Claudio Baglioni

Vei avea zâmbete pe faţa ta
Precum in august
greierii şi stelele,
Poveşti fotografiate şi
Tunete de avioane supersonice
Ce te fac sa-ti ridici spre cer privirea.
Si întunericul în zori
Ce se face de argint la fereastrǎ.
Vei avea un telefon aproape,
Care deja înseamnǎ cǎ aştepţi.
Spuma mǎrii când cai înnebuniţi
Se urmǎresc prin mare,
Şi pantaloni albi pe care sǎ-i imbraci
La varǎ...
Si un bat de inghetata pe care
Sa nu-l arunci pana nu ai mancat-o toata.
Si un tren care sa te ducǎ in America
Fǎrǎ de oprire...
Vei avea douǎ lacrimi mai dulci
Sǎ-ţi umezeascǎ faţa,
Un soare care se ucide
Şi pescari pe stanci,
Şi zǎpada de pe munţi,
Şi ploaia care cade pe coline,
Şi o fragedǎ femeie,
Şi o tânǎrǎ durere...
Strǎzi de frunze în flǎcǎri
Care sǎ-ţi aprindǎ inima.
Vei avea un scaun pe care sǎ te odihneşti.
Şi ore goale precum un ou de ciocolatǎ,
Şi un prieten care te va fi dezamǎgit
Trǎdat şi apoi minţit...
Vei avea ....Vei avea....Vei avea...
Timpul tǎu pentru a merge tot mai departe.
Si vei pǎşi uitând,
Te vei opri visând...

( Baglioni Claudio -Avrai )