tincturile le fac din fierturi. Imi da zeci de exemple de oameni care s-au vindecat, fara a avea pretentia, totusi, ca face minuni. “Pe unii i-am vindecat, desi erau in faze foarte avansate ale bolii. Unii fusesera diagnosticati cu tumori maligne. Dupa o cura de bitter s-au vindecat.”. Imi spune nume, denumeste boli….
Spune ca nu ii tine minte pe toti, “ca sunt mii”. “Cind vine bolnavul la mine eu ii spun mai intai sa renunte la tutun, la bautura, la carne de porc. Apoi stam de vorba” – spune vraciul Nicu Micu.
De dimineata pana seara “vede” bolnavii. Culege plantele din padurile de la Suceava , Lepsa, de la munte, “din locurile curate, nepoluate”.
Are 6 copii. Dorinta sa cea mai mare este ca intr-o zi sa ridice un spital. Un soi de clinica naturista, in care oamenii bolnavi sa stea internati, sa fie sub supraveghere. “Mi-as construi un spital, sunt sigur ca lumea ar veni la doftoricit. Am mare incredere in plantele miraculoase care cresc in jurul nostru. Eu nu am puteri paranormale. Eu doar combin niste plante extraordinare. Habar nu avem cata putere are pamantul acesta ii creste din el”.
El i-a dat fiului sau, Emanoil, toate secretele muncii sale. Formula “elixirului tineretii”. Emanoil are 50 de ani.. Ii cerem buletinul, ca nu il credem, ca arata mai tanar cu mult. La ora documentarii noastre, in sala de asteptare se aflau bolnavi din toata tara . “Avem multi pacienti din Italia. Apoi din America , Germania , Franta”- spune Emanoil. “Un amestec din anumite plante poate fi echivalentul elixirului tineretii. Incetineste imbatranirea. Noi am vindecat multi oameni. De boli grave, de tumori canceroase si multe altele. Avem oameni care vin la noi si acum, dupa ani si ani”.
Printre plantele folosite se afla cretisoara, salvia, dragaica, pedicuta, anghinarea, dar si scortisoara, foile de dafin, scoarta de copac. Toti membrii familiei lui Nicu Micu arata foarte tineri, desi au varste inaintate. Nicu Micu e convins ca detine secretul tineretii “aproape vesnice”. Ca “omul poate fi tanar mult timp, daca are incredere in forta roadelor pamantului”.
El spune ca a descoperit elixirul tineretii, un preparat din plante, care are o formula pe care o stie doar el si fiul sau, Emanoil, cel care lucreaza de citiva ani alaturi de tatal sau.
Elixirul tineretii?
El spune ca ceaiurile preparate de el insusi l-au facut sa arate astfel, ca ceaiurile sunt elixirul tineretii sale. Nu orice fel de ceaiuri, ci unul anume, un bitter facut din plante stiute doar de el si de fiul sau, Emanoil. Nu e medic, nu e licentiat. A fost tapiter, timplar, cizmar. A fost si croitor si frizer si agricultor.
Cind a fost in razboi s-a imbolnavit foarte tare.”Am capatat un reumatism poliarticular, aveam hepatita cronica, spondiloza, eram facut praf, aveam moartea in suflet.. Am zacut la pat vreme de 12 ani. Am fost la zeci de doctori, am stat prin spitale. Am fost prin babe, m-au descantat.” Dar nimeni nu a reusit sa il puna pe picioare. Cind credea ca totul e pierdut, Nicu Micu a primit de la un prieten un sirop din plante, o zeama neagra care l-a pus pe picioare.
Atunci s-a gandit ca plantele pot fi miraculoase, ca ele iti pot da viata. A citit tot ce se putea citi despre plante, despre bolile oamenilor. A inceput sa prepare alifii, unguente, siropuri si ceaiuri din plante. A inceput prin a-si trata prietenii apropiati, rudele. I s-a dus repede vestea de vraci care face minuni. Lumea se ducea pe ascuns la vraci inainte de ‘89, ca pe vremea aceea un vraci era privit la fel ca si vrajitoarele pe vremea Inchizitiei. Culege plantele, le alege. Le usuca, le fierbe in cazane uriase. Le transforma in alifii pentru tot felul de boli lumesti. Asa a facut un bitter considerat de multi a fi miraculos.
Oamenii din Ivesti il cunosc pe vraciul Nicu. Atunci cand sunt bolnavi se duc la vraci. Au incredere in el. El face un sirop pe care il prepara din 50 de plante. Face un bitter pe care il obtine din 170 de plante. Un tratament dureaza 15 zile, apoi pauza 10 zile, apoi inca 15 zile de tratament, ca la tratamentele homeopate. Reclama a mers pe sistemul “din gura in gura”. Au inceput sa vina strainii cu Mercedesuri ultimul racnet. Unul dintre bolnavii pe care vraciul Micu l-a vindecat l-a dat pe Internet, a scris despre realizarile vraciului.
Nicu Micu a primit scrisori din America, Franta, Germania, Italia, Australia si nu intelegea de unde ii aflasera toti acei oameni adresa.
Casa sa e plina de plante puse la uscat. Radacini, scoarta de copac, flori. “Am citit mult despre plante. Sunt miraculoase, ca tot ceea ce se afla in natura. Tot ceea ce fac eu se bazeaza pe plante. Alifiile le fac din plante in amestec cu osanza de porc. Tincturile le fac din fierturi. Imi da zeci de exemple de oameni care s-au vindecat, fara a avea pretentia, totusi, ca face minuni. “Pe unii i-am vindecat, desi erau in faze foarte avansate ale bolii. Unii fusesera diagnosticati cu tumori maligne. Dupa o cura de bitter s-au vindecat.”. Imi spune nume, denumeste boli….
Spune ca nu ii tine minte pe toti, “ca sunt mii”. “Cind vine bolnavul la mine eu ii spun mai intai sa renunte la tutun, la bautura, la carne de porc. Apoi stam de vorba” – spune vraciul Nicu Micu.
De dimineata pana seara “vede” bolnavii. Culege plantele din padurile de la Suceava , Lepsa, de la munte, “din locurile curate, nepoluate”.
Are 6 copii. Dorinta sa cea mai mare este ca intr-o zi sa ridice un spital. Un soi de clinica naturista, in care oamenii bolnavi sa stea internati, sa fie sub supraveghere. “Mi-as construi un spital, sunt sigur ca lumea ar veni la doftoricit. Am mare incredere in plantele miraculoase care cresc in jurul nostru. Eu nu am puteri paranormale. Eu doar combin niste plante extraordinare. Habar nu avem cata putere are pamantul acesta ii creste din el”.
El i-a dat fiului sau, Emanoil, toate secretele muncii sale. Formula “elixirului tineretii”. Emanoil are 50 de ani.. Ii cerem buletinul, ca nu il credem, ca arata mai tanar cu mult. La ora documentarii noastre, in sala de asteptare se aflau bolnavi din toata tara . “Avem multi pacienti din Italia. Apoi din America , Germania , Franta”- spune Emanoil. “Un amestec din anumite plante poate fi echivalentul elixirului tineretii. Incetineste imbatranirea. Noi am vindecat multi oameni. De boli grave, de tumori canceroase si multe altele. Avem oameni care vin la noi si acum, dupa ani si ani”.
Printre plantele folosite se afla cretisoara, salvia, dragaica, pedicuta, anghinarea, dar si scortisoara, foile de dafin, scoarta de copac. Toti membrii familiei lui Nicu Micu arata foarte tineri, desi au varste inaintate. Nicu Micu e convins ca detine secretul tineretii “aproape vesnice”. Ca “omul poate fi tanar mult timp, daca are incredere in forta roadelor pamantului”.
Subscribe to:
Posts (Atom)
