Zborul artistului

Artistul urcand culmea spre Inalt:

Mai sus
        ( dupa cantecul Piu Su, al lui Renato Zero )  

Si apoi...

Brusc iata-ma aici!

Deja am ajuns eu

Pe culmea visului meu...

Cat de departe este ziua de ieri…

     

Si apoi,

Mai sus si inca si mai sus,

Pana ma voi apropia de Dumnezeu,

Caci as vrea sa-L intreb eu:

“ Doamne, de ce ma aflu aici

   Daca nu cunosc iubire?”

       Si rasare floarea,

Desi dintre noi nimeni

S-o ude nu voia.

Si vulturul mandru

In ascuns sa moara

Va pleca...

Poetul isi consuma lent

Amintirea unei poezii.

Iar timpul acesta flamand

 Imi fura mie bucurii…

Cant si plang gandindu-ma

Ca un om renunta la viata sa,

Ca un drogat e doar un bolnav

De nostalgie,

Ca o mama se opreste,

Si un copil nu va mai naste,

Ca am putea sa stam

Imbratisati in eternitate…

     

Si apoi,

Te regasesc aici,

Punctual si la locul tau,

Tu spectatorul meu,

Tu vrei ca eu sa traiesc

Visul…

Pe care nu indraznesti

Sa-l rostesti tu…

 Viata aceasta iti scapa

Daca tu n-o vei retine…

Daca cineva iti zambeste,

Nu-l trada vreodata…

Speranta este muzica straveche

Si un motiv in plus,

Vei canta si vei plange

Impreuna cu mine?

Spune-mi, vrei asta tu?

Vom arata dusmanului

Ca-i stam impotriva

Avand loialitate,

Vom invata iertarea

Pe cel care nu vrea

Sa uite...

Si nelinistea ce-o simti

E aceeasi pe care o incerc

Si eu…

Vei canta, vei plange langa mine

Tu, fratele meu!...

Mai sus… Mai sus… Mai sus…

Si eu ma voi intari mereu

In rolul ce deja e al meu!

… Mai sus… Mai sus…

Pana o sa ma confund

Cu cerul,

Pana ce voi simti

Ca deja tu esti

Parte din mine…

Mai sus… Mai sus… Mai sus!

   Sa traiesc o poveste