Vigilenta spirituala

Din “O nouă cunoaştere pentru momentul întorsăturii cosmice”
Autor: Herbert Vollmann
Vigilenţă



Un an pământesc se apropie din nou de final, un an care este egal cu o rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, dar care în comparaţie cu rotaţia uriaşă a componentelor cosmice reprezintă doar un minut sau o secundă a ceasului lumesc.




Şi totuşi şi acest an este unul dintre cei mai importanţi ani ai sfârşitului de secol 20, pe care i-a trăit vreodată omenirea. A fost un an, care a adus fiecăruia care a participat cu o privire şi un suflet deschis la întâmplările din propria viaţă şi din mediul înconjurător, numai experienţe bogate şi cunoaştere.





La sfârşitul unui an şi la începutul noului an ne frământă gânduri de toate felurile. Nu în ultimul rând este şi grija, cea care ne umple gândurile şi trezeşte în noi nelinişte, anxietate, îngrijorare legate de problemele pământeşti.



Totuşi această grijă ar trebui să fie mică raportată la grija pentru evoluţia spirituală şi dorinţa de a urma de bună voie poruncile şi legile lui Dumnezeu.

Doar acest scop poate fi pus la baza grijii adevărate, care este foarte diferită de noţiunea acelor griji, care se referă doar la bani, bunuri şi prosperitate materială, griji care presează în ziua de azi omenirea şi o chinuie adesea până la disperare.

Şi totuşi, omul este capabil să nimicească cu o lovitură mormanul grijilor pământeşti, dacă măcar o dată pentru câteva secunde grija faţă de dezvoltarea sa spirituală i-ar oferi acea vigilenţă care găseşte imediat o cale de ieşire din disperarea surdă spre înălţimea unei existenţe demne pentru om, fără griji chinuitoare pentru necesităţile zilnice, fără apăsarea, pe care o exercită legătura de materie asupra spiritului omului.

Doar cine se îngrijeşte de latura spirituală, acela este şi vigilent din punct de vedere spiritual! Un om, care are spiritul treaz nu se lasă apăsat sau chiar dominat de grijile pământeşti.

Grija spirituală nu are nimic apăsător în sine, ci ea este liberă de toate conceptele distorsionate, cu care a fost depreciat sensul cuvântului “grijă”. Deoarece nu se mai cunoaşte grija pentru bunăstarea spirituală, intelectul omenesc a pus în locul acesteia, ca o caricatură, grija meditativă pentru bunăstarea materială, care datorită curenţilor de acelaşi fel a atins o dimensiune uriaşă, care îngrădeşte şi ţine captivă omenirea precum nişte ziduri înalte şi sumbre.

Pentru spiritul omului care se află în materialitatea Creaţiei Ulterioare există permanent pericolul indolenţei spirituale. De aceea pentru el este necesar într-o mare măsură să fie şi să rămână vigilent în afara patriei sale spirituale.

Însă nu sunt suficiente doar influenţele şi impresiile exterioare pentru a-l ţine vigilent în interior, pentru a-l motiva sau pentru a-l scutura din somnul spiritual care s-a instaurat. Grija trebuie să vină şi din interior, pentru a dori să primească şi să utilizeze corect influenţele de forţă spirituală cu scopul păstrării vigilenţei de durată.

Un om care se închide faţă de aceste procese, nu este interesat de evoluţia sa spirituală; deoarece tocmai în acest scop are nevoie de forţa spirituală, atât de necesară precum hrana zilnică pentru corpul său pe pământ.

Dar un astfel de om nu are atunci nici grijă să preia şi să prelucreze doar impresiile pozitive, ci el, în indolenţa sa, se lasă pradă unor curente negative, care îl fac nemulţumit şi morocănos, asta în cazul în care nu îl umplu chiar de invidie şi ură.

Împotriva acestui lucru există o singură protecţie: vigilenţa permanentă a spiritului! Unde există vigilenţă, unde există o pază spirituală fidelă, fie în sferele mai înalte şi cele mai înalte sau aici pe pământ, acolo există şi vioiciune într-un grad ridicat, acolo există grija pentru dezvoltarea în continuare şi pentru a vibra doar în Voinţa lui Dumnezeu, pentru a nu o ocoli niciodată, pentru a nu o dispreţui nici măcar cu cel mai nesemnificativ gând.

Acolo unde domneşte vigilenţa autentică, acolo este activitate plină de fericire, îndeplinire bucuroasă, dispoziţia permanentă pentru fapte bune în orice moment şi oriunde. La aceasta contribuie acea grijă care duce la a fi vigilent, care nu lasă spiritul să devină indolent şi inactiv, aceasta este grija autentică! Poate la acest tip de grijă s-a referit Wilhelm Raabe când a scris: ”Nici eu nu am ştiut până acum că grija este cel mai bun lucru în lume.”

În cadrul unui sondaj de opinie s-a pus întrebarea: ”Care consideraţi că este problema cea mai importantă a zilelor noastre şi ce consecinţe se trag din aceasta pentru viaţa dumneavoastră din prezent şi pentru viitorul apropiat?” Problema cea mai importantă din ziua de azi este fără îndoială problema indolenţei spirituale voite, împreună cu comoditatea fizică!

Psihologii vorbesc azi deja deschis despre diminuarea capacităţilor spirituale, de o “inflaţie”, care nu se referă la latura economică, ci la latura sufletească. Comoditatea apărută datorită bunăstării cultivate în exces şi datorită tehnicii perfecte reprezintă un mare pericol pentru dezvoltarea spirituală a omului.

Dar urmarea, care rezultă de aici pentru prezent şi viitor, este grija autentică pentru trezirea spiritului din somnolenţa sa periculoasă.




Din “O nouă cunoaştere pentru momentul întorsăturii cosmice”



Autor: Herbert Vollmann



Şi totuşi şi acest an este unul dintre cei mai importanţi ani ai sfârşitului de secol 20, pe care i-a trăit vreodată omenirea. A fost un an, care a adus fiecăruia care a participat cu o privire şi un suflet deschis la întâmplările din propria viaţă şi din mediul înconjurător, numai experienţe bogate şi cunoaştere.





La sfârşitul unui an şi la începutul noului an ne frământă gânduri de toate felurile. Nu în ultimul rând este şi grija, cea care ne umple gândurile şi trezeşte în noi nelinişte, anxietate, îngrijorare legate de problemele pământeşti.



Totuşi această grijă ar trebui să fie mică raportată la grija pentru evoluţia spirituală şi dorinţa de a urma de bună voie poruncile şi legile lui Dumnezeu.

Doar acest scop poate fi pus la baza grijii adevărate, care este foarte diferită de noţiunea acelor griji, care se referă doar la bani, bunuri şi prosperitate materială, griji care presează în ziua de azi omenirea şi o chinuie adesea până la disperare.

Şi totuşi, omul este capabil să nimicească cu o lovitură mormanul grijilor pământeşti, dacă măcar o dată pentru câteva secunde grija faţă de dezvoltarea sa spirituală i-ar oferi acea vigilenţă care găseşte imediat o cale de ieşire din disperarea surdă spre înălţimea unei existenţe demne pentru om, fără griji chinuitoare pentru necesităţile zilnice, fără apăsarea, pe care o exercită legătura de materie asupra spiritului omului.

Doar cine se îngrijeşte de latura spirituală, acela este şi vigilent din punct de vedere spiritual! Un om, care are spiritul treaz nu se lasă apăsat sau chiar dominat de grijile pământeşti.

Grija spirituală nu are nimic apăsător în sine, ci ea este liberă de toate conceptele distorsionate, cu care a fost depreciat sensul cuvântului “grijă”. Deoarece nu se mai cunoaşte grija pentru bunăstarea spirituală, intelectul omenesc a pus în locul acesteia, ca o caricatură, grija meditativă pentru bunăstarea materială, care datorită curenţilor de acelaşi fel a atins o dimensiune uriaşă, care îngrădeşte şi ţine captivă omenirea precum nişte ziduri înalte şi sumbre.

Pentru spiritul omului care se află în materialitatea Creaţiei Ulterioare există permanent pericolul indolenţei spirituale. De aceea pentru el este necesar într-o mare măsură să fie şi să rămână vigilent în afara patriei sale spirituale.

Însă nu sunt suficiente doar influenţele şi impresiile exterioare pentru a-l ţine vigilent în interior, pentru a-l motiva sau pentru a-l scutura din somnul spiritual care s-a instaurat. Grija trebuie să vină şi din interior, pentru a dori să primească şi să utilizeze corect influenţele de forţă spirituală cu scopul păstrării vigilenţei de durată.

Un om care se închide faţă de aceste procese, nu este interesat de evoluţia sa spirituală; deoarece tocmai în acest scop are nevoie de forţa spirituală, atât de necesară precum hrana zilnică pentru corpul său pe pământ.

Dar un astfel de om nu are atunci nici grijă să preia şi să prelucreze doar impresiile pozitive, ci el, în indolenţa sa, se lasă pradă unor curente negative, care îl fac nemulţumit şi morocănos, asta în cazul în care nu îl umplu chiar de invidie şi ură.

Împotriva acestui lucru există o singură protecţie: vigilenţa permanentă a spiritului! Unde există vigilenţă, unde există o pază spirituală fidelă, fie în sferele mai înalte şi cele mai înalte sau aici pe pământ, acolo există şi vioiciune într-un grad ridicat, acolo există grija pentru dezvoltarea în continuare şi pentru a vibra doar în Voinţa lui Dumnezeu, pentru a nu o ocoli niciodată, pentru a nu o dispreţui nici măcar cu cel mai nesemnificativ gând.

Acolo unde domneşte vigilenţa autentică, acolo este activitate plină de fericire, îndeplinire bucuroasă, dispoziţia permanentă pentru fapte bune în orice moment şi oriunde. La aceasta contribuie acea grijă care duce la a fi vigilent, care nu lasă spiritul să devină indolent şi inactiv, aceasta este grija autentică! Poate la acest tip de grijă s-a referit Wilhelm Raabe când a scris: ”Nici eu nu am ştiut până acum că grija este cel mai bun lucru în lume.”

În cadrul unui sondaj de opinie s-a pus întrebarea: ”Care consideraţi că este problema cea mai importantă a zilelor noastre şi ce consecinţe se trag din aceasta pentru viaţa dumneavoastră din prezent şi pentru viitorul apropiat?” Problema cea mai importantă din ziua de azi este fără îndoială problema indolenţei spirituale voite, împreună cu comoditatea fizică!

Psihologii vorbesc azi deja deschis despre diminuarea capacităţilor spirituale, de o “inflaţie”, care nu se referă la latura economică, ci la latura sufletească. Comoditatea apărută datorită bunăstării cultivate în exces şi datorită tehnicii perfecte reprezintă un mare pericol pentru dezvoltarea spirituală a omului.

Dar urmarea, care rezultă de aici pentru prezent şi viitor, este grija autentică pentru trezirea spiritului din somnolenţa sa periculoasă.