Iubirea altruista

Nu exista medicament mai bun pentru starile sufletesti neplacute ale mele decat teatru! Sau poezia...
Dar mai ales teatrul cand il poti vedea pe viu... Cand e jucat de actori care joaca cu iubire pentru meserie, chiar si o piesa proasta poate deveni placuta...
 Am inteles ca inainte de 89, oamenii gaseau alinare sufleteasca mergand la teatru. Asa scapau pentru cateva ore de ceea ce avea urat felul societatii romanesti din acea perioada.
 La fel e acum pentru mine, ma duc la teatru cand vreau sa uit de societate sau cand vreau sa vad acea iubire constructiva care lipseste in viata noastra de zi cu zi si pe care nici eu si nici nimeni nu o primeste de la indivizii lipsiti de orice sensibilitate majoritari azi pe teritoriul Romaniei pe care nu vreau, nu pot si nici nu e drept sa-i numesc romani, desi au cetatenia acestei tari...
 Ce ma doare insa cu adevarat, e ca nici eu nu sunt vindecat de acelasi fel de rau pe care ei il au!
 Cat doare de tare sa te recunosti pe tine in unele chestii din ceea ce fac ei rau, doare sa recunosti ca mai ai inca in interior ceva in comun cu aceste exemplare de creaturi degenerate, lipsite de orice sensibilitate. Doare, dar de adevar si de realitate nimeni nu trebuie sa fuga niciodata!
 Chiar si atunci cand doare...
 Mereu si mereu trebuie sa ne intoarcem la iubire, la iubirea adevarata pentru semenii nostri si pentru Creatie in general...
 Nu exista si nici nu a fost alta solutie pentru a ne fi intr-adevar bine decat iubirea altruista!