E titlul unei carti despre care puteti afla mai multe la :
http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&id=116
Ian Stevenson comenta despre carte:
„Citiţi şi descoperiţi că mărturiile ar putea da răspuns – mai devreme decât vă aşteptaţi – la cea mai importantă întrebare pe care ne-o putem pune: Ce se întâmplă după moarte?” – Dr. IAN STEVENSON
Thursday, May 29, 2008
Ce este un Copil Indigo?
Ce este un Copil Indigo? Şi de ce îi numim Copii Indigo?
Întâi definiţia: Un Copil Indigo este acel copil care prezintă un set nou şi neobişnuit de atribute psihologice şi are un model comportamental care nu a mai fost studiat până acum. Acest model conţine factori unici, comuni tuturor, care sugerează că cei care au contact cu ei (în special, părinţii) trebuie să schimbe modul de a-i creşte şi de a se ocupa de ei, pentru a ajunge la un echilibru. A ignora asemenea modele comportamentale noi, înseamnă să creăm în mintea acestei vieţi noi şi preţioase potenţialul unui dezechilibru şi al unei frustrări. Subiectul acestui capitol este să identificăm, să descriem şi să validăm caracteristicile unui Copil Indigo.
Se pare că există câteva tipuri de Copii Indigo, pe care le vom descrie mai târziu în acest capitol – dar, în lista următoare, vă putem da unele dintre cele mai obişnuite modele comportamentale. Se potrivesc ele cu cineva din cunoscuţii dumneavoastră? Iată zece din cele mai obişnuite trăsături ale Copiilor Indigo:
Ei vin în această lume cu sentimentul că sunt de viţă nobilă (şi adesea se şi comportă în acest fel).
Au sentimentul că „merită să fie aici” – şi sunt surprinşi că ceilalţi nu gândesc la fel.
Preţuirea de sine nu e o problemă pentru ei. Adesea le spun părinţilor „cine sunt ei”.
Au probleme în a accepta autoritatea absolută (autoritatea care nu dă explicaţii şi nu oferă posibilitatea de a alege).
Pur şi simplu, ei nu vor să facă anumite lucruri; de exemplu, le este foarte greu să aştepte la coadă.
Se simt frustraţi când sunt încadraţi în sisteme bazate pe ritualuri şi care nu necesită gândire creativă.
Adesea văd modalităţi mai bune de a face ceva – atât acasă, cât şi la şcoală – ceea ce îi face „spărgători de sistem” (nonconformişti faţă de orice sistem).
Par antisociali, dacă nu sunt printre cei la fel cu ei. Dacă nu există în jurul lor şi alte persoane cu acelaşi gen de conştiinţă, adesea se interiorizează, considerând că nici un om nu-i înţelege. De cele mai multe ori, le este extrem de greu să suporte şcoala, ca organizare socială.
Nu reacţionează la impunerea disciplinei pe bază de „vină”, (de genul: „Aşteaptă până vine tata acasă şi află ce ai făcut”.)
Nu au reţineri când e vorba să vă spună de ce anume au nevoie.
(extras din cartea 'Copiii Indigo', de Lee Carroll, Jan Tober)
Întâi definiţia: Un Copil Indigo este acel copil care prezintă un set nou şi neobişnuit de atribute psihologice şi are un model comportamental care nu a mai fost studiat până acum. Acest model conţine factori unici, comuni tuturor, care sugerează că cei care au contact cu ei (în special, părinţii) trebuie să schimbe modul de a-i creşte şi de a se ocupa de ei, pentru a ajunge la un echilibru. A ignora asemenea modele comportamentale noi, înseamnă să creăm în mintea acestei vieţi noi şi preţioase potenţialul unui dezechilibru şi al unei frustrări. Subiectul acestui capitol este să identificăm, să descriem şi să validăm caracteristicile unui Copil Indigo.
Se pare că există câteva tipuri de Copii Indigo, pe care le vom descrie mai târziu în acest capitol – dar, în lista următoare, vă putem da unele dintre cele mai obişnuite modele comportamentale. Se potrivesc ele cu cineva din cunoscuţii dumneavoastră? Iată zece din cele mai obişnuite trăsături ale Copiilor Indigo:
Ei vin în această lume cu sentimentul că sunt de viţă nobilă (şi adesea se şi comportă în acest fel).
Au sentimentul că „merită să fie aici” – şi sunt surprinşi că ceilalţi nu gândesc la fel.
Preţuirea de sine nu e o problemă pentru ei. Adesea le spun părinţilor „cine sunt ei”.
Au probleme în a accepta autoritatea absolută (autoritatea care nu dă explicaţii şi nu oferă posibilitatea de a alege).
Pur şi simplu, ei nu vor să facă anumite lucruri; de exemplu, le este foarte greu să aştepte la coadă.
Se simt frustraţi când sunt încadraţi în sisteme bazate pe ritualuri şi care nu necesită gândire creativă.
Adesea văd modalităţi mai bune de a face ceva – atât acasă, cât şi la şcoală – ceea ce îi face „spărgători de sistem” (nonconformişti faţă de orice sistem).
Par antisociali, dacă nu sunt printre cei la fel cu ei. Dacă nu există în jurul lor şi alte persoane cu acelaşi gen de conştiinţă, adesea se interiorizează, considerând că nici un om nu-i înţelege. De cele mai multe ori, le este extrem de greu să suporte şcoala, ca organizare socială.
Nu reacţionează la impunerea disciplinei pe bază de „vină”, (de genul: „Aşteaptă până vine tata acasă şi află ce ai făcut”.)
Nu au reţineri când e vorba să vă spună de ce anume au nevoie.
(extras din cartea 'Copiii Indigo', de Lee Carroll, Jan Tober)
Renato Zero (1)
Renato Fiacchini naste la Roma, in Via Ripetta 54 ,pe 30
septembrie 1950.Risca sa moara imediat dupa nastere,dar este
salvat prin transfuzie de sange (Grupa sa sanguina este una mai
degraba rara, 0 Rh Negativ -titlu chiar si al unui cantec de pe LP
-ul "Erozero " din 1979 ).Donatorul este un calugar. Fiul lui Ada,o
mama casnica si al lui Domenico,un politist a carui origine era
regiunea italiana Marche,Renato isi traieste adolescenta intr-un
cartier de extrema periferie din Roma,la borgata della Montagnola
(experienta care il va inspira sa scrie cantecul " Periferia ",si
acesta de pe albumul "Erozero "). Frecventeaza scoala pana in anul
al treilea de liceu,dupa care se dedica complet adevaratelor sale
pasiuni : muzica,dansul,cantecul si recitarea.
De foarte tanar incepe sa se travesteasca si sa se exhibitioneze
in mici localuri din Roma,asumandu-si drept provocare catre cei
care il denigrau si care nu erau putini ( " Esti un zero " ,este fraza
care se aude repetata cel mai des ),tocmai numele de Renato
Zero.
In 1965 inregistreaza primele cantece: Tu, Si, Il Deserto,La
solitudine (Tu, Da, Desertul ,Singuratatea ),care nu vor fi
publicate niciodata.Pentru primul single e nevoie sa astepte pana
in 1967 : Non basta sai / In mezzo ai guai ,produs de Gianni
Boncompagni,autor si al textului (muzica fiind compozitia lui
Jimmy Fontana ).Vinde 20 copii.
septembrie 1950.Risca sa moara imediat dupa nastere,dar este
salvat prin transfuzie de sange (Grupa sa sanguina este una mai
degraba rara, 0 Rh Negativ -titlu chiar si al unui cantec de pe LP
-ul "Erozero " din 1979 ).Donatorul este un calugar. Fiul lui Ada,o
mama casnica si al lui Domenico,un politist a carui origine era
regiunea italiana Marche,Renato isi traieste adolescenta intr-un
cartier de extrema periferie din Roma,la borgata della Montagnola
(experienta care il va inspira sa scrie cantecul " Periferia ",si
acesta de pe albumul "Erozero "). Frecventeaza scoala pana in anul
al treilea de liceu,dupa care se dedica complet adevaratelor sale
pasiuni : muzica,dansul,cantecul si recitarea.
De foarte tanar incepe sa se travesteasca si sa se exhibitioneze
in mici localuri din Roma,asumandu-si drept provocare catre cei
care il denigrau si care nu erau putini ( " Esti un zero " ,este fraza
care se aude repetata cel mai des ),tocmai numele de Renato
Zero.
In 1965 inregistreaza primele cantece: Tu, Si, Il Deserto,La
solitudine (Tu, Da, Desertul ,Singuratatea ),care nu vor fi
publicate niciodata.Pentru primul single e nevoie sa astepte pana
in 1967 : Non basta sai / In mezzo ai guai ,produs de Gianni
Boncompagni,autor si al textului (muzica fiind compozitia lui
Jimmy Fontana ).Vinde 20 copii.
Fa-ti timp....Rudyard Kipling
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de-unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrani....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plangi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi !
Wednesday, May 28, 2008
Captură
Prinde-mă !
Încearcă să mă prinzi.
Mişcă-te printre emoţiile ,
Pe care experienţa mea ţi le inspiră.
Încearcă să mă ajungi din urmă
Cu greutatea regretelor tale în spate.
Uşor ,mult prea uşor
Să judeci, şi apoi
Să nu te arunci în joc
Nicicând...
Încearcă să te ridici
Din acele visuri pe care
Muţenia ta le-a ucis.
Ce ştii tu de originea lacrimilor,
Dacă niciodată nu ai plâns?
Incearcă să pariezi
Că la sosire, tu
Nu vei fi al doilea !...
Agilă-mi este inima,
Tu n-o poţi învinge,
Nu o mai poţi minţi
De-acum!
Incearcă să mă prinzi...
Incearcă să mă prinzi...
Fă-mă captura ta... Captura ta!...
Încearcă să mă prinzi.
Mişcă-te printre emoţiile ,
Pe care experienţa mea ţi le inspiră.
Încearcă să mă ajungi din urmă
Cu greutatea regretelor tale în spate.
Uşor ,mult prea uşor
Să judeci, şi apoi
Să nu te arunci în joc
Nicicând...
Încearcă să te ridici
Din acele visuri pe care
Muţenia ta le-a ucis.
Ce ştii tu de originea lacrimilor,
Dacă niciodată nu ai plâns?
Incearcă să pariezi
Că la sosire, tu
Nu vei fi al doilea !...
Agilă-mi este inima,
Tu n-o poţi învinge,
Nu o mai poţi minţi
De-acum!
Incearcă să mă prinzi...
Incearcă să mă prinzi...
Fă-mă captura ta... Captura ta!...
Agila e aceasta inima
Agila-mi este inima,
Tu n-o poti invinge,
Nu o mai poti minti
De-acum!
(Renato Zero - Prendimi )
Tu n-o poti invinge,
Nu o mai poti minti
De-acum!
(Renato Zero - Prendimi )
Cand ma voi naste din nou
Eu,cine stie cate lucruri voi avea eu,
Cand ma voi naste din nou,
Poate o alta fatza si nu voi fi niciodata uitat;
Eu,cate lucruri voi face eu,
Cand ma voi naste din nou...
Stele cazatoare care pana la urma
Vor aparea,
In aceste maini le voi culege,
Si eu voi trai,eu voi trai!
Nu vreau sa mai am nimic de pierdut
Si vreau sa rad pana la lacrimi,
Voi iesi complet din aceasta masca,
Voi avea mai mult timp si curaj
De dedicat pentru altii,
Pentru ca eu...
Cand ma voi naste din nou
Mari aventuri vor umple trecutul meu;
De aceasta data ma voi reface,
Cand eu o sa ma nasc din nou
Nu voi renega ziua in care sunt nascut.
Si nu voi mai avea porti
Care mi se inchid in fatza;
Vreau mult de aceasta data,
Si cat mai repede!
Si nu mai e nimic altceva ,
Nimic altceva de adaugat...
Aceasta este tot!
(Ricardo Fogli - Quando nascero di nuovo)
Tuesday, May 27, 2008
Acum ce trebuie sa fac eu?
Si acum cand am ajuns
Pana aici,datorita viselor mele,
Ce fac eu cu REALITATEA ?
Acum cand nu mai am
Iluziile mele,
Ce fac eu in fata ADEVARULUI ?
Acum cand am inteles
Cum e viata intre oameni
Ce fac eu cu SINCERITATEA mea?
Si acum...
Acum cand am inteles
Ca nu exista nici un Mos Craciun,
Ce-mi pasa mie de... Elvetia?
( Desi se spune ca ei traiesc mai bine)
Acum cand atat de rar intalnesc
Oameni cu adevarat buni,
Si toti sunt mai vicleni decat mine,
Mai vicleni decat mine...
ACUM CE TREBUIE SA FAC EU?
ACUM CE URMEAZA SA-MI SE INTAMPLE MIE?
( dupa Vasco Rossi - E Adesso Che Tocca A Me )
Pana aici,datorita viselor mele,
Ce fac eu cu REALITATEA ?
Acum cand nu mai am
Iluziile mele,
Ce fac eu in fata ADEVARULUI ?
Acum cand am inteles
Cum e viata intre oameni
Ce fac eu cu SINCERITATEA mea?
Si acum...
Acum cand am inteles
Ca nu exista nici un Mos Craciun,
Ce-mi pasa mie de... Elvetia?
( Desi se spune ca ei traiesc mai bine)
Acum cand atat de rar intalnesc
Oameni cu adevarat buni,
Si toti sunt mai vicleni decat mine,
Mai vicleni decat mine...
ACUM CE TREBUIE SA FAC EU?
ACUM CE URMEAZA SA-MI SE INTAMPLE MIE?
( dupa Vasco Rossi - E Adesso Che Tocca A Me )
Copilul care nu dorea sa minta
La Londra ,la Paris,la New York,daca intri intr-o biserica greaca in momentul Rugaciunii Domnesti,poti vedea un domn plin de prestanta si siguranta citind “Tatal nostru”.E ambasadorul,ministrul plenipotentiar,sau consulul general al Greciei caruia ii revine sarcina si onoarea de a rosti “Rugaciunea domneasca” in calitate de reprezentant al intregului popor...Asa se intampla in toate tarile ortodoxe.In satul nostru,unde tatal meu era preot paroh,aveam o biserica in intregime de lemn,acoperita cu sindrila...Fratele meu mai mic, Nicolae, care este si el preot,tocmai mi-a trimis ( in 1968) o fotografie a bisericii tatalui meu. Abia daca este mai mare decat o casa de lemn,o casa de cioban,un refugiu din varf de munte.Dar obiceiul este acelasi.Din nefericire,catunul nostru este foarte sarac,cu adevarat sarac,saracia domneste pretutindeni.Nici vorba de voci frumoase.(...)Suntem saraci in personalitati.In mizerie exista egalitate.Cum nu eram decat un catun,nu aveam primar.Altminteri,primarul ar fi fost cel care trebuia sa rosteasca “Tatal nostru”.Nu aveam preceptor.Nici jandarm.Cum ne lipseau cu totul personajele importante pe plan social,am cautat maretia pe plan moral.Am ajuns la concluzia ca omul cel mai important al satului,cel caruia ii revenea sarcina de a rosti “Tatal nostru“,trebuia sa fie cel mai curat.Cel mai nevinovat.Cel care avea cele mai putine pacate.Si s-a hotarat ca “Tatal nostru “ sa fie rostit de un copil de sapte ani . (...)
Astfel,in acea toamna,a anului 1923 mi-a revenit mie cinstea deosebita de a rosti in mijlocul bisericii “Rugaciunea domneasca “.
“Tatal nostru “ se spune din fata usilor imparatesti ale iconostasului. In fata altarului si in mijlocul naosului- nava bisericii – se gaseste de obicei un covor pe care este infatisat un vultur.Uneori,vulturul este in mozaic sau gravat in pardoseala.Acolo sta episcopul inainte de a intra in altar pentru Liturghie.Vulturul –aetos ,cum il numesc grecii – simbolizeaza pe cel ce pluteste deasupra lumii pamantesti,care traieste in inaltimi,care cunoaste curatia,inaltul si e vecin cu cerul. Asadar,dupa ce m-am pregatit intreaga sambata,spalandu-ma bine,rugandu-ma,postind,ma aflam in acea duminica cu amandoua picioarele pe aetos.Pe vultur.In mijlocul bisericii. In stanga mea era amvonul. (...)
Eram deci acolo,cu micile mele picioare pe vultur,asteptand sa rasune ecfonisul rostit de tatal meu(...)
In acel moment,cu vocea mea mica,sugrumata de emotie si de credinta,am inceput “Rugaciunea domneasca”:
“Tatal nostru, Care esti in ceruri,sfinteasca –se numele Tau.Vina imparatia Ta.Faca-se Voia Ta,precum in cer asa si pe pamant ..." Aici m-am oprit.M-am facut alb ca varul.Eram un poet in varsta de sapte ani hotarat sa devin sfant. Si,printre alte lucruri necesare pentru sfintenie, aveam datoria sa nu mint... Si stiam ca daca as fi continuat “Rugaciunea domneasca “,as fi mintit ...Si pentru a nu minti,m-am oprit.
Stiam ca ,fiind om,eram prin excelenta o faptura libera,autonoma,prerogative divine pe care numai oamenii si ingerii le au.Eram responsabil de faptele si de alegerile mele .Si acum trebuia sa aleg repede ,fara a pierde o secunda :sa mint si sa continui sa rostesc “Tatal nostru “ ,sau sa ma opresc.Sa nu mai spun “Tatal nostru“.(...)
In spatele meu,taranilor le era mila de emotia mea.Imi suflau cuvintele rugaciunii.Credeau ,sarmanii, ca le-am uitat.Ca ma emotionasem.Ca orice baietan.Auzeam in spatele meu voci groase de batrani care imi spuneau : Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi... Crezand ca nu aud ,si alte voci s-au adaugat.Imi suflau din ce in ce mai tare: Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi... Toata sinaxa – toti oamenii aflati in biserica – barbati,femei,copii si batrani,toti repetau ca un disc de patefon stricat: Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi... In jurul meu,in spatele meu,strigau toti. Iar eu,alb ca varul, cu buzele stranse,refuzam sa rostesc impreuna cu ei... Nu voiam sa mint. Ei credeau ca am uitat “Tatal nostru”.Din spatele iconostasului,sarmanul meu tata,credea si el la fel.Dar nu era adevarat.Stiam “Tatal nostru “. E o rugaciune pe care nimeni n-o uita .Chiar daca n-o rosteste.Chiar daca nu se mai roaga.Chiar daca nu mai crede. Fiindca “Tatal nostru “,”Rugaciunea domneasca”,e cea dintai rugaciune pe care un copil o invata pe de rost.(...)
M-am intors spre cei care imi strigau in urechi,spre toti oamenii dn satul meu,fiindca nimeni nu lipsea de la Liturghie,chiar daca era bolnav,si am vrut sa le explic ca n-am uitat “Tatal nostru” .Si ca pentru mine,a ma ruga inseamna a trai. “Tatal nostru “ e viata mea.Eu insumi.Cum erau atat de prosti acesti oameni,incat sa creada ca am uitat “Tatal nostru “ ? Si de ce strigau toti si minteau aici in biserica? Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi... Eu insa nu doream sa mint ca ei.Chiar daca lumea intreaga este de alta parere,cand am dreptate nu cedez.Adevarul nu tine de numar.Si adevarul era ca nici eu,nici oamenii aflati in biserica,in spatele meu,nici tatal meu,nici preotul,nimeni din satul meu si din satele invecinate,nu mancam niciodata ,dar absolut niciodata,paine in fiecare zi sau in fiecare saptamana.Nici chiar in fiecare luna .Am fi putut jura ca mancam paine doar o data sau de doua ori pe an...Si cand nu mananci paine decat foarte rar in viata,cum sa vii in mijlocul bisericii - adica in cer- si sa spui : Painea noastra cea de toate zilele .
- Noi nu avem painea cea de toate zilele,Doamne,am spus cu voce joasa.
Si m-am retras.Si toti oamenii au continuat in locul meu,in cor, “Tatal nostru” ,reluandu-l de acolo de unde l-am intrerupt eu,zicand : Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi.
Am luat-o la goana si m-am ascuns in spatele bisericii. In ierburile cimitirului .Si am plans.Privind cerul albastru de duminica.(...)
“Cum as fi putut sa Te mint ?Tu,Care esti Tatal nostru Cel din cer ,stii ca noi ,sarmanii moldoveni,care traim pe raul Ozanei,in tinutul Neamt ,in Moldova, stii bine ca noi nu suntem destul de bogati ca sa mancam paine in fiecare zi.De ce sa cer un lucru pe care nu-l avem.Pe care nu l-am avut niciodata?Si pe care nu-l vom avea poate niciodata?Si de ce sa ma prefac ca am aceasta paine in fiecare zi,si sa las sa se creada ca nu facem altceva decat sa-Ti cerem sa nu ne lipsesti de ea de acum inainte?Nu.Tu ne-ai invatat sa nu mintim .De ce sa venim la biserica sa Te mintim? Mai cu seama ca noi Te iubim.Si nimeni nu Te poate minti,fiindca Tu vezi totul.Pretutindeni!
Am plans.M-am gandit.M-am intristat.Ma intrebam daca n-ar fi trebuit sa caut o solutie mai buna.Fiindca intotdeauna in orice imprejurare,exista o solutie mai buna.Daca nu o vedem ,asta nu inseamna ca nu exista.
(...)Or a minti nu este o solutie buna.As fi putut spune adevarul.Dar atunci as fi schimbat “Rugaciunea domneasca “.As fi comis un sacrilegiu.As fi putut spune,pentru ca ea sa corespunda adevarului:
Painea noastra,pe care o mancam de doua sau de trei ori pe an,da-ne-o noua astazi...sau da-ne-o noua din cand in cand...
Dar nu poti schimba o rugaciune.Si mai ales singura rugaciune care ne-a fost invatata nemijlocit de Domnul.
(...)
A manca in fiecare zi paine,dupa pofta,ar fi fost pentru noi un dezmat.O lacomie.Un desfrau.O risipa.
Painea e scumpa.Prea scumpa pentru noi.Peste posibilitatile noastre.Ar fi fost un pacat sa mananci un lucru atat de scump.Ar fi fost ca si cum am fi mancat argint,sau aur,sau pietre pretioase.Cu lingura.Se povestea ca exista oameni care mananca paine in fiecare zi.Am auzit noi spunandu-se aceasta.Ba chiar ca exista oameni care mananca paine nu numai in fiecare zi,ci de mai multe ori pe zi...Mai tarziu ,aveam sa constat ca astfel de oameni exista.
In muntii mei,acest lucru era de neconceput.Desigur la noi se cultiva grau.Dar cum se cultiva florile rare.
(...)
Noi,moldovenii,suntem mancatori de porumb.Il mancam fiert,cald sau rece.Mancarea facuta din el se numeste mamaliga sau malai.Este acelasi lucru ca polenta italienilor,ca mancarea de porumb a locuitorilor spanioli din Asturia,a celor din Mexic si din alte tari din America Latina...In fiecare zi noi mancam malai.Painea e o hrana imparateasca.Prea nobila pentru noi.De aceea e rezervata zilelor de sarbatoare.De mare sarbatoare.(...)
(...) Daca pentru prescurile de la Liturghie , se foloseste numai graul,si daca porumbul,asemenea celorlalte cereale,e exclus de la altar,e doar pentru ca facem exact ce a facut Hristos.Pe vremea Sa in Palestina se manca paine...Aceasta am aflat-o mult mai tarziu.Dar porumbul nu e o cereala necurata.Chiar daca nu se foloseste pentru a coace prescuri.Si noi,mancatorii de malai,putem fi crestini tot atat de bine ca si mancatorii de paine.Si tot atat de oameni.
Dar,in duminica aceea ,in care n-am vrut sa mai continui “Tatal nostru “,nu stiam toate acestea.Si mama mea,minunata mea mama preoteasa,martora la esecul meu,nu mi-a ingaduit sa intru in casa.Imi reprosa ca am comis un sacrilegiu.In ochii ei a nu sti “ Tatal nostru “ era mai mult decat un pacat.
(Din "Cum am vrut sa ma fac sfant-alte amintiri dintr-o copilarie teologica" ,de preotul Virgil Gheorghiu)
Astfel,in acea toamna,a anului 1923 mi-a revenit mie cinstea deosebita de a rosti in mijlocul bisericii “Rugaciunea domneasca “.
“Tatal nostru “ se spune din fata usilor imparatesti ale iconostasului. In fata altarului si in mijlocul naosului- nava bisericii – se gaseste de obicei un covor pe care este infatisat un vultur.Uneori,vulturul este in mozaic sau gravat in pardoseala.Acolo sta episcopul inainte de a intra in altar pentru Liturghie.Vulturul –aetos ,cum il numesc grecii – simbolizeaza pe cel ce pluteste deasupra lumii pamantesti,care traieste in inaltimi,care cunoaste curatia,inaltul si e vecin cu cerul. Asadar,dupa ce m-am pregatit intreaga sambata,spalandu-ma bine,rugandu-ma,postind,ma aflam in acea duminica cu amandoua picioarele pe aetos.Pe vultur.In mijlocul bisericii. In stanga mea era amvonul. (...)
Eram deci acolo,cu micile mele picioare pe vultur,asteptand sa rasune ecfonisul rostit de tatal meu(...)
In acel moment,cu vocea mea mica,sugrumata de emotie si de credinta,am inceput “Rugaciunea domneasca”:
“Tatal nostru, Care esti in ceruri,sfinteasca –se numele Tau.Vina imparatia Ta.Faca-se Voia Ta,precum in cer asa si pe pamant ..." Aici m-am oprit.M-am facut alb ca varul.Eram un poet in varsta de sapte ani hotarat sa devin sfant. Si,printre alte lucruri necesare pentru sfintenie, aveam datoria sa nu mint... Si stiam ca daca as fi continuat “Rugaciunea domneasca “,as fi mintit ...Si pentru a nu minti,m-am oprit.
Stiam ca ,fiind om,eram prin excelenta o faptura libera,autonoma,prerogative divine pe care numai oamenii si ingerii le au.Eram responsabil de faptele si de alegerile mele .Si acum trebuia sa aleg repede ,fara a pierde o secunda :sa mint si sa continui sa rostesc “Tatal nostru “ ,sau sa ma opresc.Sa nu mai spun “Tatal nostru“.(...)
In spatele meu,taranilor le era mila de emotia mea.Imi suflau cuvintele rugaciunii.Credeau ,sarmanii, ca le-am uitat.Ca ma emotionasem.Ca orice baietan.Auzeam in spatele meu voci groase de batrani care imi spuneau : Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi... Crezand ca nu aud ,si alte voci s-au adaugat.Imi suflau din ce in ce mai tare: Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi... Toata sinaxa – toti oamenii aflati in biserica – barbati,femei,copii si batrani,toti repetau ca un disc de patefon stricat: Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi... In jurul meu,in spatele meu,strigau toti. Iar eu,alb ca varul, cu buzele stranse,refuzam sa rostesc impreuna cu ei... Nu voiam sa mint. Ei credeau ca am uitat “Tatal nostru”.Din spatele iconostasului,sarmanul meu tata,credea si el la fel.Dar nu era adevarat.Stiam “Tatal nostru “. E o rugaciune pe care nimeni n-o uita .Chiar daca n-o rosteste.Chiar daca nu se mai roaga.Chiar daca nu mai crede. Fiindca “Tatal nostru “,”Rugaciunea domneasca”,e cea dintai rugaciune pe care un copil o invata pe de rost.(...)
M-am intors spre cei care imi strigau in urechi,spre toti oamenii dn satul meu,fiindca nimeni nu lipsea de la Liturghie,chiar daca era bolnav,si am vrut sa le explic ca n-am uitat “Tatal nostru” .Si ca pentru mine,a ma ruga inseamna a trai. “Tatal nostru “ e viata mea.Eu insumi.Cum erau atat de prosti acesti oameni,incat sa creada ca am uitat “Tatal nostru “ ? Si de ce strigau toti si minteau aici in biserica? Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi... Eu insa nu doream sa mint ca ei.Chiar daca lumea intreaga este de alta parere,cand am dreptate nu cedez.Adevarul nu tine de numar.Si adevarul era ca nici eu,nici oamenii aflati in biserica,in spatele meu,nici tatal meu,nici preotul,nimeni din satul meu si din satele invecinate,nu mancam niciodata ,dar absolut niciodata,paine in fiecare zi sau in fiecare saptamana.Nici chiar in fiecare luna .Am fi putut jura ca mancam paine doar o data sau de doua ori pe an...Si cand nu mananci paine decat foarte rar in viata,cum sa vii in mijlocul bisericii - adica in cer- si sa spui : Painea noastra cea de toate zilele .
- Noi nu avem painea cea de toate zilele,Doamne,am spus cu voce joasa.
Si m-am retras.Si toti oamenii au continuat in locul meu,in cor, “Tatal nostru” ,reluandu-l de acolo de unde l-am intrerupt eu,zicand : Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi.
Am luat-o la goana si m-am ascuns in spatele bisericii. In ierburile cimitirului .Si am plans.Privind cerul albastru de duminica.(...)
“Cum as fi putut sa Te mint ?Tu,Care esti Tatal nostru Cel din cer ,stii ca noi ,sarmanii moldoveni,care traim pe raul Ozanei,in tinutul Neamt ,in Moldova, stii bine ca noi nu suntem destul de bogati ca sa mancam paine in fiecare zi.De ce sa cer un lucru pe care nu-l avem.Pe care nu l-am avut niciodata?Si pe care nu-l vom avea poate niciodata?Si de ce sa ma prefac ca am aceasta paine in fiecare zi,si sa las sa se creada ca nu facem altceva decat sa-Ti cerem sa nu ne lipsesti de ea de acum inainte?Nu.Tu ne-ai invatat sa nu mintim .De ce sa venim la biserica sa Te mintim? Mai cu seama ca noi Te iubim.Si nimeni nu Te poate minti,fiindca Tu vezi totul.Pretutindeni!
Am plans.M-am gandit.M-am intristat.Ma intrebam daca n-ar fi trebuit sa caut o solutie mai buna.Fiindca intotdeauna in orice imprejurare,exista o solutie mai buna.Daca nu o vedem ,asta nu inseamna ca nu exista.
(...)Or a minti nu este o solutie buna.As fi putut spune adevarul.Dar atunci as fi schimbat “Rugaciunea domneasca “.As fi comis un sacrilegiu.As fi putut spune,pentru ca ea sa corespunda adevarului:
Painea noastra,pe care o mancam de doua sau de trei ori pe an,da-ne-o noua astazi...sau da-ne-o noua din cand in cand...
Dar nu poti schimba o rugaciune.Si mai ales singura rugaciune care ne-a fost invatata nemijlocit de Domnul.
(...)
A manca in fiecare zi paine,dupa pofta,ar fi fost pentru noi un dezmat.O lacomie.Un desfrau.O risipa.
Painea e scumpa.Prea scumpa pentru noi.Peste posibilitatile noastre.Ar fi fost un pacat sa mananci un lucru atat de scump.Ar fi fost ca si cum am fi mancat argint,sau aur,sau pietre pretioase.Cu lingura.Se povestea ca exista oameni care mananca paine in fiecare zi.Am auzit noi spunandu-se aceasta.Ba chiar ca exista oameni care mananca paine nu numai in fiecare zi,ci de mai multe ori pe zi...Mai tarziu ,aveam sa constat ca astfel de oameni exista.
In muntii mei,acest lucru era de neconceput.Desigur la noi se cultiva grau.Dar cum se cultiva florile rare.
(...)
Noi,moldovenii,suntem mancatori de porumb.Il mancam fiert,cald sau rece.Mancarea facuta din el se numeste mamaliga sau malai.Este acelasi lucru ca polenta italienilor,ca mancarea de porumb a locuitorilor spanioli din Asturia,a celor din Mexic si din alte tari din America Latina...In fiecare zi noi mancam malai.Painea e o hrana imparateasca.Prea nobila pentru noi.De aceea e rezervata zilelor de sarbatoare.De mare sarbatoare.(...)
(...) Daca pentru prescurile de la Liturghie , se foloseste numai graul,si daca porumbul,asemenea celorlalte cereale,e exclus de la altar,e doar pentru ca facem exact ce a facut Hristos.Pe vremea Sa in Palestina se manca paine...Aceasta am aflat-o mult mai tarziu.Dar porumbul nu e o cereala necurata.Chiar daca nu se foloseste pentru a coace prescuri.Si noi,mancatorii de malai,putem fi crestini tot atat de bine ca si mancatorii de paine.Si tot atat de oameni.
Dar,in duminica aceea ,in care n-am vrut sa mai continui “Tatal nostru “,nu stiam toate acestea.Si mama mea,minunata mea mama preoteasa,martora la esecul meu,nu mi-a ingaduit sa intru in casa.Imi reprosa ca am comis un sacrilegiu.In ochii ei a nu sti “ Tatal nostru “ era mai mult decat un pacat.
(Din "Cum am vrut sa ma fac sfant-alte amintiri dintr-o copilarie teologica" ,de preotul Virgil Gheorghiu)
Saturday, May 24, 2008
Lumea pe care mi-as dori-o
Si e tocmai ceea ce nu s-ar putea ,
ceea ce eu as vrea...
Si e mereu ceea ce nu s-ar face
ceea ce eu as face...
Si e precum ceea ce nu s-ar spune,
ceea ce eu as spune...
Cand spun ca nu e asa lumea
In care eu sa traiesc as vrea...
Nu se poate
Sa escaladezi muntii,
Nu poti sa mergi
Unde ai vrea sa mergi.
Stii ce e ...?
Orice lucru ramane nemiscat aici.
Aici se poate
Doar sa plangi...
...Si pana la urma nici sa plangem
Noi nu vrem.
Si e tocmai cand sosesc ,
Ca deja m-as intoarce inapoi...
Si e tocmai cand sunt aici,
Ca eu as pleca iar...
Si e precum ceea ce nu e
Ca eu as regreta,
Atunci cand ma gandesc ca nu e asa
Lumea in care eu sa traiesc as vrea .
Aici,nu se poate face
Ceea ce tu vrei,
Nu iti este permis
Decat sa apesi pedala de acceleratie.
Intelege un pic:
Aici tu trebuie sa te dai
Drept multumit...
Aici nu e permis decat sa pierzi...
.... Si la sfarsit nici sa pierdem
Nu stim....
(Vasco Rossi - Il Mondo Che Vorrei )
ceea ce eu as vrea...
Si e mereu ceea ce nu s-ar face
ceea ce eu as face...
Si e precum ceea ce nu s-ar spune,
ceea ce eu as spune...
Cand spun ca nu e asa lumea
In care eu sa traiesc as vrea...
Nu se poate
Sa escaladezi muntii,
Nu poti sa mergi
Unde ai vrea sa mergi.
Stii ce e ...?
Orice lucru ramane nemiscat aici.
Aici se poate
Doar sa plangi...
...Si pana la urma nici sa plangem
Noi nu vrem.
Si e tocmai cand sosesc ,
Ca deja m-as intoarce inapoi...
Si e tocmai cand sunt aici,
Ca eu as pleca iar...
Si e precum ceea ce nu e
Ca eu as regreta,
Atunci cand ma gandesc ca nu e asa
Lumea in care eu sa traiesc as vrea .
Aici,nu se poate face
Ceea ce tu vrei,
Nu iti este permis
Decat sa apesi pedala de acceleratie.
Intelege un pic:
Aici tu trebuie sa te dai
Drept multumit...
Aici nu e permis decat sa pierzi...
.... Si la sfarsit nici sa pierdem
Nu stim....
(Vasco Rossi - Il Mondo Che Vorrei )
Wednesday, May 21, 2008
Tie
Tie,care esti unica pe lume,
Unicul motiv
Pentru a patrunde pana in adancul
Fiecarui moment ce-l respir.
Cand dupa o zi plina cu cuvinte
Tu stai in fata mea
Fara sa-mi zici nimic,
Totul se face limpede.
Tie ,care m-ai gasit
Retras in colt si cu pumnii stransi,
Cu spatele lipit de zid
Si gata sa ma apar,
Cu privirea lasata in jos.
Eram pe acelasi rand
Cu cei dezamagiti in viata,
Tu m-ai primit
Precum primesti o pisica
Si m-ai dus cu tine!
Tie ,iti cant un cantec
Pentru ca nu am altceva
Mai bun sa-ti ofer!
Din tot ceea ce am
Primeste timpul meu
Si magia
Ce dintr-un singur salt
Ne facem sa zburam prin aer
Precum baloane de sapun.
Tie care esti,
In mod simplu esti,
Substanta a zilelor mele,
Substanta a zilelor mele!
Tie ,care esti marea mea iubire
Si iubirea mea cea mare,
Tie,care ai primit viata mea,
Si ai facut din ea mult mai mult,
Tie,care ai dat sens timpului
Fara sa vrei sa-l masori.
Tie,care esti marea mea iubire,
Si iubirea mea cea mare,
Tie,cea pe care eu
Am vazut-o plangand pe mana mea,
Atat de fragila incat te-as fi putut
Ucide strangandu-te putin,
Si apoi te-am vazut pe tine,
Cu forta unui avion
Luandu-ti in propriile maini viata
Pentru a o duce pe calea buna!
( Dupa A te - Jovanotti)
Unicul motiv
Pentru a patrunde pana in adancul
Fiecarui moment ce-l respir.
Cand dupa o zi plina cu cuvinte
Tu stai in fata mea
Fara sa-mi zici nimic,
Totul se face limpede.
Tie ,care m-ai gasit
Retras in colt si cu pumnii stransi,
Cu spatele lipit de zid
Si gata sa ma apar,
Cu privirea lasata in jos.
Eram pe acelasi rand
Cu cei dezamagiti in viata,
Tu m-ai primit
Precum primesti o pisica
Si m-ai dus cu tine!
Tie ,iti cant un cantec
Pentru ca nu am altceva
Mai bun sa-ti ofer!
Din tot ceea ce am
Primeste timpul meu
Si magia
Ce dintr-un singur salt
Ne facem sa zburam prin aer
Precum baloane de sapun.
Tie care esti,
In mod simplu esti,
Substanta a zilelor mele,
Substanta a zilelor mele!
Tie ,care esti marea mea iubire
Si iubirea mea cea mare,
Tie,care ai primit viata mea,
Si ai facut din ea mult mai mult,
Tie,care ai dat sens timpului
Fara sa vrei sa-l masori.
Tie,care esti marea mea iubire,
Si iubirea mea cea mare,
Tie,cea pe care eu
Am vazut-o plangand pe mana mea,
Atat de fragila incat te-as fi putut
Ucide strangandu-te putin,
Si apoi te-am vazut pe tine,
Cu forta unui avion
Luandu-ti in propriile maini viata
Pentru a o duce pe calea buna!
( Dupa A te - Jovanotti)
Tuesday, May 20, 2008
Vocea unui cantec
Daca in aceste nopti de mai
Ma gandesc la tine cum asculti,
Acele mici voci care uneori
Patrund pana la inima,
In aceste momente
Cu aerul ce freamata,
Eu cunosc viata mea,
Si am vazut marea,
Si am vazut iubirea
Atat de aproape
Incat sa-i pot vorbi.
Dar in noptile de mai
Nu este de ajuns
Doar vocea unui cantec ,
Pentru a fi condus
Sus,spre acele Inaltimi
Ce ai nevoie sa le atingi!
(Dupa
Le Notti di Maggio -Ivano Fossati )
Ma gandesc la tine cum asculti,
Acele mici voci care uneori
Patrund pana la inima,
In aceste momente
Cu aerul ce freamata,
Eu cunosc viata mea,
Si am vazut marea,
Si am vazut iubirea
Atat de aproape
Incat sa-i pot vorbi.
Dar in noptile de mai
Nu este de ajuns
Doar vocea unui cantec ,
Pentru a fi condus
Sus,spre acele Inaltimi
Ce ai nevoie sa le atingi!
(Dupa
Le Notti di Maggio -Ivano Fossati )
Subscribe to:
Posts (Atom)
