Ceea ce avem noi romanii de indreptat

Mesterul Manole, intre mit si blestem

Am avut ocazia de a lucra, o buna perioada de timp, cu un maestru in
jiu-jitzu, 9 dani, ajuns preparator fizic la un lot national. "Sensei",
cum i se spunea, se ocupase de pregatirea trupelor speciale ale unui
personaj de trista amintire si facuse parte din staff-ul echipei Steaua
Bucuresti care a castigat Cupa Campionilor Europeni in 1986. Nu-i dau
numele, deoarece in lumea sportului (si nu numai) este extrem de cunoscut.

Deci, sensei despre care va povestesc m-a impresionat printr-o intelegere
profunda a vietii. Dupa ce l-am cunoscut si am stat de vorba, am inceput
sa vad altfel lucrurile care ma inconjoara. Si nu exagerez absolut deloc.
Vorbind despre Romania, sensei isi punea cateva intrebari la care tot el
isi dadea raspuns. Cea mai interesanta era legata de miturile poporului
nostru, mituri pe care le invatam, de la gradinita pana in facultate.

"Catelus cu parul cret" este primul dintre ele. Copilul invata aceasta
prima poezie din viata lui si afla ca un catel se jura ca nu fura, desi a
fost prins cu rata-n gura. De aici pana la coruptia generalizata, nu mai e
decat un pas...

Al doilea mit este cel al Mioritei. Sunt trei ciobani, iar unul dintre ei,
parca cel moldovean, era mai bogat. Probabil ca muncea mai mult si nu
statea prin birturi. Ceilalti doi, invidiosi, planuiesc sa-l omoare. Oaia
supranaturala afla si ii transmite mesajul ciobanului moldovean. "Casuta
vocala" a acestuia spune: sunt resemnat, va rog sa reveniti. Desi avea
bani, cunostinte despre viata, poate si ceva relatii prin intermediul
carora era in masura sa-si procure si o arma semi-automata, ciobanul se
resemneaza in fata mortii. Popor de luptatori, ce mai...

In fine, al treilea mit, este cel al "jertfei pentru creatie". Un mare
mester, insosit de echipa sa de calfe si zidari, se apuca de construit o
manastire. Stiti istoria: ce ziua cladea, noaptea-darama. Pana la urma, un
vis ii dezvaluie secretul: are nevoie de o jertfa pentru a preda lucrarea
la cheie. Si-si zideste sotia! Jertfa sa fie, dar nu a mea, daca se poate,
se pare ca a gandit Manole! Partea tragi-comica e la final: ajuns la locul
constructiei, domnitorul Negru Voda ii trage acestuia scara, lasandu-l pe
acoperis. Manole moare si el, intr-un final, mergand sa-si intalneasca
sotia (daca nu cumva s-au dus in locatii diferite - Rai/Iad).

Cele trei mari mituri ale poporului nostru pot fi interpretate si altfel
decat au facut-o profesorii nostri de limba romana, unii mai talentati,
altii mai putin. Daca te-a plictisit peste masura lumea... de afara,
remarcile de sus nu par, indraznesc sa cred, lipsite de bun simt...

Despre ultimul mit as vrea sa va mai spun cateva vorbe. Faimoasele poduri
din Romania par desprinse din Mesterul Manole. Construite si reconstruite,
ele au sfarsit sub apele involburate de ploile torentiale din ultimii ani.
Odata cu ele, podurile care ne-au costat miliarde bune, au luat si viata
unor muncitori, trimitandu-i pe altii in spital. Daca facem o analogie cu
balada, nimic nu ar trebui sa mai stea in calea reconstructiei acestor
poduri. Jertfa a fost facuta, oameni nevinovati au murit...

Cred ca ar fi cazul sa iesim din resemnarea aceea mioritica si sa ne
apucam serios de treaba. Sensei, despre care va povesteam la inceputul
editorialului, zicea ca aceasta tara are resurse nebanuite. Atata vreme
cat nu le exploatam doar prin prisma celor trei mituri, mai este o sansa.
Depinde doar de fiecare in parte...



Florin Campeanu



Cum zice Sensei-ul despre Manole ? Jertfa sa fie daca e nevoie, dar pe cat se poate nu jertfa lui .Nu el sa se jertfeasca.
La fel si celelalte doua explicatii sunt valabile...
Banuiesc ca sensei ul respectiv este roman.
Spun "banuiesc " pt ca sunt putini dintre noi romanii care recunosc cauzele raului.Dar probabil nici celelalte popoare nu stau cu mult mai bine la acest capitol.
Oricum, pt ca suntem romani si pt ca multi dintre noi nu vrem sa fim niste lenesi adormiti , ar fi bine sa tinem cont de ceea ce sensei -ul ne-a transmis prin observatiile sale mai clare decat ale noastre.Cand spun "noi ", ma refer la poporul roman ca intreg .
Si mai cred ca nimeni nu trebuie sa condamne pe ceilalti sau sa acuze fara sa se examineze mai intai pe el insusi, cu cea mai mare grija . Pt ca e posibil si chiar de asteptat ca tocmai cel care isi face o placere din a acuza pe ceilalti de defecte, sa detina el insusi aceste defecte si chiar intr-o forma mai grava decat a celorlalti .