Doar un om

Un om... si viata lui,
Un drum hai-hui
Printre bune si rele.

Un om, o stea pe cer!
Un mesager... al iubirii eterne...
Esti doar un om...
vesel si trist...
Ca un artist...
Un om...

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=WMFthPAa-Ak#!

Ganduri despre rugaciune - de pe graal.ro

http://www.graal.ro/articol_ganduri_rugaciune_ganduri.php

"

O forţă extrordinară se află în viaţa interioară a omului! Dacă aceasta este dezvoltată şi folosită înspre bine, ea înalţă mediul nostru; dacă este întunecată de dorinţe josnice, ea îl împinge înspre abisul întunericului. Dacă omenirea ar fi unită şi pe deplin pătrunsă de voinţa bună, atunci pământul ar fi înălţat din nou către locul pe care Creatorul l-a ales pentru el de la începuturi, dar faţă de care omenirea a ales să se abată.

Atât de mare este forţa rugăciunii încât ea poate deschide porţile tărâmurilor înalte şi extrage forţa Luminii, care este Dumnezeu.

Ne putem învălui în acestă energie a Luminii şi să ne protejăm împotriva intereselor josnice şi a tentaţiilor. Dacă am trăi complet în ea, am transforma minunat totul în jurul nostru.

Cât de adesea ne luptăm cu disperare să ajutăm pe cineva care a păşit pe o cale greşită. Oricum, deseori el se închide în faţa noastră. El se gândeşte că este greşit înţeles, greşit judecat şi nu îşi vede greşeala. Raţiunea sa intelectuală îi împiedică recunoaşterile spiritului.

Dacă, însă, în schimb, ne întoarcem în rugăciune, către spiritul său, rugând pentru ajutor, este minunat să experimentăm cum persoana, chiar fără să fie conştientă de acest lucru, poate fi transformată. O reţea de fire luminoase o învăluie şi o îndepărtează de necazuri. O inhibiţie după alta, de care el încă se agaţă în mod greşit, se desprind sub influenţa acestei energii luminoase. El devine mai luminos în interior, deoarece mediul său a devenit mai luminos.

Simţim adesea o radiaţie interioară care emană de la o persoană complet străină, al cărei limbaj poate nici măcar nu îl cunoaştem. Înţelegem, aşa cum este, fără ajutorul intelectului. Suntem într-un proces de receptare a vibraţiei sufleteşti, cunoscută în popor sub numele de “vibraţie pozitivă”.

O viaţă de rugăciune, în toată simplitatea şi naturaleţea, ce ne conectează cu forţa radiantă a Celui Mai Înalt, este fericire şi beatitudine! 

"

Stapanul vietii

" Căci omul cu adevărat religios nu aparţine religiei lui, ci Domnului Dumnezeului său, Care se află dincolo de toate religiile lumii. "

 Aceasta fraza am extras-o din articolul de pe link-ul de mai jos al site-ului lumea-graalului.ro :

http://www.lumea-graalului.ro/2012/05/03/stapanul-vietii/

Dalai Lama - un comunicat intelept

  All the world’s major religions, with their emphasis on love, compassion, patience, tolerance, and forgiveness can and do promote inner values. But the reality of the world today is that grounding ethics in religion is no longer adequate. This is why I am increasingly convinced that the time has come to find a way of thinking about spirituality and ethics beyond religion altogether.

" Toate religiile lumii care pun accent pe iubire, compasiune, răbdare, toleranţă şi iertare pot si promoveaza valori interioare. Dar in lumea de azi realitatea este ca fundamentarea etică a religiei nu mai este adecvată. De aceea sunt tot mai convins ca a venit timpul sa gasim o modalitate de a ne gandi la spiritualitate si etica dincolo de religie. "



    Dalai Lama a dat un comunicat plin de intelepciune. Insa cine sa-l inteleaga?

  Am citit acu cateva zile urmatorul articol pe un site de stiri:

  Cei 4 milioane de fani pe care Dalai Lama îi are pe Facebook au avut parte de un adevărat şoc după postarea liderului spiritual al tibetanilor, conform căreia "religia numai este adecvată".

Dalai Lama a citat dintr-o carte pe care a publicat-o anul trecut,  "Beyond Religion: Ethics for a Whole World", în care, conform HuffingtonPost, argumenta faptul că religia nu mai poate oferi răspunsuri societăţii actuale, scrie huffingtonpost.com.

Lideul spiritual tibetan a scris că toate religiile lumii care pun accent pe iubire, compasiune, răbdare, toleranţă şi iertarea pot promova valorile interioare, însă, "fundamentarea etică a religiei nu mai este adecvată".

"De aceea am tot mai mult convingerea că a venit timpul să găsim o modalitate de a ne gândi la spiritualitate şi la etică dincolo de religie", a scris Dalai Lama pe Facebook.

   

Orasul din vis

 In fata ochilor sufletului uneori imi apare imaginea unui oras cu blocuri mari, inalte, frumoase, insa nu foarte numeroase, si in imaginea aceasta se percepe o liniste profunda, o liniste apropiata de fericire. Da, in imaginea unui oras, se poate percepe fericire. Si intr-o fractiune de secunda imi dau seama ce fel de oameni pot trai in astfel de blocuri de apartamente care sa inspire liniste si chiar ceva asemanator cu o implinire fericita. Cu siguranta, asemenea oameni  nu sunt ca cei dintr-o societate ca a noastra.
 Societatea lor ar fi bazata pe respect reciproc, pe ajutorarea imediata a celor nevoiasi in masura firescului, asa incat ei sa nu sufere de foame sau frig sau sa fie lasati sa-si astepte moartea pe strazi de la o zi la alta, asa cum se intampla azi in marile orase ale lumii chiar si din tarile care sunt mari puteri economice... Totusi, ma intreb daca undeva azi pe Pamant mai exista respect pentru cei nevoiasi sau daca mai exista comunitati unde intr-adevar domneste respectul si pretuirea reciproca intre oameni! Ma intreb daca mai exista localitati in care locuitorii in marea lor majoritate sa aiba adevaratul respect pentru viata, pentru fiinta umana.
   Pamantul si viata oamenilor de pe Pamant nu poate sa mai continue mult timp asa... O schimbare profunda se impune...
 
  Nu exista viitor fara adevaratul respect al semenilor! O societate lipsita de acest respect nu merita sa  dainuiasca in timp. Si drept urmare nici nu va mai dainui...

 De aceea se apropie timpul cand se va implini acea vorba care spune:
" Asteptam lucruri mai bune! Se vor ridica din cenusa... "

 

Linistea de acasa...

Este totusi o mare diferenta intre a trai la tara si a trai  in oras!
 Sau poate doar pentru mine sa fie atat de mare diferenta? Pentru mine, care am crescut la tara pana cand am mers pe clasa intai.
 Am fost azi la tara, la bunica mea, si mi-am dat seama cat de mult pierd eu, din punct de vedere sufletesc, prin faptul ca merg rar la casa unde am copilarit primii 7 ani de viata.
 In primul rand la tara, e liniste. Animalele de curte care atunci cand le privim sunt ca o mangaiere pe suflet. La tara, este timp. Nimeni nu se grabeste de dimineata pana seara, asa cum se intampla la oras.
 La tara, poti privi cerul dupa ce s-a inserat pentru ca nu sunt atatea lumini electrice ca la oras... Si nu e totuna sa privesti cerul din fata unei usi de intrare in bloc, cu a privi cerul avand in apropiere copaci, iarba si animale de casa.
 Nu... Nu e totuna intre a trai la oras si a trai la tara!
 La tara nu exista notiunea de stress... Si nu exista atatia oameni bolnavi ca la oras...
 Regret ca nu locuiesc la tara...
 Da, desigur, as munci la oras. Insa m-as intoarce dupa munca de fiecare data la tara...

De ce nu ne sunt ascultate rugaciunile?

 " Vezi, aceasta dragoste si aceasta durere? Acestea sunt rugaciunile care sunt ascultate la noi"
Ii spune ingerul calugarului referindu-se la copilul care se ruga din suflet pentru tatal sau.
  Si ingerul continua referindu-se la cei neseriosi in rugaciune, asa cum suntem majoritatea:
  " Dar oamenii, chiar daca vin la biserica si chiar daca lor li se pare ca ei se roaga, toate acestea sunt desarte...in zadar... asa rugaciuni nici la Dumnezeu nu ajung si nici roada pentru suflet nu aduc! "

  http://www.schituldarvari.ro/blog/?p=760

Cand frumusetea vine din interior...

Azi am citit undeva urmatorul indemn:  Viata e frumoasa, fii si tu la fel !

  Mai redau o data:

Viata e frumoasa, fii si tu la fel! 

Din intelepciunea Asiei

 Din intelepciunea asiatica :




"In life, you will always find what you are looking.
The only thing that matters is what you choose to see". 

"In viata, veti gasi intotdeauna ceea ce cautati.
Singurul lucru care conteaza este ceea ce voi alegeti sa vedeti".


Cel care priveste toate cu usurinta, va avea multe greutati. 
LAO-TSE


Fericirea nu este ceva gata facut, ea vine din faptele tale.


Daca poti ajuta, atunci ajuta. Dar daca nu poti face asta, atunci cel putin nu fa rau.

DALAI LAMA


Cel care cunoaste oamenii este intelept, cel care se cunoaste pe sine insusi este luminat. A-si impune vointa altora, inseamna forta. A-si impune vointa sie insusi inseamna forta superioara.
LAO-TSE

Toate traditiile religioase majore, poarta acelasi mesaj, care este dragoste, compasiune si iertare, singurele lucruri importante care ar trebui sa faca parte din viata noastra de zi cu zi.


Cand inveti sa devii tolerant, dusmanul tau iti e cel mai bun profesor.

Tine minte: sa nu obtii ce vrei, este adeseori un noroc incredibil.

Radacinile tuturor lucrurilor bune, stau in solul aprecierii lucrurilor bune.


Nu putem obtine pace in lume, pana nu facem pace in noi insine.

Acolo unde ignoranta este stapanul nostru, nu exista posibilitatea unei paci reale.

DALAI LAMA

Intotdeauna tinteste catre purificarea gandurilor tale si totul va fi bine. Intotdeauna tinteste catre o armonie completa a gandului, cuvantului si a faptei. Fericirea e atunci cand ceea ce crezi, ceea ce spui si ceea ce faci sunt in armonie.


Cei slabi nu pot ierta niciodata. Iertarea este atributul celor puternici.
Ghandi


Nu dusmanul lui il conduce pe om pe cai gresite, ci propria sa minte. Care este cel mai mare dusman al omului, daca nu propria sa minte? Ea este, de fapt, cea care il atrage pe drumurile pierzaniei.


Acela care traieste cautand placerile trecatoare, care nu-si controleaza simturile,    
va fi coplesit si doborat. Cel ce isi apara mintea impotriva lacomiei, maniei si greselii se bucura de o pace solida si reala. 

BUDDHA

Cel care ii controleaza pe altii poate fi puternic, dar cel care se stapaneste pe sine, este si mai puternic.
LAO-TSE

De ce exista Ziua de Odihna?

Exista ca sa reflectam la ce am facut in timpul saptamanii trecute si in general in viata noastra. Sa tragem invataminte din greselile noastre, sa nu fim nevoiti sa repetam aceleasi erori la nesfarsit....
De aceea fiecare zi de duminica ar trebui sa fie o zi de duminica linistita!

Puterea cuvintelor

  … nu vorbi fără să știi…

Amintirile mă poartă la vârsta de 14 ani, când o afirmație aparent nesemnificativă m-a făcut să realizez puterea cuvintelor. Într-o conversație, am exclamat convingătoare:  “cea mai ușoară dintre boli e boala de piele, pentru că nu te doare nimic!” Am uitat în perioada următoare ceea ce am spus, dar… viața mi-a reamintit, căci după o perioadă scurtă… am primit… ceea ce am afirmat ca să văd cât de “ușor” e. Deci… am primit… o boală de piele. Aveam iritații pe tot corpul, ce nu numai că arătau urât, ci mă faceau să nu dorm nopțile, plângând, facându-mi răni de la scărpinat. Doctorii alergologi și dermatologi s-au străduit, dar nu știau ce e, după felul în care arătau. De asemenea, alifiile și leacurile naturiste precum și sfaturile “băbești” nu dădeau rezultate. Lunile de zile trăite așa au fost dureroase, epuizante fizic și psihic. Dar iată ca, într-o seară i-am zis mamei mele cât de greșită a fost afirmația mea, căci mi-o amintisem. I-am zis că, fiecare boală e dureroasă în felul ei. Pare greu de crezut că în următoarele zile, iritația mi-a dispărut așa cum apăruse? Și totuși… așa e!

Mulți ani mai târziu, citind cuvintele lui Abd-ru-shin despre cuvântul omenesc, această experiență dureroasă îmi apărea în gând, totodată cu bucuria recunoașterii și trăirii a cuvintelor de mai jos:

“Vouă oamenilor ca o mare grație, pentru maturizarea voastră în materialitatea densă, v-a fost dăruită de Creator capacitatea de a forma cuvinte!” (Abd-ru-shin)

“Cu darurile Celui Atotputernic nimeni nu are voie să se joace, fără să-și dăuneze cu aceasta…” (Abd-ru-shin)

“Utilizarea stă în mâna omului după voința sa liberă, însă el nu poate controla efectul…” (Abd-ru-shin)

“De aceea fiți mereu atenți la cuvântul vostru! Și răspundeți pentru cuvântul vostru!” (Abd-ru-shin)

… durerea rănirii aproapelui… prin cuvânt…

Fiul lui Dumnezeu Isus, avertiza: “Vorba voastră să fie Da sau Nu; căci ce trece peste aceasta vine de la rău!”

Există în jurul nostru persoane care ne plac și persoane care nu ne plac. Nu cred că suntem obligați să ne placă de toată lumea, dar… pentru fericirea noastră… suntem “obligați” – să zic așa – să nu le facem nici cel mai mic rău posibil! Uneori răutatea, izbucnind… cauți o persoană căreia “să i te descarci” cum ne place nouă oamenilor să numim bârfa și denigrarea semenului nostru. Într-o zi, nu m-am mai oprit din a denigra și a spune cât de mult mă enervează o anumită persoană. Sigur că, conștiința mă avertiza, “auzeam” cuvintele “nu murdări sau denigra pe aproapele tău”, dar eu continuam. În orice caz, această vorbărie inutilă nu mi-a adus satisfacția în a mă simți mai ușurată.

Noaptea… mi-a apărut în “vis” persoana pe care o denigrasem în ziua respectivă, cu ochi plini de durere și m-a întrebat așa: “De ce-mi faci una ca asta, de ce mă vorbești?, știi că mă doare atât de tare. Sufletul mi-e rănit, mă doare și mă simt slăbită.” Mi-a zis aceste cuvinte cu o privire… nu mustrătoare, ci plină de durere. Nu am avut cuvinte! M-am trezit. M-a durut atât de tare… Dacă mi-aș fi ascultat conștiința, nefăcând rău, nu aș fi suferit nici eu prin durerea resimtită în urma rănirii persoanei respective.

Orice cuvânt rău față de o altă persoană… e o rană, nu doar pentru ea ci și pentru noi, căci ce semănăm… culegem. Satisfacția egoului de a critica, de a denigra sau de a te crede mai bun… sunt iluzii. Egoul simte plăcere, dar sufletul simte durere. Durerea… durerea de a face rău aproapelui… e o trăire intensă și atât de mare… încât e greu de exprimat în cuvinte.

“Din discursuri provocatoare, din batjocoră și păgubire a semenilor voștri nu poate rezulta astfel niciodată ceva constructiv…” (Abd-ru-shin)

“Însă noblețe, pace, lumină și bucurie pot la rândul lor să răsară de asemenea numai din modul de gandire nobil, niciodată altfel.” (Abd-ru-shin)

… cuvintele de încurajare…

De curând am citit cartea “Cele cinci limbaje ale iubirii”. (Gary Chapman) Unul dintre cele cinci limbaje de iubire prezentate în carte este: “cuvintele de încurajare”.

Unii oameni au nevoie, dacă tot comunicăm între noi, de cuvinte de încurajare. Pe alții aceste cuvinte posibil să îi lase indiferenți. Cred că nu e nimic greșit, căci fiecare cu felul lui de a fi și de a reacționa la relațiile interumane. Dar referitor la sinceritatea sau nu a acestor cuvinte de încurajare sau la modul general de utilizare al cuvintelor… “Să nu vă închipuiți însă că promisiunile se împlinesc conform textului și că devin faptă, dacă vorbitorul nu poartă în același timp cele mai pure intenții în sufletul său, ci cuvintele formează ceea ce vibrează simultan cu ele, venind din profunzimea vorbitorului. Același cuvânt poate astfel să aducă două feluri de efecte, și vai acolo, unde el nu a vibrat cu adevărat în deplină puritate!” (Abd-ru-shin)

Fiecare om are trăirile lui, proprii și personale, trăiri ce-l duc la convingere și recunoaștere proprie asupra Legilor din Creație. Proprii, vii și întiparite în suflet, îmi sunt și cele de mai jos:

- când cineva mă critică, îmi scoate în evidență defectele și slabiciunile (fără supărare din partea mea, căci… sunt pe bună dreptate), mă doare, mă simt slabită și nu mă motivează deloc să mă autodepășesc. Astfel… îmi doresc să nu fac acest lucru nimănui;

- când cineva “îmi cântă în strună”, îmi spune cuvinte frumoase, nevenite din suflet sau atunci când nu e cazul… simt, și cuvintele trec pe lângă mine. Astfel… îmi doresc să știu să aleg mai bine tăcerea decât să spun ceva frumos în care nu cred sau care nu e de folos;

- când un om care iubește… mă mustră cu blândețe, simt iubirea dincolo de mustrare, ea mă înalță și mă face să-mi doresc să mă înving pe mine în slăbiciunile mele. Astfel… îmi doresc să iubesc și să fiu blândă;

- când un om care iubește… mă corectează, nu simt că o face pentru că se crede mai bun și nici ca să-mi scoată în evidență greșelile, ci simt iubirea ce vrea să fie de folos “creșterii” aproapelui. Astfel… îmi doresc, din nou… să iubesc.

… cuvintele… ne pot da aripi…

Visul unei păsări – scrisă de un băiat vietnamez la 14 ani

“Mă-ntrebi, ce am visat? Am visat că am devenit o pasăre.

Mă-ntrebi de ce am vrut să devin o pasăre? Am vrut, într-adevăr, să am aripi.

Mă-ntrebi de ce-am vrut să am aripi? Ele m-ar fi ajutat să zbor înapoi spre țara mea.

Mă-ntrebi de ce voiam să mă întorc acolo? Pentru că doream să regăsesc ceva de care mi-era dor.

Mă-ntrebi de ce anume mi-era dor? Îmi era dor de locul unde trăiam copil fiind.

Mă-ntrebi cum era locul acela? Acolo eram fericit… Aș vrea să zbor la fel ca o pasăre.”

… a fost povestea puterii cuvintelor în viața mea – o parte din poveste…

“Fiți atenți la vorba voastră! Vorbirea voastră să fie simplă și adevărată!” (Abd-ru-shin)

---

Autor: Andra Cristina Bălan

Articol preluat de pe

http://www.lumea-graalului.ro/2012/07/15/povestea-puterii-cuvintelor/#comment-77

Picturile lui Mario Duguay

http://marioduguay.com/en/productscategories.php?cat=1192774494

  Cred ca s-au publicat picturi noi in galeria pictorului de pe site. Chiar si aceasta mi se pare ca n-am mai vazut-o pana acum:

Crucea Adevarului

     Baza Crestinismului este Iudaismul, care ocupa un loc solid in istoria spirituala a dezvoltarii omenirii. Sa ne gandim la Cele Zece Porunci, la Predica de pe Munte, la rugaciunea " Tatal nostru ", toate acestea fiind Cuvinte Divine care au fost date poporului lui Israel, evreilor.

     Si ei au origine spirituala identica si acelasi drum obisnuit prin Creatia materiala cu ale tuturor oamenilor.


      Caci odinioara toti oamenii au venit in calitate de " graunte de spirit " din patria lor spirituala, din Paradis, in materie, lumea trecatoare a Creatiei, cu scopul de a se reintoarce apoi in patria lor spirituala ca personalitati pe deplin constiente dupa completarea dezvoltarii lor.

     Dar majoritatea lor s-au abatut de la cale si nu au mai gasit atingerea scopului. Pentru acest motiv Dragostea lui Dumnezeu imensa s-a indreptat spre Pamant, in scopul de a vorbi direct fiintelor omenesti aproape pierdute si sa le spuna ca Adevarul poate veni numai de la Dumnezeu.

     De aceea, sa punem la suflet cuvintele pe care Iisus le-a rostit oamenilor: " Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie "( Luca 9:23 ) sau "...luând crucea, vino şi urmează Mie" ( Marcu 10:21 ).

     Prin Cruce, Iisus s-a referit la semnul Adevarului Divin, Crucea cu brate egale. Din descoperiri si excavari arheologice se constata ca aceasta Cruce este un simbol stravechi care era cunoscut pe Pamant inainte de Hristos, si care poate de asemenea fi vazuta in multe biserici, uneori incadrata intr-un cerc, alteori fara cerc. Ea nu trebuie confundata cu forma crucii suferintei de pe Golgota.

    Acela care primeste aceasta Cruce, primeste Adevarul, dar nu o povara, asa cum este gresit interpretat.

    Iisus nu a intentionat cu cuvintele Sale niciodata sa impuna asupra oamenilor o povara zilnica. Ba dimpotriva, El a dorit sa le faca viata mai usoara incurajandu-i sa traiasca conform Adevarului in fiecare zi, sa-L caute si sa-L recunoasca in Legile Creatiei, si sa-si adapteze viata lor zilnica la aceste Legi.

    Acela care face astfel, se elibereaza pe el insusi de toata povara si vina, precum si de vina Golgotei, care conform cu Legile Eterne  se intoarce acum, in acest timp, cu scopul de a fi rascumparata. Pentru el crucea Golgotei a suferintei va fi schimbata cu salvatoarea Cruce a Adevarului, care in mod victorios invinge tot Intunericul!


Herbert Vollmann


Extras din Capitolul 12; volumul 2 al cartii:

" O poarta se deschide "

 Autorul si-a extras cunoasterea sa din  lucrarea " In Lumina Adevarului, Mesajul Graalului " de Abd-ru-shin.

 Traducerea in romana a articolului nu poate inlocui originalul, care a fost scris in limba germana. Plus ca eu am tradus din limba engleza din pacate.


  www.graal.ro