" Si daca va lipseste umilinta, va lipseste totul "

Umilinta inseamna putere. Adevarata putere, care nu se pleaca niciodata in fata dusmanului. Caci dusmanul nu e om...
Omul puternic devine stapanul lui insusi. Dobandind umilinta prin felul sau de a fi, ajunge la stapanirea de sine. Biruind singurul lucru care il face slab, care se interpune cu incapatanare intre el si Iubire.
Spiritul respira Forta. Cand expira, omul ii daruieste lumii ce are el mai bun: umilinta. Golindu-se de ego, poate sa inspire putere, care il umple in mod firesc, indreptandu-i coloana vertebrala spre Cer, facandu-l din taratoare om. Astfel dobandeste el acea demnitate de nezdruncinat, pe care o pune in slujba Luminii.
Caci fiecare om adevarat, devenind propriul sau stapan, nu poate si nu vrea altceva decat sa slujeasca Lumina. Domnul Vietii e singurul Stapan. Si El nu-si imparte Puterea cu nimeni...
Dar acest lucru inseamna pentru om sa-si invinga propriile slabiciuni. Fara umilinta, ele vor fi mereu mai puternice decat el. Iar el va ramane vesnic un sclav.
Umilinta si demnitatea sunt cele doua fete ale aceleiasi monede., ale aceluiasi talant.
Cine face negot in Creatie cu talantul incredintat lui, dupa Legile onoarei si ale fair-play-ului in afaceri...devine un personaj de basm, fara teama si fara de prihana. Abia atunci are dreptul la viata vesnica.
Facand parte mereu din Povestea Povestilor, acea poveste fara sfarsit pe care acum o traim cu totii fara sa ne dam seama...Realitatea.
In realitate, numai cel umil stie pe ce lume traieste.
Omul fara teama si fara de prihana este un tip realist.
De aceea luciditatea e atat de rara pe Pamant. La fel de rara ca si candoarea, cealalta fata a ei.
Traim intr-o lume de nebuni care se bat intre ei pentru putere.
Cui ii trece prin cap sa stea in genunchi in fata Luminii?
Rand pe rand, oamenii se lasa ingenuncheati de intuneric. De bunavoie si nesiliti de nimeni...
Sau nu?
Liberul arbitru e cea mai mare gratie. Cine si-a pierdut discernamantul a pierdut tot. De aceea spunea Goethe: "Mut verloren, alles verloren."


( Alina Rus)