Compasiunea exista la romani?

Prima cursa a mea de taxi de azi dimineata a fost cu o doamna cam pe la 60 ani, curat imbracata, dar paralizata la un picior si probabil la mana, care mi-a spus: " Uita-te bine la mine, sunt sotie de fost inginer la IMAR { imar = O fabrica mare din arad inainte de 1990 }, si acum am ajuns sa nu am unde sta. "
 Vreau sa va spun ca am facut cu ea o cursa de peste 20 lei pe care mi-a platit-o si mi-a lasat si bacsis, cautand la "cunostinte " de ale ei adapost.
  Mi-a zis sa dau drumul la caldura, pentru ca dormise in gara azi noapte si era cuprinsa de frig.
  Am lasat-o intr-un final la un bloc unde i-a raspuns cineva cunoscut ei la interfon tocmai in timp ce eu plecam. Nu stiu insa daca a primit-o inauntru sau daca da, pentru cat timp.
  Doamna pe care o dusesem cu taxiul imi spusese inainte de a suna la interfon ca pot sa plec. Va dati seama ca n-am vrut sa mai stau sa vad daca o primeste sau nu... Atat am apucat sa vad ca ii raspunse la interfon...
   Doamna nu era nici nebuna, nici neingrijita...
   I-am spus: sa stiti ca daca nu aveti unde sta, exista din partea primariei adapost pentru persoanele fara locuinte. Mi-a raspuns foarte sigura pe ea: " Stai, domnule, ca nu am ajuns chiar pana acolo! "
   Sper sa nu ajunga niciodata, dar e foarte posibil sa ajunga... pentru ca aici nu e Norvegia, ci aici e locul de unde orice speranta pentru multi pare sa fi fugit .
   Cine poarta vina pentru ca in tara asta nu mai exista respect pentru viata umana?
    Eu unul pledez vinovat si ma recunosc coautor la vina asta teribila...
 
P.s.: Imi foloseste ca sunt taximetrist, insa sper sa ma maturizez suficient de repede in interior, prin schimbarea mea in bine, astfel incat sa nu mai am nevoie sa vad atat de aproape dezastrul umanitar care exista in tara asta. A zis-o si Oana Pellea in cartea ei Jurnal, o zic si eu acum. Ceea ce se intampla in Romania cu persoanele nevoiase, cu pensionarii si cu cei bolnavi, este genocid la scara nationala. Pentru ca se imbolnavesc grav, sufera sau mor fiinte umane care au trait din munca in timpul vietii lor cand erau sanatoase, si care acum din cauza firelor sortii tesute de ei insisi sunt nevoiti sa stea la mila si la bunavointa semenilor.
   Dar mila sau bunavointa nu e! Decat cu mici exceptii... Sunt si mai rare mila sau bunavointa care sa vina din suflete cu adevarat capabile si dornice sa simta compasiune activa pentru cei care sufera!

   Mai am o intrebare... Oamenii astia care au ajuns la mila semenilor lor , semeni care in cea mai mare parte  sunt cu adevarat fara  de mila, au ajuns astfel pentru ca au avut un comportament gresit in timpul vietii lor de pana acum. Nu-i asa? Asa se explica, caderea lor.... Corect? Corect, as zice eu. Si la fel si voi.
   Dar eu va intreb, cine sau care dintre noi nu a avut macar o data un comportament gresit in aceasta viata de acum?
   Si atunci de ce noi suntem bine mersi in acest moment daca si noi am gresit in viata noastra?
    Pentru ca inca pe noi nu ne-au lovit efectele reciproce, retroactiunile faptelor noastre gresite atat de puternic... Insa daca nu ne indreptam in interior cu adevarat spre bine si spre adevarata iubire fata de semeni, iubirea dornica sa ajute, si noi vom sfarsi la fel... Daca nu cumva chiar mai rau... atunci cand ne vor lovi puternic urmarile faptelor noastre gresite...
  Nu vreau sa arunc o aura de pesimism prin mesajul asta! Insa vreau sa atrag atentia ca in fiecare zi pe care o traim inca pe Pamant, avem datoria sa indreptam macar un gand de compasiune, daca nu cumva chiar o mana intinsa, catre aceia din semenii nostri care sunt loviti deja de urmarile faptelor lor gresite din trecutul lor si care asteapta un mic ajutor din partea noastra, fie si numai o vorba buna.
  Fara compasiune fata de ei, ne facem si noi vrednici de un destin cel putin la fel de tragic.
  Si impresia mea este ca marea majoritate spre asta ne indreptam... Din pacate! Pentru ca la asa atitudine cum are omenirea in marea ei majoritate astazi, va urma un destin pe masura!
  Ce s-a intamplat in zilele astea pe coasta de Est a Americii e doar un semn. Unul din multele...
  Insa oamenii isi astupa si isi inchid ochii si urechile in fata acestor semnale de alarma. Si astfel isi inchid si sufletele!