De ce totul este Iubire?

 Si de ce spun scepticii ca nu exista oameni buni pe tot Pamantul? Cand inca se mai plange pentru durerea altora, cand inca se mai rade sincer printre oameni, cat timp inca se mai aud cantece armonioase, si cat timp inca pe Pamant mai avem arta veritabila si artisti care sa ne-o aduca din lumea celor nevazute, aici pe Pamant.
  Cum pot sa spuna scepticii ca pe Pamant nu mai este nimeni bun si nimeni drept? Sau inca si mai rau: ca noi nu am putea deveni nici buni, nici drepti?
  Acum inteleg cat de gresit este sa abandonezi tot optimismul.
  Tot ceea ce ne inconjoara si ni se intampla, este un indemn pentru noi sa  fim optimisti. Chiar lucrurile dure, tragice sau triste care ni se intampla noua sau altor oameni.
  Caci va veni o zi cand toti oamenii de pe Pamant se vor vedea constransi sa recunoasca ca tot ceea ce ei au putut experimenta pe Pamant a fost Iubire, a venit din Iubirea Creatorului. Chiar si lucrurile rele si neplacute? El a permis sa se intample aceste lucruri, pentru ca a daruit oamenilor vointa libera. Si de asemenea vointa libera presupune raspundere. Iar raspunderea aduce omului prin efect reciproc, urmarile actiunilor sale. Asadar, lucrurile neplacute si rele provin de la oameni. Deciziile proaste pe care oamenii le-au luat candva au adus ca urmare aceste lucruri neplacute si chiar tragice. Dar omul din greseli invata! Nu-i asa? Si atunci nu e tot Iubire faptul ca Tatal permite ca lucrurile tragice si dureroase sa se petreaca pe Pamant? Poate prin suferinta, in unii dintre noi se va trezi adevarata sensibilitate. Si astfel vom invata sa gestionam capacitatea noastra de a lua decizii intr-un sens benefic noua, care sa ne aduca numai bucurie, liniste si pace.
  Cine poate atunci contrazice afirmatia: Totul este Iubire?