Nu stiu cum e in cazul altora, dar pentru mine e de ajuns sa-mi pastrez gandurile curate, e de ajuns sa ma opun cu toata energia mea vorbelor mele gresite si gandurilor mele intunecate pentru a fi fericit, pentru a simti in mine ceva din acea fericire care provine din modul de a actiona, a gandi si a vorbi corect in orice situatie.
Nu stiu pentru altii cum e, dar pentru mine ar fi suficient sa combat cu intreaga mea vointa, raul din mine ce cauta sa ma oprime, rau care are putere doar pentru ca eu i-o acord, prin nepasarea mea in modul de a actiona, prin nepasarea mea in gandire si in vorbire.
Nu trebuie, intr-adevar, mult omului pentru ca sa fie fericit! Dar nu exista alta cale catre fericirea adevarata decat calea straduintei si a efortului nostru personal pentru puritatea gandurilor si a cuvintelor noastre. Sa depunem efort pentru a avea aceasta puritate si pentru a o pastra neincetat inseamna a munci la noi insine in sensul voit de Lumina, caci nici un premiu nu se castiga fara efort! A depune acest efort personal pentru puritatea gandurilor, vorbirii si a faptelor noastre inseamna a incepe sa urcam pe scara care va trebui sa ne duca in Paradis in cele din urma. E calea care ne duce in sfarsit acasa.
Dar si amanarea acestui efort absolut necesar ne pune in pericolul real de a nu putea sa ne atingem acest tel de a ne intoarce in Paradis constienti de sine si cu o personalitate proprie. Telul de a fi permanent fericiti de existenta constienta! Sa avem grija sa nu ne indreptam spre acel "prea tarziu"!
ABD-RU-SHIN
1 comment:
O metoda care intotdeauna da rezultate este ca in acele momente in care ne asalteaza gandurile negre sau starile apasatoare este sa cautam o legatura cu Lumina, cerand forta care sa ne intareasca, sa ne lumineze, pacea si forta de a merge mai departe.
Mie imi este de ajutor rugaciunea: "Doamne, umple-ma cu Forta Ta luminoasa, cu a Ta Lumina sfanta si Forta inepuizabila pentru ca eu sa Te pot sluji pe veci! Amin."
Post a Comment