...in gradinile pe care nimeni nu le stie...

Si cat de aspra-ti este pielea ,
Un frig mare iti patrunde inima,
iar lacrima din ochi se chinuie sa cada...
pana si ea!
De cat timp astepti acolo in colt
bucurii ce tie nu-ti apartin...
Acest timp inconciliabil pare ca joaca impotriva ta!
Iata cum ajungem noi,
inchisi in spatele unei ferestre
si-n suflet goi,
spectatori plini de malinconie,
de fericire imposibili...
Atatea drumuri amanate ,
valize goale de o eternitate!
Acea durere despre care tu nu stii ce e,
numai ea,nu te va parasi,vreodata!O,niciodata!
Si e un refugiu pentru tine
acel mod gresit de a fi.
Prea multa graba ca sa cresti
ai tu!
Nu se mai fac miracole,
acum nu!
Nu intoarce capul cand vezi
cum trec "papusile"!
Nu atinge pilulele!
Acea sora are un caracter foarte frumos,
stie ce inseamna a lucra cu suflete!~
Ti-as darui ochii mei,
ca sa vezi ceea ce tu nu vezi!
Energia,veselia,
pentru a-ti smulge din nou surasurile!
Sa-ti spun da,mereu da,
si sa simti ca zbori cu adevarat...
unde vrei,unde stii,
fara sa mai simti vreo greutate !
Dar in gradinile pe care nimeni nu le stie
De-acolo cata splendoare vine...
E stapan respectul si desavarsita curatenia