06 MAI 1992,
Draga tata,
e inutil sa discutam,
de acord nu vom fi nicicand.
Ce e asa ciudat in toate astea?
Doar sunt 30 de ani ce ne separa!
Sau o fi poate,
teama in tine
de a nu mai gasi forta
pentru a fi alaturi de mine,
daca obstacolele ma vor opri.
Nu te ingrijora,asculta-ma:
Voi avea probleme!
Voi infrunta infami,
dar nimic nu ma va speria,
nimic nu ma va corupe!
Nimic in lume
nu ma va face sa uit ca
pot sa inving,
si vreau sa o fac in felul meu.
Vreau sa o fac asa cum imi doresc eu!
Stiu bine ca pentru tine e dificil
sa justifici
aceasta idee incapatanata de a lupta,
sa folosim imposibilul...stiu!
Ti se va parea de necrezut,
insa cu cat mai mult ma gandesc,
cu atat mai mult inteleg
ca ma aseaman tocmai cu tine.
Si nu stii cat as vrea
ca forta sa nu te abandoneze niciodata,
pentru a te avea aici,
si sa nu ma opresc
NICIODATA.
Pe curand,
fiul tau.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment