Marturie a unui contemporan al lui Abd-ru-shin

 Mormantul din munti

Lectura micii brosuri m-a facut sa cad pe ganduri. Eram in mod deosebit atins
de felul  acestui om de a explica problemele vietii. De fapt, le explica?
Da, intr-o anumita masura. Dar ceea ce tocmai citisem depasea
ceea ce se intelege de obicei prin " explicatie ".

Un prieten imi adusese mica brosura. Intotdeauna ma interesasem
despre tot ce are legatura cu sensul vietii.  Dar nimic nu m-a putut
atinge precum cuvintele acestui om, numit Abdrushin. Aceasta voce
grava, care facu sa se nasca ca un fel de melodie in sufletul meu, mi
se parea ca o auzisem deja altadata, intr-un trecut indepartat si
am resimtit imensa iubire care emana din aceste " Foi ale Graalului ", o
iubire care trezeste binele din om in ciuda severitatii pe care o contin
cuvintele lui Abdrushin.


  Simteam clar ca ele erau " extrase ", si nu compuse si analizate in
maniera oamenilor. Ele se ridica ca o stanca neclintita.


 Si intr-o zi, m-am aflat in fata lui Abdrushin. Calomniile, pe care
ziarele le lansau impotriva lui, nu ma impiedicasera sa ma duc in
Tyrol, unde autorul Mesajului Graalului, traia retras in munti. Nu am
putut constata nimic ce ar fi putut fi fanatic in persoana sa, si nu mi-au auzit
urechile nici cuvinte unsuroase, nici obscuritate mistica.
Intelegerea si iubirea pentru tot ce traieste in Creatie, radia
literalmente din el.

 El a vorbit despre sensul vietii, despre formarea si evolutia spiritului uman. In fata ochilor mei, se derulara marile inlantuiri  ale " vietii ". Totul datoreaza prezenta sa originii supreme a tot ce exista, lui DUMNEZEU. Omul e singurul care se tine departe de legile naturii, nu vrea sa se insereze in ansamblu,  a pierdut drumul sau si traieste in deriva. Numai viata dupa legile de neschimbat ale lui Dumnezeu, legi explicate in Mesajul Graalului si conforme cu cuvintele lui Hristos ii va aduce din nou armonia si fericirea.
   In aceasta zi am invatat mult, si am intrevazut perspective infinite. M-am intors acasa, bulversat. Un adevar mi-a fost revelat, adevar care vrea sa se indrepte spre oamenii aflati in mare nevoie.


***


Ani s-au scurs de la vizita mea de neuitat in Tirol. Intre timp, razboiul se napusti pe deasupra intregului Pamant, raspandind distrugere si necaz. Vocea lui Abdrushin provenita din Adevar rasuna in zadar. Numai cativa rari oameni o ascultara. Necunoscut, neluat in considerare, Abdrushin a parasit acest Pamant.

***


Din nou am urcat muntele, ingandurat si trist. Gandurile mele nu au putut sa se linisteasca.
 Sa fie oare oamenii atat de rai pana la punctul de a refuza ajutorul care ii conduce cu o atentie plina de grija pe drumul Adevarului? Nu, nu este posibil sa fie asa! Ei nu sunt decat rataciti. Fondul lor nu este corupt, el pare doar umbrit de iubirea pentru ceea ce este pamantesc, trecator...
(...)
 Maini afectuoase construisera o piramida pentru a primi ramasitele pamantesti ale Maestrului. Acolo sus, pe munte, silueta ei tacuta si severa domina valea. Cu o mana marcata de emotie mangai cu dragoste piatra rece.

  Cat timp florile infloresc, cat timp apele canta si muntii se ridica catre infinit, vor fi oameni care sa asculte vocea lui Abdrushin si care sa urmeze drumul libertatii spirituale.

             Publicat in noiembrie 1951 de catre Alfred Gregoire in " La Communication "


( ( Traducere de pe site ul : http://oeuvre-de-abdrushin.over-blog.fr )

Marturii in legatura cu reformularea Mesajului Graalului ( Editia de ultima mana )

( Traducere a mea de pe site ul : http://oeuvre-de-abdrushin.over-blog.fr , imi cer scuze pentru eventuale imperfectiuni de traducere )


 Cateva marturii in legatura cu reformularea Mesajului Graalului de Abd-ru-shin.

E vorba de cateva marturii printre altele. Iata asadar cateva din cele mai cunoscute:

" Din cauza imaturitatii oamenilor, a devenit indispensabil sa fie schimbata ordinea prelegerilor in Mesaj, in asa fel incat , in noua forma, va fi mai accesibil oamenilor. "
         Cuvinte ale lui Abdruschin, pronuntate in septembrie 1937,
          relatate de catre Arthur Giese
         Cuvinte de asemenea relatate de catre Alfred Gregoire

"  Era in ultima mea vizita la Abdruschin in vara anului 1941 la Kipsdorf. Dupa o lunga plimbare, Abdruschin  ma conduse in biroul Sau si imi spuse, la inceputul unei lungi conversatii, ca El , inca o data , a remaniat Mesajul Graalului si ca ajunsese in prezent la sfarsitul acestei munci. Ca si cum dorea sa raspunda dinainte unei intrebari, Abdruschin adauga ca aceasta remaniere a Mesajului Graalului nu a modificat nimic din fondul continutului. Totusi inclusese in noua versiune expuneri publicate de catre El sau publicate in jurnale ( nota de traducere: adica in ziare, presupun ) dupa terminarea primei versiuni a Mesajului Graalului, de unde rezultau modificari in ordinea expunerilor. Mai tarziu, Abdruschin spuse ca apreciase ca necesar, datorita esuarii oamenilor, faptul de a modifica de asemenea numeroase pasaje ale textului. "
                             Daniel Swarovski de Wattens.
                                                                       3 juin 1975

" Am dat o noua ordine Mesajului si l-am impartit in trei volume. Mi-am indeplinit Misiunea Mea. Am cerut Tatalui permisiunea de a Ma intoarce in Patria Mea. "
                                  Cuvinte ale lui Abdruschin,
                                     relatate de catre un cuplu ( nota de traducere: care il vizitase pe Abdruschin )

Daca...

Daca am sti sa multumim cu adevarat din perceptia noastra intuitiva, deci din suflet, Domnului, dimineata cand ne trezim pentru noua zi care ne-o ofera, am trai acea zi fara nelinisti, fara temeri, fara sentimentul nesigurantei. Si seara daca I-am multumi Domnului pentru ceea ce am trait in timpul zilei si am putut invata de la acea zi, atunci am trai mai drept si fara apasarea grijilor si gandurilor pamantesti. Si cred ca am deveni intr-adevar liberi spirituali, si ne-am scalda atunci in Adevar.

Iubeste mai mult

"N-am timp sa ma preocup de ceea ce gandesc ceilalti despre mine, eu trebuie sa merg mai departe: iata esentialul." (V.van Gogh)

Mi-as spune mie: .....IUBESTE MAI MULT.....iata esentialul!

Mi-as spune mie: daca te calauzeste Iubirea in orice faci, spui sau gandesti....parerile celorlalti nu te afecteaza nici in bine, nici in rau. Am trait asta. Cam rar. Deci: iubeste mai mult.....

( preluat de pe blogul http://dor-a-da.blogspot.com/ )

Cum se inving gandurile rele din noi?

Mi-am adus aminte ce mi-a povestit o prietena. O lupta intre o armata si o vrajitoare. S-au luptat si s-au tot luptat. Vrajitoarea era mai puternica. La un moment dat cineva spune ca, ceea ce trebuie sa faca daca vor sa distruga vrajitoarea e sa se intoarca cu totii, sa nu se uite nici unul inapoi si sa plece incet ca si cum  ea nu ar exista. Si toata armata a facut asta. Vrajitoarea a inceput sa urle, sa-i strige, sa-i ispiteasca, dar....nu a durat mult si s-a dizolvat sau spulberat sau...a disparut in neant. Nu a mai primit importanta. Nu a mai contat.


 ( De pe blogul http://dor-a-da.blogspot.com/ , blogul lui Andra)

Tresarire

Tresarire

Inima tresare de dorul Tau,
Tresare de dorul puritatii, al dreptatii;
Tresare, si-mi spune ca pot iubi
Oricat de tare m-as indoi.
Inima...sopteste-mi increderea,
Sopteste-mi iubirea si pacea,
Sopteste-mi fericirea...
Muzica suava se aude...
E sufletul meu ce canta...
Canta pentru Tine, datorita Tie:
Iubirii ce ma copleseste.
Iubire din sufletul meu,
Iubire ce esti inca copil,
Ia-ma de mana si ma poarta
Acolo unde dorul se inalta,
Departe, in sus, spre ceruri,
Dincolo de ele...spre Lumina,
Ca sa aduc...un strop de acolo
Aici jos, pe pamant.
Sa fiu o picatura
Din fericirea ce exista acolo.
Sa fiu aici pe pamant,
Sa fiu astfel incat...
Recunostiinta si fericirea
Sa fie felul meu firesc de a fi.
Atunci voi fi...umilul om ce poate fi.


Spirite, eu cred in tine:
Tu esti vesel, luminos,
Porti iubire si candoare,
Radiezi in ce e pur.
Sti ca esti legat de Cer
Printr-un fir de Indurare.
Ajuta-ma te rog sa sparg
Crusta cea ingrozitoare.

...Zbor...

"Am cunoscut prea bine perfectiunea mortilor. N-am intalnit nimic mai usor decat moartea acelei prizoniere care, atunci cand am vazut-o, incepuse deja sa moara, respirand incet si ascunzandu-si tusea in cearceaf, asemenea unei gazele la capatul cursei, chinuindu-se deja, dar ignorand aceasta pentru ca-i placea sa zambeasca. Iar surasul ei era adiere deasupra unui rau, amintire a unui vis, urma lasata de o lebada, din ce in ce mai pura, mai pretioasa, mai greu de retinut, ajungand in cele din urma o linie simpla si neprihanita, atunci cand lebada si-a luat zborul."(Saint-Exupery)

Viata traita fara a multumi

Numai multumind Domnului putem trai bine, adica drept.  Poate fi multumire prin fapta, gand sau cuvant, insa sa fie si traita in suflet, nu doar in aparenta. A trai fara a multumi, e totuna cu a trai prost. Cum zic unii ca traiesc bine, daca ei nu stiu multumi Domnului? Am primit prin email textul de mai jos: SCRISOARE către Dumnezeu   De  cate  ori  lumina  imi bate  in  fereastra  si inteleg  ca imi  mai  daruiesti  o  zi  de  viata, gandul  meu porneste,  Doamne, catre  tine, incarcat  de  bucurie  si  multumiri.   Iti  multumesc  pentru  tot.   Pentru  dimineata  in  care  mi-ai  deschis  poarta  catre  viata  si  pentru iubirea  celor  care  mi-au  fost  in  preajma, caci  din  iubirea  lor  mi-am  incarcat  universul  meu  de  copil  cu  lumina.   Iti  multumesc  pentru  toate  diminetile  mele, caci  gasesc  in  toate  puterea  de  a  merge  mai  departe, oricat de  lungi  ar  fi  noptile  de  dinaintea  lor.    Iti  multumesc  pentru  ca  dincolo  de  râsul  sau  de  plansul  meu  am  gasit  puterea  de  a-mi  masura  timpul  in  vise  implinite.    Iti  multumesc  pentru sprijinul  pe  care  l-am  primit  in  clipe  de  cumpana  ori la examenele vietii.   Pentru  rabdarea  cu  care  m-ai  invatat  sa  ma  ridic  deasupra  greselilor  mele, a indoielilor  mele  sau  a  lucrurilor  neinsemnate....   Iti  multumesc, caci  dupa  o  vreme  in  care  credeam  ca  n-am  sa mai  ies  la  liman, mi-ai  amintit  ca  nici  o  asteptare  nu e zadarnica  si  nici  o  suferinta  fara  rost.   M-ai  ajutat sa dau  la  o  parte  norii  ca  sa  ating  cerul....    Sa  ma bucur  de  normalitate, de  fericiri  marunte, de  vacante visate,  de  lucruri  simple, de  copaci  infloriti...    Si  sa  ma  bucur  ca  sunt,  ca  vad, ca  aud, ca  simt...    Iti  multumesc  ca nu  ma  lasi  sa  port  niciodata  o  povara  mai  grea  decat as  putea  duce...   Mi-ai  dat  putere  sa  merg  mai departe, m-ai  invatat  si  continui  sa  ma  inveti  cum  sa tin  drumul  drept...   Iti  multumesc  ca  la capatul  atator  cautari  mi-am gasit  rostul: sa  iubesc  si  sa  iert, sa  am  timp, rabdare, curaj, sa  pot  sa  exprim  tot  ce  simt, sa  stiu, sa  construiesc, sa descopar, sa  traiesc...     Mi-a  trebuit  timp  ca  sa patrund  intelesul  vorbelor. Raspunsurile  pe  care  ni  le da Dumnezeu  sunt  mult  mai  intelepte  decat  rugamintile noastre.   Mi-a  trebuit  timp  ca  sa  inteleg  ca  lui Dumnezeu  trebuie  sa-i  multumim  si  pentru  ce  ne-a  dat si  pentru  ce  nu  ne-a  dat, fiindca  in  intelepciunea  Lui,ne-a  ferit  de  multe  rele...    Ajuta-ma  sa  merit  intotdeauna Iubirea  Ta....

Ii multumesc!

 Multumesc artistei Madalina Manole! A ramas ceva in urma ei. Nu a trait degeaba! Chiar daca a plecat nechemata din lumea aceasta....

Puterea vietii

Un fragment din Moartea lui Fulger.




Dupa ce isi descopera fiul-erou mort, mama lui Fulger
carteste impotriva Celui Ce " vietile le-a dat "!
 Insa apoi un batran intelept ii arata cat  de gresit este felul ei de a gandi:


De ce să cred în El  de-acum?
În faţa lui au toţi un drum,
Ori buni, ori răi, tot un mormânt!
Nu-i nimeni drac şi nimeni sfânt!
Credinţa-i val, iubirea vânt
Şi viaţa fum!

Şi-a fost minune ce spunea!
Grăbit poporul cruci făcea
De mila ei, şi sta-ngrozit. -
Şi-atunci un sfetnic a venit
Şi-n faţa doamnei s-a oprit,
Privind la ea.

Un sfânt de-al cărui chip te temi
Abia te-aude când îl chemi:
Bătrân ca vremea, stâlp rămas,
Născut cu lumea într-un ceas,
El parcă-i viul parastas
Al altor vremi.

Şi sprijin pe toiag cătând
Şi-ncet cu mâna ridicând
Sprâncenele, din rostu-i rar,
Duios cuvintele răsar:
- "Nepoată dragă! De-n zadar
Te văd plângând.

De cum te zbuciumi, tu te stingi
Şi inima din noi o frângi -
Ne doare c-a fost scris aşa,
Ne dori mai rău cu jalea ta:
De-aceea, doamnă, te-am ruga
Să nu mai plângi.

Pe cer când soarele-i apus,
De ce să plângi privind în sus?
Mai bine ochii-n jos să-i pleci,
Să vezi pământul pe-unde treci!
El nu e mort! Trăieşte-n veci,
E numai dus.




N-am cap şi chip pe toţi să-i spui
Şi-aş spune tot ce ştiu, dar cui?
Că de copil eu m-am luptat
În rând cu Volbură-mpărat
Şi ştiu pe Crivăţ cel turbat
Ca ţara lui.

Ce oameni! Ce sunt cei de-acum!
Şi toţi s-au dus pe-acelaşi drum.
Ei şi-au plinit chemarea lor
Şi i-am văzut murind uşor;
N-a fost nici unul plângător,
Că viaţa-i fum.

Zici fum? O, nu-i adevărat.
Război e, de viteji purtat!
Viaţa-i datorie grea
Şi laşii se-ngrozesc de ea -
Să aibă tot cei laşi ar vrea
Pe neluptat.

De ce să-ntrebi viaţa ce-i?
Aşa se-ntreabă cei mişei.
Cei buni n-au vreme de gândit
La moarte şi la tânguit,
Căci plânsu-i de nebuni scornit
Şi de femei!

Trăieşte-ţi, doamnă, viaţa ta!
Şi-a morţii lege n-o căta!
Sunt crai ce schimb-a lumii sorţi,
Dar dacă mor, ce grijă porţi?
Mai simte-n urmă cineva
Că ei sunt morţi?

Dar ştiu un lucru mai pe sus
De toate câte ţi le-am spus:
Credinţa-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi,
Că multe-s tari cum credem noi
Şi mâine nu-s!

Şi-oricât de amărâţi să fim
Nu-i bine să ne dezlipim
De Cel Ce vieţile le-a dat! -
O fi viaţa chin răbdat,
Dar una ştiu: ea ni s-a dat
Ca s-o trăim!

Cauza nefericirii

Esti cumva nefericit?
Cauta inauntrul tau.
Vei gasi un mare ego.

Alina Rus

3 fraze intelepte

Prietenia inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci cand gresesc.
Andre Malraux

Dreptatea fara putere este neputincioasa, puterea fara dreptate este tiranica.
Blaise Pascal

Nu indraznim pentru ca lucrurile sunt dificile, ci pentru ca nu indraznim lucrurile sunt dificile.
Seneca

Vigilenta spirituala

Din “O nouă cunoaştere pentru momentul întorsăturii cosmice”
Autor: Herbert Vollmann
Vigilenţă



Un an pământesc se apropie din nou de final, un an care este egal cu o rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, dar care în comparaţie cu rotaţia uriaşă a componentelor cosmice reprezintă doar un minut sau o secundă a ceasului lumesc.




Şi totuşi şi acest an este unul dintre cei mai importanţi ani ai sfârşitului de secol 20, pe care i-a trăit vreodată omenirea. A fost un an, care a adus fiecăruia care a participat cu o privire şi un suflet deschis la întâmplările din propria viaţă şi din mediul înconjurător, numai experienţe bogate şi cunoaştere.





La sfârşitul unui an şi la începutul noului an ne frământă gânduri de toate felurile. Nu în ultimul rând este şi grija, cea care ne umple gândurile şi trezeşte în noi nelinişte, anxietate, îngrijorare legate de problemele pământeşti.



Totuşi această grijă ar trebui să fie mică raportată la grija pentru evoluţia spirituală şi dorinţa de a urma de bună voie poruncile şi legile lui Dumnezeu.

Doar acest scop poate fi pus la baza grijii adevărate, care este foarte diferită de noţiunea acelor griji, care se referă doar la bani, bunuri şi prosperitate materială, griji care presează în ziua de azi omenirea şi o chinuie adesea până la disperare.

Şi totuşi, omul este capabil să nimicească cu o lovitură mormanul grijilor pământeşti, dacă măcar o dată pentru câteva secunde grija faţă de dezvoltarea sa spirituală i-ar oferi acea vigilenţă care găseşte imediat o cale de ieşire din disperarea surdă spre înălţimea unei existenţe demne pentru om, fără griji chinuitoare pentru necesităţile zilnice, fără apăsarea, pe care o exercită legătura de materie asupra spiritului omului.

Doar cine se îngrijeşte de latura spirituală, acela este şi vigilent din punct de vedere spiritual! Un om, care are spiritul treaz nu se lasă apăsat sau chiar dominat de grijile pământeşti.

Grija spirituală nu are nimic apăsător în sine, ci ea este liberă de toate conceptele distorsionate, cu care a fost depreciat sensul cuvântului “grijă”. Deoarece nu se mai cunoaşte grija pentru bunăstarea spirituală, intelectul omenesc a pus în locul acesteia, ca o caricatură, grija meditativă pentru bunăstarea materială, care datorită curenţilor de acelaşi fel a atins o dimensiune uriaşă, care îngrădeşte şi ţine captivă omenirea precum nişte ziduri înalte şi sumbre.

Pentru spiritul omului care se află în materialitatea Creaţiei Ulterioare există permanent pericolul indolenţei spirituale. De aceea pentru el este necesar într-o mare măsură să fie şi să rămână vigilent în afara patriei sale spirituale.

Însă nu sunt suficiente doar influenţele şi impresiile exterioare pentru a-l ţine vigilent în interior, pentru a-l motiva sau pentru a-l scutura din somnul spiritual care s-a instaurat. Grija trebuie să vină şi din interior, pentru a dori să primească şi să utilizeze corect influenţele de forţă spirituală cu scopul păstrării vigilenţei de durată.

Un om care se închide faţă de aceste procese, nu este interesat de evoluţia sa spirituală; deoarece tocmai în acest scop are nevoie de forţa spirituală, atât de necesară precum hrana zilnică pentru corpul său pe pământ.

Dar un astfel de om nu are atunci nici grijă să preia şi să prelucreze doar impresiile pozitive, ci el, în indolenţa sa, se lasă pradă unor curente negative, care îl fac nemulţumit şi morocănos, asta în cazul în care nu îl umplu chiar de invidie şi ură.

Împotriva acestui lucru există o singură protecţie: vigilenţa permanentă a spiritului! Unde există vigilenţă, unde există o pază spirituală fidelă, fie în sferele mai înalte şi cele mai înalte sau aici pe pământ, acolo există şi vioiciune într-un grad ridicat, acolo există grija pentru dezvoltarea în continuare şi pentru a vibra doar în Voinţa lui Dumnezeu, pentru a nu o ocoli niciodată, pentru a nu o dispreţui nici măcar cu cel mai nesemnificativ gând.

Acolo unde domneşte vigilenţa autentică, acolo este activitate plină de fericire, îndeplinire bucuroasă, dispoziţia permanentă pentru fapte bune în orice moment şi oriunde. La aceasta contribuie acea grijă care duce la a fi vigilent, care nu lasă spiritul să devină indolent şi inactiv, aceasta este grija autentică! Poate la acest tip de grijă s-a referit Wilhelm Raabe când a scris: ”Nici eu nu am ştiut până acum că grija este cel mai bun lucru în lume.”

În cadrul unui sondaj de opinie s-a pus întrebarea: ”Care consideraţi că este problema cea mai importantă a zilelor noastre şi ce consecinţe se trag din aceasta pentru viaţa dumneavoastră din prezent şi pentru viitorul apropiat?” Problema cea mai importantă din ziua de azi este fără îndoială problema indolenţei spirituale voite, împreună cu comoditatea fizică!

Psihologii vorbesc azi deja deschis despre diminuarea capacităţilor spirituale, de o “inflaţie”, care nu se referă la latura economică, ci la latura sufletească. Comoditatea apărută datorită bunăstării cultivate în exces şi datorită tehnicii perfecte reprezintă un mare pericol pentru dezvoltarea spirituală a omului.

Dar urmarea, care rezultă de aici pentru prezent şi viitor, este grija autentică pentru trezirea spiritului din somnolenţa sa periculoasă.




Din “O nouă cunoaştere pentru momentul întorsăturii cosmice”



Autor: Herbert Vollmann



Şi totuşi şi acest an este unul dintre cei mai importanţi ani ai sfârşitului de secol 20, pe care i-a trăit vreodată omenirea. A fost un an, care a adus fiecăruia care a participat cu o privire şi un suflet deschis la întâmplările din propria viaţă şi din mediul înconjurător, numai experienţe bogate şi cunoaştere.





La sfârşitul unui an şi la începutul noului an ne frământă gânduri de toate felurile. Nu în ultimul rând este şi grija, cea care ne umple gândurile şi trezeşte în noi nelinişte, anxietate, îngrijorare legate de problemele pământeşti.



Totuşi această grijă ar trebui să fie mică raportată la grija pentru evoluţia spirituală şi dorinţa de a urma de bună voie poruncile şi legile lui Dumnezeu.

Doar acest scop poate fi pus la baza grijii adevărate, care este foarte diferită de noţiunea acelor griji, care se referă doar la bani, bunuri şi prosperitate materială, griji care presează în ziua de azi omenirea şi o chinuie adesea până la disperare.

Şi totuşi, omul este capabil să nimicească cu o lovitură mormanul grijilor pământeşti, dacă măcar o dată pentru câteva secunde grija faţă de dezvoltarea sa spirituală i-ar oferi acea vigilenţă care găseşte imediat o cale de ieşire din disperarea surdă spre înălţimea unei existenţe demne pentru om, fără griji chinuitoare pentru necesităţile zilnice, fără apăsarea, pe care o exercită legătura de materie asupra spiritului omului.

Doar cine se îngrijeşte de latura spirituală, acela este şi vigilent din punct de vedere spiritual! Un om, care are spiritul treaz nu se lasă apăsat sau chiar dominat de grijile pământeşti.

Grija spirituală nu are nimic apăsător în sine, ci ea este liberă de toate conceptele distorsionate, cu care a fost depreciat sensul cuvântului “grijă”. Deoarece nu se mai cunoaşte grija pentru bunăstarea spirituală, intelectul omenesc a pus în locul acesteia, ca o caricatură, grija meditativă pentru bunăstarea materială, care datorită curenţilor de acelaşi fel a atins o dimensiune uriaşă, care îngrădeşte şi ţine captivă omenirea precum nişte ziduri înalte şi sumbre.

Pentru spiritul omului care se află în materialitatea Creaţiei Ulterioare există permanent pericolul indolenţei spirituale. De aceea pentru el este necesar într-o mare măsură să fie şi să rămână vigilent în afara patriei sale spirituale.

Însă nu sunt suficiente doar influenţele şi impresiile exterioare pentru a-l ţine vigilent în interior, pentru a-l motiva sau pentru a-l scutura din somnul spiritual care s-a instaurat. Grija trebuie să vină şi din interior, pentru a dori să primească şi să utilizeze corect influenţele de forţă spirituală cu scopul păstrării vigilenţei de durată.

Un om care se închide faţă de aceste procese, nu este interesat de evoluţia sa spirituală; deoarece tocmai în acest scop are nevoie de forţa spirituală, atât de necesară precum hrana zilnică pentru corpul său pe pământ.

Dar un astfel de om nu are atunci nici grijă să preia şi să prelucreze doar impresiile pozitive, ci el, în indolenţa sa, se lasă pradă unor curente negative, care îl fac nemulţumit şi morocănos, asta în cazul în care nu îl umplu chiar de invidie şi ură.

Împotriva acestui lucru există o singură protecţie: vigilenţa permanentă a spiritului! Unde există vigilenţă, unde există o pază spirituală fidelă, fie în sferele mai înalte şi cele mai înalte sau aici pe pământ, acolo există şi vioiciune într-un grad ridicat, acolo există grija pentru dezvoltarea în continuare şi pentru a vibra doar în Voinţa lui Dumnezeu, pentru a nu o ocoli niciodată, pentru a nu o dispreţui nici măcar cu cel mai nesemnificativ gând.

Acolo unde domneşte vigilenţa autentică, acolo este activitate plină de fericire, îndeplinire bucuroasă, dispoziţia permanentă pentru fapte bune în orice moment şi oriunde. La aceasta contribuie acea grijă care duce la a fi vigilent, care nu lasă spiritul să devină indolent şi inactiv, aceasta este grija autentică! Poate la acest tip de grijă s-a referit Wilhelm Raabe când a scris: ”Nici eu nu am ştiut până acum că grija este cel mai bun lucru în lume.”

În cadrul unui sondaj de opinie s-a pus întrebarea: ”Care consideraţi că este problema cea mai importantă a zilelor noastre şi ce consecinţe se trag din aceasta pentru viaţa dumneavoastră din prezent şi pentru viitorul apropiat?” Problema cea mai importantă din ziua de azi este fără îndoială problema indolenţei spirituale voite, împreună cu comoditatea fizică!

Psihologii vorbesc azi deja deschis despre diminuarea capacităţilor spirituale, de o “inflaţie”, care nu se referă la latura economică, ci la latura sufletească. Comoditatea apărută datorită bunăstării cultivate în exces şi datorită tehnicii perfecte reprezintă un mare pericol pentru dezvoltarea spirituală a omului.

Dar urmarea, care rezultă de aici pentru prezent şi viitor, este grija autentică pentru trezirea spiritului din somnolenţa sa periculoasă.