Email catre dl. Vasa

Mi-am amintit mai inainte ca am stat la masa azi vara cu persoanele straine venite la Sarbatoare. Si m-am gandit cat de multe ni se ofera si primim lucrurile bune asa, ca si cum le-am merita pe toate. Nu ne gandim decat arareori sa multumim Domnului ca ne a dat bucurii si ne da inca bucurii, in ciuda caracterului nostru imperfect.

 Mi-am amintit cum am stat la masa la beraria aia in aer liber de la Muzeul Satului din Timisoara cu dl. Naumann. Dvs. stiti ca dl Naumann a fost pe Vomperberg cand erau acolo si doamna Maria si domnul Alexander si domnisoara Irmingard?... Si a vorbit cu dansii, sunt convins,  aceste personalitati i s au adresat lui cred ca nu doar o data. Iar noi l-am avut cu noi anul trecut la aceeasi masa.

  Cand trecem intr-un an nou suntem bucurosi pentru ca speram sa ne aduca bucurii, dar eu cred ca atunci cand vine Anul Nou in primul rand trebuie sa ne uitam inapoi la anul care tocmai a trecut, si sa incercam sa vedem de cata binecuvantare am avut parte. Fie si numai ca suntem sanatosi si am ajuns sa prindem inca un an pe Pamant... Dar primim in fiecare zi mult mai mult decat doar sanatate... Si cand vine Anul Nou suntem sau vrem sa parem atat de bucurosi la trecerea dintre ani, dar nu ne uitam inapoi sa multumim Tatalui Luminii pentru ceea ce El a permis sa experimentam. Chiar si pentru lucrurile triste, sau neplacute trebuie sa multumim.

  De ex, eu acuma realizez ca intr-adevar am fost marcat de faptul ca in ciuda faptului ca am avut incredere si chiar mi am dorit sa l ajut sincer pe administratorul firmei la care am lucrat, m-a marcat si imi foloseste ceea ce el a reusit sa faca, sa nu mi dea decat o mica parte din banii care mi se cuveneau. Desigur, are scuze atenuante, datoriile, leasingul etc., dar din treaba asta ca am ramas fara bani, am realizat cat de important e banul atunci cand nu l ai. Si de asemenea inteleg si mai bine ce a vrut sa zica Abd-ru-shin cand a zis ca trebuie sa ne ingrijim si de bunurile pamantesti, daca nu vrem sa avem de suferit, si ca bogatia unora ar putea fi binecuvantare pentru multi oameni daca ar fi folosita in mod corect. De acum voi avea mai mult respect pentru banii care mi se cuvin, si voi avea sper vigilenta necesara ca sa nu ma mai las inselat de cuvintele mieroase ale unui patron care a devenit lipsit de scrupule din cauza datoriilor pe care le are. Stiti, acuma o saptamana am observat ca nu vrea sau ca nu poate sa dea banii munciti de catre mine, si am hotarat sa mi caut masina in alta parte si sa nu mai lucrez la el degeaba daca nu ma platea. Si am sunat pe cineva la care am mai lucrat si acesta a zis ca ma ia la el pe masina. Dar apoi, cand i am spus patronului care nu mi dadea banii, ca vreau sa plec de la el, a inceput sa se roage de mine cu cuvinte dulci si mieroase. Si eu pentru ca stiam ca ii va fi greu sa mai gaseasca un altul, am acceptat sa mai raman. Si chiar s a oferit sa mi dea toti banii pe luna trecuta. Si eu i am zis, ca nu asa, ca nu vreau sa iau eu toti banii si ceilalti 2 colegi neplatiti si ei sa mai astepte pana le vine randul, ci vreau sa iau   cate un pic eu si cate un pic si ceilalti. Adica m am gandit si la colegii mei. De fapt asta a fost si un motiv pentru care m am lasat convins sa nu plec saptamana trecuta, pentru ca stiam ca si ei au de luat fiecare cel putin 10 milioane, si ca daca eu plec nu mai face suficient castig firma daca masina o sa stea dupa plecarea mea. Si atunci ei raman neplatiti din cauza mea ca am plecat. A fost o greseala sa gandesc asa! Joi spre vineri noaptea am lucrat pe masina ultima oara, iar acum vineri spre sambata noaptea se pare ca a aparut deja o alta persoana in loc. Si s a dovedit ca trebuia sa ma interesez doar de castigul meu, in principal, asa cum fac toti oamenii in general, dar mie mi s a parut egoism sa fac asta. Si acum am ramas fara de bani, Si vreau sa va spun ca nici la ceilalti colegi neplatiti nu cred ca o sa la dea nici macar jumatate din banii pe care ii mai au de luat. Sper sa le dea, dar nu cred. Prin experienta asta am vazut cum un om ce pare bun, atunci cand sunt situatii de criza, cum este aceasta, poate deveni extrem de parsiv si egoist, si viclean. Si astfel se adeveresc cuvintele Alinei care zicea ca nu intotdeauna cei care ni se par curati sunt atat de curati, si nici cei care ni se par murdari, nu intotdeauna sunt atat de murdari precum ii vedem noi.

   Am invatat sa fiu mai vigilent prin experienta asta, dar buzunarul meu e gol, trebuia sa iau si eu 7 milioane, pe care nu i am mai luat. Dar si asta imi foloseste la ceva. SA REALIZEZ FAPTUL CA BANUL E IMPORTANT! Insa este si periculos atunci cand nu il folosim in scopuri nobile, si scopuri nobile nu inseamna doar sa facem donatii, sa i ajutam pe saraci, ci scopuri nobile mai degraba inseamna si sa ne construim o casa frumoasa si placuta ochiului cu banii nostri, daca ii avem si ne permitem, scopuri nobile inseamna si sa ne aranjam cu banii pe care ii avem casa noastra in interior asa incat sa fie tot mai frumoasa. Scopuri nobile inseamna sa ne cumparam haine cu banii pe care ii avem in asa fel incat sa fie tot timpul curate si placute la vedere. Scopuri nobile inseamna sa aratam respect fata de propria noastra persoana si cu ajutorul banilor pe care ii avem. Insa intotdeauna sa ne gandim ca exista in jurul nostru si oameni care nu au si ca noi daca avem, ar trebui sa ne comportam mai nobil si sa ne deosebim prin frumusetea noastra interioara, dar si exterioara, de cei care sunt mai saraci decat noi. Nu e un scop nobil atunci cand dam banii nostri cu indiferenta celor care nu au. Fara sa ne intrebam ce se va intampla cu acei bani. Caci poate acelor oameni le foloseste saracia, asa cum si mie mi-a folosit sa am azi in portmoneu mai putin cu 7 milioane. Si e aproape gol. Mi-a folosit pentru ca m-a invatat respectul pe care trebuie sa-l am pentru bani! Si pentru propriul meu interes. Si am invatat ca a fost gresit faptul ca am vrut sa fiu bun si sa-l ajut pe patron sa nu ramana fara sofer, cu toate ca eu mi-as fi dorit sa plec. Adica pentru mine a fost mai important sa fiu de folos lui si colegilor mei care aveau si ei de luat bani, decat sa-mi urmaresc interesul meu personal.

  Dl. Vasa, nu oricine merita bunatatea noastra! Nu oricine merita ajutorul nostru! Insa cu toate astea eu cred ca e mai bine sa dai o mana de ajutor cui nu merita, avand incredere in el, decat sa nu ajuti pe cine merita, si sa nu-i acorzi incredere cuiva care merită doar pentru ca oamenii sunt sau pot deveni lipsiti de scrupule.

  Imi amintesc ca este o povestire care spune ca la conducatorul unei manastiri din China, s-au prezentat doi calugari care fusesera jefuiti in timp ce se intorceau la manastire dintr-un loc mai indepartat. S-a intamplat sa fie jefuiti deoarece pe drum au intalnit un batran la o bifurcatie, la o rascruce de drumuri care le-a spus sa o ia pe o anumita cale, pentru ca pe cealalta stau talharii la panda sa-i fure pe calatori. Si pana la urma au pornit pe drumul indicat de batran. Dar surpriza, tocmai pe acel drum s-au aflat hotii. Poate batranul era un apropiat de-al hotilor.

    Si cand cei doi calugari jefuiti s-au prezentat la maestrul manastirii si i-au relatat toata povestea, atunci acesta l-a intrebat pe primul calugar:  CE-AI INVATAT TU DIN INTAMPLAREA ASTA? Si acesta i-a raspuns: SA NU NE INCREDEM NICIODATA IN OAMENII STRAINI!

     Apoi maestrul manastirii l-a intrebat pe cel de-al doilea: TU CE AI INTELES DIN ACEASTA INTAMPLARE? Calugarul acesta a raspuns: SA FIM PREGATITI PENTRU NEPREVAZUT!

   Atunci maestrul manastirii i-a spus primului calugar:

"Maine dimineata,cand te vei fi odihnit,vei

parasi templul."
"Si cand pot sa ma intorc, maestre?"
"Aici la noi,niciodata."

Maestrul manastirii se adresa atunci celuilalt calugar:
"Esti ingrijorat din cauza prietenului tau?"

Calugarul raspunse:
"Nu inteleg de ce trebuie sa plece si eu
nu...atata timp cat si eu sunt
vinovat de a-l fi crezut pe batran."

 Atunci Maestrul i-a marturisit calugarului:

"Noi nu pedepsim increderea. Daca construind o casa, un
dulgher bate un cui si acel cui se indoaie, dulgherul
nu va mai avea incredere in celelalte cuie si
se va opri sa construiasca casa?"

"Trebuie asadar, sa oferim increderea noastra...chiar
daca existenta raului e atat de probabila?" intreba calugarul.

Maestrul ii raspunse:
"Lupta impotriva raului prin forta.Dar sprijina
bunatatea omului, prin incredere. In acest fel, suntem
pregatiti in fata raului, dar incurajam binele."

"Si acest bine, este recompensa increderii noastre?" zise calugarul.

Maestrul raspunse:

"Atunci cand ne luptam pentru un ideal, nu cautam
recompensa. Dar increderea aduce uneori o magnifica recompensa,
mai formidabila decat binele."

"Ce lucru poate fi mai minunat decat binele?", intreba interesat calugarul.

 Si maestrul ii raspunse:
 "IUBIREA ..."

   Si apoi se retrase lasandu-l pe calugar sa mediteze la
aceasta Perla a Intelepciunii...

     

     V-a placut? Asadar increderea poate aduce recunostinta celor carora le o aratam. Insa nici increderea nu trebuie sa fie oarba. Asa cum se pare ca a fost a mea. Dar de fapt, in cazul meu problema a fost ca nu am considerat castigul banesc al meu mai important decat a ajuta firma sa se repuna pe picioare prin ajutorul meu ca am ramas la firma. Si ma gandeam ca daca plec eu, va gasi greu un altul, poate chiar pe nimeni, ca firma devenise deja destul de cunoscuta ca nu da banii. Insa eu am avut incredere ca lucrurile pot iesi bine in final, pentru ca mi a placut felul in care vorbea cu noi propietarul firmei. Care si acum cauta sa vorbeasca frumos, insa acum si a dat arama pe fata, caci pe el vorbele frumoase nu l costau bani, insa sa plateasca salariile noastre da. Si vorbind frumos ne a tot amanat... Iar eu am realizat ca nu pot recupera banii decat prin forta. Si cum nu am muschi sa i pun pumnul in fata, si nici prieteni recuperatori, m am luat si am plecat. Ca mai bine e sa stau acasa, decat sa lucrez ca sa aduc bani unui om care a devenit necinstit cand s a vazut in dificultate financiara. Oare eu cum as fi reactionat daca eram eu in locul lui? As fi cautat oare sa mi repun firma pe picioare, mintind si amanandu i la nesfarsit pe angajati sa le platesc salariile? Daca firma ar fi fost singura sursa de venit pentru mine as fi ales calea asta oare? Asa cum a facut patronul asta de firma? Nu cred! Insa sa va mai spun ceva: Patronul a facut asa pt ca are datorii la stat si la leasing, si poate sa si piarda afacerea lui de familie, e vorba de 2 masini de taxi. Si atunci daca i le ia statul el cum isi castiga painea? Asadar, eu ce sa fac acuma? Sa l inteleg ca nu a vrut sa mi dea banii? Din cauza asta?

    eu nu l inteleg adica nu sunt de acord cu ce a facut el, si stiti de ce? Pentru ca neplatind salariile cauta sa-si salveze firma. DAR NU SI O VA SALVA PRIN METODA ASTA SIGUR NU. Eu o sa vad cine sta in locul meu acuma pe masina pe care am lucrat, si am sa i spun sa plece cat mai repede ca niciodata nu o sa si vada banii pentru care lucreaza. Caci incasarile se predau la firma asta in totalitate zilnic. Adica nu mi pot trage procentul, decat cand vrea patronul sa plateasca salariile. 

  Ideea e ca ce as fi facut eu in locul patronului? Caci e clar ca e in pericol sa si piarda afacerea! Va raspund: As fi fost constient ca o voi pierde oricum daca am ajuns sa nu platesc salariile la angajati ca sa mi salvez afacerea. Si atunci as fi ales sa pierd doar afacerea care imi aducea bani in casa, nu insa si omenia mea. Caci si patronul asta are aparenta de om bun, chiar mi a placut de el pana cand am vazut ca nu e interesat sa plateasca nici macar 3 sferturi din salar, nici macar jumatate .

  Uite cum nevoia ne transforma in oameni egoisti, mincinosi si vicleni. 

    Si nevoi vor mai veni ... Inca tot mai multe... Cum vom reactiona noi cand vom fi intr-o astfel de situatie dificila?
    Iisus ne a invatat sa ne rugam: Si ne iarta noua greselile, precum si noi iertam gresitilor nostri.

    Asadar, si eu il iert pe patron pentru lipsa lui de omenie. Dar in acelasi timp si eu am o parte din vina pentru ca am fost lipsit de vigilenta la inceput acceptand sa lucrez fara sa iau banii decat la sfarsitul lunii. Adica cu alte cuvinte: Am lucrat pe vorbe... Pe promisiuni... si cu ele am ramas!

    Invatatura de minte... Si lectie de viata: Ce se poate intampla cand nu suntem vigilenti in toate privintele!   Adica cand nu suntem pregatiti pentru neprevazut, asa cum zicea calugarul acceptat la manastire pe mai departe!

   Sper ca nu v am obosit scriind atata.