Referitor la doamna de ieri dimineata

NOI OAMENII ar trebui sa nu uitam vorba care spune: " Ce dai, aceea primesti! " S-ar putea candva in viitor sa ne dorim sa fi dat mai mult... in fiecare situatie cand langa noi cineva a strigat dupa ajutor. Nu ma refer la a-ti da toti banii din portmoneu, nu ma refer la a darui sume de bani sau la a ne ocupa neaparat de destinul unui om nevoias anume, implicandu-ne in viata lui in mod direct cu o mana de ajutor, desi nu ar fi rau ca unora sa le intindem o astfel de mana de ajutor. Insa ma refer la a nu mai trece indiferenti, nepasatori si fara nici macar gandul, fara nici macar GANDUL de a ajuta intr un fel... De ex eu as fi putut sa-i fac o reducere de 50 la suta sau de 100 la suta doamnei acesteia, insa nu am facut-o pentru ca trebuia sa-mi fi platit exact atunci chiria zilnica pt taxi si de fapt eram chiar in intarziere cu ea. Sa ceri de la oameni... Si sa vezi ca nu primesti nimic... Asa era situatia doamnei ieri. Insa trebuia sa fie tare, sa nu clacheze psihic... plus ca avea si o paralizie de picior si probabil chiar si de mana... Si ca sa se implineasca vorba: "astepti ceva de la oameni? Ai sa vezi ca n-ai sa primesti nimic!" Nici eu nu am putut sa-i dau nimic decat o mana de ajutor ca sa urce in taxi si sa coboare din taxi mai usor, paralizata fiind. M-as opri aici ... Dar amintind ca: " Ma simt complice la ignoranta generalizata fata de numarul oamenilor ajunsi nevoiasi... Pentru ca romanii in general, cand vine vorba ca ei sa ajute...atunci ei mai intai... judeca pe acela care le-ar accepta ajutorul, de aceea nici autoritatile nu se dovedesc mai capabile a fi de folos cu adevarat in multe cazuri... Avand si ele tot o astfel de mentalitate. Autoritatile sunt oglinda mentalitatii noastre ca popor.
 Dar ce ne asteapta pe noi ca oameni in viitorul ce se apropie, nu vreau sa ma gandesc. La asa semanatura, si roadele viitorului vor fi pe masura.
 Prefer sa traiesc clipa decat sa ma gandesc la ce va urma in anii care vin! Clipa e un dar de la Tatal Ceresc si nu ar fi niciodata drept sa o neglijez. Plus ca a trai mereu cu adevarat in prezent, nu poate fi niciodata inspaimantator, chiar si atunci cand ne e foarte greu.