Despre importanta timpului nostru

Nu stiu daca e asa , insa cred ca poate esenta cuvintelor de mai jos va fi de folos unora dintre cei care le citesc. Mie imi place mult felul in care gandeste Irina, chiar daca poate nu este in toate obiectiva:

Tatălui meu nu îi plăcea să dea bani împrumut. Nu era un om rău, nici egoist şi nici zgârcit.
 Îmi aduc aminte că i-a spus unui vecin care îi ceruse bani împrumut, aşa: „Am, dar nu îţi dau, fiindcă nu vreau să stricăm prietenia dintre noi.”
 Şi, pentru că văzuse stupoarea de pe chipul meu, a simţit nevoia să îşi justifice gestul. Mi-a spus că oamenii nu trebuie învăţaţi să vadă în tine un salvator şi nici o sursă de beneficii. Că ei trebuie să înveţe să îşi administreze vieţile fără a-i implica şi pe alţii în problemele lor... Că un refuz poate învăţa un om să nu mai depindă de alţii. Mi-a mai spus că un om care şi-a făcut un obicei din a-ţi cere mereu câte ceva, va deveni duşmanul tău de îndată ce nu îi mai poţi da sau de îndată ce el nu îşi poate respecta angajamentul de a-ţi returna ceea ce i-ai dat.

 „Dacă tot dai bani împrumut, măcar să dai sume pe care îţi permiţi şi eşti dispusă să le pierzi definitiv, fiindcă nu toţi oamenii sunt corecţi şi te vei alege cu o pierdere.” – mi-a spus tata cu altă ocazie.

 Dar nu despre bani am vrut să vorbesc... ci despre TIMP. Pentru că, susţin că ar trebui să dăm unor oameni doar timpul pe care ne permitem şi suntem dispuşi să îl pierdem... fiindcă nu toţi merită, nu toți se poartă echitabil şi ne putem alege cu timp irosit. La fel este şi cu sentimentele...
 Vă vine să credeţi sau nu, din momentul în care nu am mai avut timp să ofer, unii oameni mi-au devenit duşmani, aşa cum zicea tatăl meu cândva...

 Irina B.

https://www.facebook.com/irinaLbinder?hc_location=stream