Există în mod categoric persoane care resping conceptul Divinităţii orbeşte şi care în ciuda tuturor evidenţelor care exprimă contrariul se lasă hrăniţi de temerile lor în privinţa unei vieţi după moarte. Ei refuză ideea de Divinitate, în primul rând pentru că vor să trăiască într-o lume în care să nu fie traşi la răspundere pentru nimic. Acest articol nu este pentru aceştia.
Cea mai mare parte a aşa-numiţilor ateişti confundă pe Dumnezeu sau Divinitatea cu religia organizată. Intr-adevăr, ei au o aversiune faţă de organizaţiile religioase şi în ostilitatea lor îngrămădesc toate lucrurile în acelaşi vas susţinând că Divinitatea trebuie să fie sinonimă cu religia organizată. Ei îşi fac astfel lor înşişi un mare deserviciu. Ei îşi dăunează singuri lor înşişi, căci tot ceea ce presupun ei în această privinţă nu are legătură cu marele Dumnezeu Insuşi. Marele Creator Este! Mereu prezent, independent şi indiferent faţă de părerile oamenilor. Aceşti oameni s-au exclus pe ei înşişi de la marea radiaţie binefăcătoare care străbate întreaga lume.
Şi iarăşi Lucifer şi-a câştigat adepţi care să-l urmeze, căci el a reuşit să amăgească foarte multe fiinţe umane şi să-le facă să creadă că actele arbitrare ale oamenilor şi religia lor provin de la Dumnezeu şi că Dumnezeu, de fapt, a fondat aceste religii şi drept urmare trebuie să fie răspunzător pentru ceea ce se întâmplă în interiorul acestor organizaţii.
Ei consideră că, de toate acele lucruri pe care oamenii decid să le facă în cadrul organizaţiei religioase cu nedreptăţile lor, cruzimea lor şi aşa mai departe, trebuie să fie răspunzător Dumnezeu. Căci după părerea lor, El a fondat aceste religii şi acei oameni sunt reprezentanţii Lui şi acţionează în numele Lui. Aceasta este una din cele mai mari iluzii care a cuprins marea majoritate a omenirii, atât de mult încât până şi credincioşii consideră că aşa stau lucrurile.
Reprezentanţii religiei organizate au reuşit cu succes să se dea ei înşişi drept persoane care acţionează în numele lui Dumnezeu şi să-i facă pe oameni să creadă că orice decizie iau ei, este aprobată de Dumnezeu. O foarte de succes amăgire care va cere zeci de ani, dacă nu secole, pentru a fi stârpită din conştiinţa umanităţii.
Trebuie subliniat în mod viguros aici că Dumnezeu şi religia organizată nu sunt unul şi acelaşi lucru. Dumnezeu nu are nimic de-a face cu religia organizată. Orice cred sau fac oamenii religiei organizate, ei fac prin propria lor gândire şi prin voinţa lor liberă fără a-L consulta pe Dumnezeu. Cu siguranţă că nici o persoană care gândeşte drept nu va considera că crimele în masă ale Inchiziţiei au fost aprobate de Dumnezeu.
Religia organizată a făcut adesea lucruri complet contrare Voinţei lui Dumnezeu şi adesea s-a opus Trimişilor Săi cu duşmănie şi ură, chiar şi cu dorinţa de a-i ucide. Lunga listă de martiri stă mărturie pentru acest lucru.
Doar pentru că în mintea majorităţii omenirii religia organizată şi Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru, este uşor atunci să-L învinuim pe Dumnezeu pentru toate lucrurile rele aflate în legătură directă cu religia organizată. Toate nedreptăţile aparente în ea, pot fi toate atribuite lui Dumnezeu. Toate imperfecţiunile şi deciziile luate de către reprezentanţii religiei organizate pot fi acum îndreptate către El.
Este timpul să facem ordine şi să tăiem în mod categoric legătura şi să-L separăm pe Dumnezeu de tot ceea ce înseamnă religie organizată. Dumnezeu este Dumnezeu şi adesea Şi-a făcut cunoscută Voinţa Sa prin slujitorii Săi pe care El i-a trimis umanităţii de-a lungul secolelor. A fost tocmai religia organizată aceea care s-a opus tocmai acestor slujitori trimişi de către Dumnezeu. De asemenea, prea adesea după moartea acestor aducători de Adevăr oamenii religiei organizate au adecvat aceste învăţături ale slujitorilor lui Dumnezeu, punând mâna pe ele şi transformându-le în aşa fel încât să le fie lor convenabile şi să le poată folosi în scopul câştigului lor propriu. Aceasta s-a întâmplat în fiecare religie din cadrul tuturor raselor omenirii, fără excepţie.
Ateiştii şi, de fapt, majoritatea mare a omenirii ar fi bine să ajungă să cunoască Cine Este Dumnezeu cu adevărat şi ce reprezintă El în Voinţa Sa. Ei vor fi şocaţi să realizeze cât de diferit este în comparaţie cu ceea ce ne reprezintă şi ne învaţă religia organizată. Ei vor învăţa atunci să-şi îndrepte atacurile şi scepticismul lor nu către Dumnezeu, ci către aceia care le merită. Ei vor fi uimiţi să realizeze ce frumuseţe şi ce măreţie se află în faptul de a ne fi permis să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi Voinţa Sa. Ruşinea îi va reduce la tăcere şi dezvăluindu-şi sufletele lor, ei vor face promisiunea de a-I fi devotaţi şi de a sluji pentru totdeauna marelui Dumnezeu care ne-a creat pe noi toţi.
( Articol preluat de pe kisol.com )
