Dor de poezie

Linişte…

de raffaello

Neliniştit de-atâta linişte, m-arunc în taina nopţii, strivit de singurătate, alungat de zâmbete, căutând un fir de poezie de care să m-agăţ, în neputinţa de-a găsi ceva ce să amuţească liniştea. Dar nici un fir nu se agaţă de mine, nu mă iubeşte nici un vers, iar poezia toată se ascunde din calea căutării mele neînţelese… Oare, dacă strig spre lumină, se-ncumetă să trimită măcar o rază spre mine?! Măcar pentru a mă certa?!

29 Iunie 2011....     , ( poezie preluata de pe poezii.ro )       ..

Cine are viitor?

In fiecare zi, de-o vreme incoace, imi dau tot mai bine seama ca nu avem timp de pierdut. Ca fiecare delasare a mea in slabiciune sau in vicii, ma trage cu putere inapoi de pe calea unica care ma poate face fericit. Da, fericit! Deja aici pe Pamant, si nu doar abia in lumea de dincolo! Fiecare zi e mult prea pretioasa pentru a o risipi in ceva gresit. Si mai ales cu cat trece mai mult timpul de cand am citit pentru prima oara Mesajul Graalului, cu atat mai puternic imi bate la ochi faptul ca raul si faptul de a-ne trai viata in ceea ce e rau sau gresit, nu mai poate continua mult timp pe Pamant.
  Lumina ne cheama sa o slujim! Inainte de toate in noi insine, prin gandurile si atitudinile noastre de fiecare clipa. Tot mai clar imi devine pe zi ce trece ca a merge cu Lumina, dar cu adevarat si nu doar in inchipuirea noastra, e singura cale pe care poate merge un om ca sa mai poata avea viitor!
  Tot mai clar se vede ca de acum raul nu mai poate rezista mult timp pe Pamant. Dar nici oamenii care se leaga cu incapatanare de el.
 Va fi un final in suferinta si durere pentru cei care nu doresc Lumina. Si nu se straduiesc sa o urmeze! Si acestia sunt multi.
  A venit vremea de purificare pe Pamant. Sa ne purificam si noi inauntrul nostru, ca sa nu trebuiasca sa cadem cu cei rai!
  Si as mai vrea sa zic inca ceva: nu vreau sa pierd finalul oricat de dureros ar fi. Caci va fi un final drept! De aceea zic: SA VINA! Insa sa vina si purificarea inauntrul meu si al tuturor oamenilor de buna-credinta! Caci murdari nu vom putea niciodata intra in Imparatia Luminoasa a Tatalui!
 Si Imparatia Lui VINE! E tot mai aproape.
 In ciuda omenirii inca incredule...

Inevitabila venire

 Unul din lucrurile sigure cu care ne vom intalni in existenta noastra, este moartea. Si totusi de ce oamenii traiesc ca si cum moartea, deci plecarea lor de pe pamant nu e ceva sigur. Daca ne uitam la felul in care se comporta in viata de zi cu zi oamenii, am putea spune ca ei traiesc amagindu-se ca moartea este ceva care doar unora li se intampla. Pentru ca daca am vrea sa tinem cont cu adevarat ca vom muri, atunci ne-am stradui toti sa ducem o viata mult mai inteleapta si mai echilibrata. Dar asa suntem noi oamenii, cea mai mare parte dintre noi: ne place sa ne amagim, sa ne mintim! Si sa ne preocupam de lucrurile lipsite de importanta adevarata pentru noi.


  Epictet spunea despre moarte:
" Nu moartea este de temut, ci ideea pe care ne-o facem noi despre ea."


Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci numai reprezenta­rile despre acestea. Asa bunaoara moartea n-are nimic de temut, cum gandeste dealtfel si Socrate. Dar parerea noastra aratand-o ingrozitoare, o face ingrozitoare. De aceea la orice piedica, durere sau nenorocire, tu nu da vina pe altul, ci numai pe tine, asadar pe parerea ta. Caci prostul la toate care nu-i reusesc da vina pe altul; incepatorul in ale filozofiei da vina pe sine, iar inteleptul nici pe altul, nici pe sine.


Epictet,
( 50 d Hr-120 d Hr )

Ce este iubirea adevarata?

 Cea mai rapida cale pentru a obtine ceva bun dintr-un lucru, este sa iubesti acel lucru!

Un articol despre iubire preluat de pe www.graal.ro :

Iubirea Iubirea! Acest cuvânt evocă tot ceea ce omul are mai nobil şi mai frumos. Dacă lăsaţi să se nască în voi tot ce evocă acest cuvânt, poate vedeţi imagini ale unor relaţii afectuoase, pline de căldură dintre bărbat şi femeie, în care ambele părţi se străduiesc să ofere ceea ce au mai bun. Poate vă gândiţi la cei care, din iubire pentru aproapele lor, se străduiesc să-i aducă bucurie, sprijin, claritate sau pur şi simplu un ajutor material. Sau chiar vă imaginaţi o lume ideală, unde domneşte pacea binefăcătoare bazată pe respect, bunătate, generozitate şi fraternitate. Iubirea! Acest cuvânt are darul să-i facă pe oameni să viseze. Ei visează la acele valori pe care în sinea lor nu le consideră nici posibile şi nici realizabile în lumea de azi. Autor: Guy Poulin Desigur, e inutil să ne gândim că în epoca actuală ar putea exista o lume ideală, din cauza numeroaselor defecte care îi împovărează pe oameni, defecte ce seamănă în jur doar necazul, discordia, agresivitatea şi dizarmonia. Nu trebuie să aşteptăm o lume ideală ca să ne hotărâm să trăim o viață plină de iubire pentru semeni. Altfel ar trebui să aşteptăm mult prea mult şi chiar la nesfârşit. Dacă fiecare s-ar decide  să-l iubească pe aproapele său, să-i acorde mai multă atenţie fără să aştepte primul pas de la celălalt, o mare fericire, o viaţă ideală ar începe spontan în planul pământesc. Urarea "Pace pe Pământ pentru cei ce sunt  de bună-credinţă" s-ar împlini în chip miraculos. Dar i s-ar cere prea mult unei mari părţi din omenire. Totuşi, toţi cei care vor să progreseze spiritual, toţi cei care iau în serios evoluţia spiritului, trebuie să-şi trăiască viaţa în iubire. Şi aceasta în pofida tuturor obstacolelor pe care le-ar pune egoiştii în drumul lor. Dacă oamenii ar trăi cu adevărat în iubire, aceste obstacole nu ar face decât să-i întărească în loc să-i abată din drum. Din opera spirituală care este "în Lumina Adevărului – Mesajul Graalului",  Abd-ru-shin ne face să înţelegem importanţa iubirii în viaţa noastră. El afirmă:  "Însă dacă un om ar avea totul şi nu ar avea iubire, atunci el ar fi doar alamă răsunătoare sau un chimval zăngănitor, aşadar, fără căldură, fără viaţă… adică nimic! Totuşi, dacă el găseşte adevărata iubire pentru vreunul dintre semenii lui, iubire ce tinde doar să-i aducă omului iubit lumină şi bucurie şi să nu-l tragă în jos prin dorinţe nesăbuite, ci să-l înalţe protejându-l, atunci îl slujeşte, fără a deveni conştient de slujirea propriu-zisă, întrucât el devine prin aceasta mai degrabă o persoană care dă, care dăruieşte dezinteresat. Iar această slujire îl eliberează!" Abd-ru-shin ne explică totodată că, în cursul evoluţiei noastre spirituale, care se întinde de-a lungul mai multor vieţi pământeşti, respectiv existenţe în lumea de dincolo, noi am dobândit o anumită experienţă, dar am comis şi numeroase greşeli. Toate aceste greşeli au format o karma grea, o datorie pe care trebuie s-o plătim. Fie gustăm din toate fructele rele pe care le-am semănat şi tragem învăţătura necesară, fie ne străduim sincer să facem numai bine, care va compensa acţiunile greşite de odinioară. Şi chiar o karma grea poate fi ispăşită repede. Pentru a reuşi acest lucru dispunem de o putere miraculoasă. Iată ce ne spune Abd-ru-shin : "Această putere magică care stă la dispoziţia fiecărui om de-a lungul întregii sale existenţe pe Pământ, gata întotdeauna să ajute, care provine, de asemenea, din aceeaşi legătură a energiei sexuale cu forţa spiritului şi poate determina achitarea karmei este iubirea! Nu iubirea pretinzătoare a Materialităţii-Grosiere, ci iubirea înaltă, pură care nu ştie şi nu vrea nimic altceva decât binele omului iubit şi care nu se gândeşte niciodată la sine. Ea aparţine, de asemenea, Creaţiei Materiale şi nu pretinde nici o renunţare, nici un ascetism, ci vrea întotdeauna numai ceea ce este cel mai bine pentru celălalt, îşi face griji pentru el, suferă cu el, însă împarte şi bucuria cu el." "De îndată ce un om se deschide iubirii pure, fie că este iubirea bărbatului pentru femeie sau invers, fie cea pentru părinţi sau copii, indiferent, numai să fie pură, ea aduce ca prim dar ocazia de a achita întreaga karmă, care se răscumpără doar «simbolic», spre înflorirea voinţei libere şi conştiente, care poate fi orientată numai în sus. Drept urmare naturală, atunci începe înălţarea, eliberarea de lanţurile nedemne care îl ţin jos. Prima percepţie intuitivă care este activă la trezirea iubirii pure este faptul de a se considera nedemn de persoana iubită. Cu alte cuvinte, acest proces se poate caracteriza prin apariţia modestiei şi a umilinţei, aşadar, dobândirea a două mari virtuţi. După aceasta urmează imboldul de a dori să-l protejeze pe celălalt ca să nu i se întâmple vreun rău din nici o parte, ci ca drumul lui să ducă pe cărări înflorite şi însorite. Dorinţa de «a purta pe cineva pe palme» nu este vorbă goală, ci desemnează foarte corect percepţia intuitivă ce ia naştere. Însă în acest lucru se află renunţarea la propria personalitate, o mare dorinţă de a sluji, care singură ar putea fi suficientă pentru a lepăda în scurt timp toată karma de îndată ce dorinţa persistă şi nu face cumva loc unor instincte pur senzuale. în final, o dată cu iubirea pură, vine şi dorinţa fierbinte de a putea face pentru cel iubit ceva cu adevărat măreţ în sens nobil, de a nu-l răni sau jigni cu nici o privire, cu nici un gând, nici un cuvânt, cu atât mai puţin cu vreo faptă urâtă. Cea mai delicată consideraţie devine vie. Atunci este important să nu se renunţe la aceste percepţii intuitive, pure şi să fie puse mai presus de toate celelalte lucruri. Nimeni nu va dori atunci sau va face vreodată ceva rău. El, pur si simplu, nu poate face aşa ceva, dimpotrivă, are în aceasta cea mai bună protecţie, cea mai mare forţă, cel mai bine intenţionat sfătuitor şi ajutor. De aceea şi Christos se referea mereu la puterea supremă a iubirii! Numai aceasta învinge totul, poate totul. Insă întotdeauna doar cu condiţia că nu este iubirea pământească, pretinzătoare, ce poartă în sine gelozia şi viciile înrudite cu aceasta. Cu aceasta, Creatorul, în înţelepciunea Lui, a aruncat în Creaţie un colac de salvare, cu care fiecare om vine în contact nu doar o singură dată în timpul vieţii sale pământeşti, ca să se ţină de el şi să se avânte în sus! Acest ajutor există pentru toţi. El nu face nici o deosebire nici de vârstă, nici de sex, nici între săraci şi bogaţi, nici între nobili şi oameni de rând. De aceea iubirea este cel mai mare dar al lui Dumnezeu! Cine îl apucă poate fi sigur de salvare din orice necaz şi oricât de adânc ar fi căzut! El se eliberează, redobândeşte astfel în modul cel mai rapid şi mai uşor o voinţă liberă, netulburată, care îl duce în sus. Şi chiar dacă ar cădea atât de adânc, încât ar trebui să ajungă la disperare, iubirea este capabilă să-l smulgă cu forţa furtunii în sus, spre Lumină, spre Dumnezeu, Care El însuşi este Iubirea. De îndată ce într-un om devine activă, printr-un oarecare impuls, iubirea pură, el are, de asemenea, legătura cea mai directă cu Dumnezeu, Izvorul Primordial al întregii Iubiri şi are, prin urmare, cel  mai puternic ajutor." Nu putem adăuga nimic la aceste cuvinte minunate ale lui Abd-ru-shin, decât să precizăm că iubirea de care el vorbeşte este departe de a fi iubirea senzuală pe care din ce în ce mai mulţi oameni o cred a fi singura posibilă. Căci, din păcate, imaginea pe care cuvântul "iubire" o evocă în primul rând la cei mai mulţi oameni e plină de senzualitate. Şi nu ea îl poate ajuta pe om să se elibereze de karma şi să se înalţe spre Lumină. Iubirea dezinteresată de care vorbeşte Abd-ru-shin este capabilă să ajute multe suflete dornice să se întărească, să se dezvolte într-un fel minunat şi să acţioneze în aceeaşi manieră asupra altora. Dar există şi altele care, în loc să-şi dezvolte frumuseţea interioară graţie iubirii de care sunt înconjurate nu caută decât să o exploateze în scopuri egoiste, desconsiderând persoana care le oferă această iubire. Atunci acest gen de iubire nu face decât să le încurajeze egoismul şi nu îi ajută să se schimbe în bine în nici un fel. Situaţie pe care o remarcăm de exemplu în unele familii în care părinţii dau dovadă de un devotament incredibil faţă de un copil care în schimb le arată numai ingratitudine. De asemenea o putem constata la unele cupluri. Ar trebui deci să nu le mai oferim iubire persoanelor care se arată nedemne de ea ? Nu! Putem continua să iubim o persoană căreia îi lipseşte iubirea faţă de semeni. Dar în acest caz, iubirea trebuie să se manifeste diferit. In loc de a se exprima într-o formă delicată, va trebui să fie plină de severitate. Nu acea severitate care răbufneşte din dorinţa de răzbunare, de a-l pune la punct pe celălalt, ci care se exercită în scopul de a-l ajuta să se îndrepte, să devină mai atent, să se gândească mai mult la ceilalţi. Această severitate poate fi riguroasă, neînduplecată şi totuşi plină de iubire. Ea va fi gata să se transforme în bunăvoinţă de îndată ce va primi dovada bunăvoinţei celuilalt. Acţionând astfel, lucrăm la dezvoltarea fiinţei profunde a persoanei iubite în loc să-i satisfacem dorinţele de moment. De aceea Abd-ru-shin scrie: "Adevărata iubire nu se va preocupa de ceea ce îi place celuilalt, ceea ce îi este agreabil acestuia şi îi produce bucurie, ci se va orienta numai după ceea ce îi foloseşte celuilalt! Indiferent dacă îi face plăcere sau nu. Aceasta este adevărata iubire şi slujire."  Aici cuvântul expresia «îi foloseşte» vrea să însemne "îi foloseşte pentru dezvoltarea interioară, pentru evoluţia spiritului". Dacă unii oameni se dezvoltă graţie manifestărilor gingaşe şi căldurii sufleteşti şi spirituale care le sunt oferite, alţii au nevoie mai întâi de severitate şi rigoare pentru propria lor dezvoltare. Abia după aceea îşi câştigă dreptul la o atitudine plină de căldură umană şi pot profita de ea în sensul corect. Astfel este Iubirea lui Dumnezeu în privinţa omenirii actuale. Din cauza comportamentului egoist al celei din urmă, Iubirea Divină nu se poate manifesta sub forma bunăvoinţei pure şi pline de căldură. Trebuie mai întâi să se manifeste prin severitate. Şi în actuala stare de lucruri, o judecată riguroasă şi o suferinţă de necrezut ameninţă să se abată asupra omenirii. Prin suferinţă se va sparge şi carapacea dură în care s-au închis atâţia oameni, inimile lor se vor deschide, sensibilitatea lor va creşte până în punctul în care vor fi sincer dispuşi să recunoască Voinţa Divină şi să I se supună, răspândind astfel în jurul lor binecuvântare, pace şi bucurie şi evitând tot ce l-ar putea răni sau apăsa pe aproapele lor. Dimpotrivă, mulţi alţii nu se vor trezi şi vor fi măturaţi de puterea furtunii care se va abate asupra lor. Vor fi măturaţi din calea celor care vor să facă totul pentru a deveni mai buni. Cei care vor fi gata să facă tot ce le stă în puteri pentru a se înălţa spre Lumină şi care vor trăi în armonie cu Voinţa Divină, se vor putea bucura din nou de Iubirea Divină sub forma Sa binevoitoare şi plină de ocrotire.

Rabdare in tacere

shhht..nu-ti mai bate sufletul de tampla..
martor ne e lumea, nu suntem perfecti.
nu e cerc integru, e doar cerc salbatec..
iar cand umbrele-l ingroapa..-i cerc sfios.

shhht..nu e vina ta ca ii doare teama
neincrederea le sta greu pe umeri, lor.
tu deschizi incet coji-plastic de pe suflet
pentru ei incetul tau insa nu-i incet defel.

shhht..lasa-ti moale gandul sa te linisteasca
nu iti frange mainile de vorba lor
daca te-ar cunoaste, dac-ar intelege
sa te judece la rece nu le-ar fi usor..




shhht..hai, e loc in brate,hai, nu ezita
iti citesc in suflet, nu-i intentia rea
poate doar avantul de vise senine
si cum stim, furtunii nu ii cade bine.

shhht..spune-mi mie, fiinta minunata
spune-mi mie cum te lupti cu ei
cand orbi fiind de sine, fiinta agitata
se raneste singura..-n toata-ambitia ei.

shhht..nu e loc de 'falsa modestie'
intre noi poti sincer, sa-ti vorbesti simtiri
lasa-i tu pe altii sa nu te cunoasca
dar tu sa nu uiti de ce, cum, respiri.

shhht..stiu ca te raneste tonul mult prea aprig
pentru gandul tau mult prea curat, copil..
dar stii bine ca n-ai mai sparge lacuri
daca mici vartejuri n-ai simti febril..

shhht..e doar consecinta unei triste ramuri
care aplecata spre pamant, scutura scantei
tu imbratiseaz-o, cu drag, fara lauri
tu imbratiseaza neputinta ei.. 



( de pe blogul elzorab.blogspot.com )

Recunostinta catre Lumina

 " E mai multa fericire in a da decat in a primi. "
   Asa spunea candva Iisus.


  A ne darui pe noi insine depunand eforturi si a ne stradui de a fi cu adevarat de folos acolo unde este nevoie, e parte din recunostinta noastra fata de Tatal Luminii, recunostinta de care nu trebuie niciodata sa uitam!

Recunostinta catre Lumina

  Si daca exista lumi in care locuitorii vad foarte de aproape o planeta vecina, asa ca in imaginea aceasta, si fara sa poata ajunge la ea se intreaba: Oare cum este viata acolo?
  Mie imaginea cu planeta aceasta atat de apropiata, mi-a dat o senzatie de deja vu... De ce oare? Si ma intreb daca nu cumva imi aminteste de ceva ce am trait in lumea de dincolo... cu mult timp in urma... Daca in noi sunt imprimate, desi cel mai adesea complet invaluite, amintiri si impresii puternice din vietile anterioare,  oare impresii traite deja de noi in lumea de dincolo nu ne sunt imprimate in suflet? Si nu se trezesc ele in noi uneori, chiar si aici pe Pamant in timp ce avem corpul din carne si oase?
 E doar o intrebare care ma preocupa... Nu vreau sa sustin nimic de care sa nu fiu in acelasi timp si sigur, insa intrebari am. Cam o mie! Oare ar folosi cuiva sa le astern pe hartie...?
O viata traita fara a avea intrebari, e o viata traita ca in somn sau legat la ochi.
 Si stiu ca daca eu am cu adevarat intrebari profunde, si caut cu seriozitate raspuns la oricare dintre ele, il pot obtine.

   Timpul credintei oarbe a trecut... Iar simpla credinta nu mai e de ajuns. De acum e nevoie de convingere.
   Iar Mesajul Graalului exista pe Pamant pentru a ne ajuta sa obtinem convingere in chestiunile legate de credinta si de tot ceea ce parea de neinteles pana acum in privinta vietii noastre si a existentei noastre!
  Domnul a daruit oamenilor Mesajul Graalului... Dar oamenii ce daruiesc in schimb Domnului? Intr-adevar ce daruiesc ei Domnului? Ce daruim noi Domnului? Rugaciuni sub forma de rugaminti? Unde ne sunt rugaciunile de multumire adevarata care se cuvin Domnului? Unde ne este bucuria care provine din recunostinta noastra catre Lumina? Unde este recunostinta noastra sincera adresata Luminii, recunostinta reflectata de acele fapte pe care noi le implinim cu bucurie?
  De fapte, da! De fapte e nevoie.  De fapte care sa izvorasca din bucuria noastra interioara. Daca ne pierdem bucuria de a trai si de a servi, riscam sa pierdem totul.
  Pentru cineva care a recunoscut valoarea grandioasa a Mesajului Graalului, fiecare zi ar trebui sa fie un prilej de multumire bucuroasa adresata Domnului pentru a oferi o picatura de contraechilibru, pentru binecuvantarile pe care EL le lasa sa vina peste noi in fiecare zi... Peste noi, cei care vrem sa fim ai Lui, in inimile noastre!
   Mesajul Graalului nu aduce o religie noua, dar trebuie sa aduca, si va aduce oameni noi in spirit, drepti si demni. Si chiar daca nu oricine va atinge acest tel... Vor fi totusi persoane si poate chiar deja, exista persoane care sa se ridice la acel nivel uman pe care Domnul il pretinde de la umanitate!
  Fie ca si noi sa ajungem sa fim printre ei!

Apa poate vindeca boli

De ce nu putem trai fara apa.

Intr-o conferinta exceptionala pe care Masaru Emoto insusi a sustinut-o in Romania , ilustrind prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus: "Apa are puterea magica de a da nastere tuturor lucrurilor si de a pastra informatia. In stadiul de fata, suntem aproape in totalitate apa, dupa nastere suntem peste 80 la suta apa, apoi sintem 70 la suta apa, pentru ca, dupa virsta de 60 de ani, sa devenim apa tot mai putin. Ce se intimpla cind sintem doar 50 la suta apa? Ne ridicam la. ceruri.  (murim).

De ce nu putem trai fara apa?

Pentru ca "ea transforma energia si informatia".Experimentele lui Emoto demonstreaza faptul ca apa asculta rugaciunile noastre, modificindu- si structura. "Eu sint budhist, nu am crezut niciodata in rugaciune, pina cind am facut aceste experimente care mi-au schimbat viata", a mai spus Masaru Emoto la conferinta sustinuta in Romania. Dar, aceleasi experimente demonstreaza ca apa asculta si muzica, asa cum reproduce structura emotionala a cuvintelor, precum si forma si structura emotionala a imaginilor.

Emoto a prezentat un esantion de apa care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum si Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi. "Cind apa din corpul nostru asculta o muzica frumoasa, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare" , a mai spus Emoto. Asadar, trebuie sa bem mai multa apa, trebuie sa vedem imagini cit mai placute in jurul nostru, sa ascultam muzica vindecatoare si sa auzim - atit de la propria noastra constiinta, cit si de la cei din jur - cit mai multe cuvinte vindecatoare.

                      Trebuie sa retinem ca aceleasi extraordinare experimente au aratat ca apa reproduce formele emotionale ale alimentelor pe care le mincam.  

                      Ce se intimpla in corp cind bem sau nu bem apa?

Independent de Masaru Emoto, un medic arestat in trecut intr-un context politic in India, F. Batmanghelidj, autorul cartii "Nu esti bolnav, ti-e doar sete", a observat in inchisoare ca, atunci cind arestatii beau apa, multe dintre durerile corpului fizic dispareau.

Multi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sint cauzate de stresul din inchisoare. A inceput sa-i trateze pe acestia cu diferite feluri de apa: apa sarata, apa dulce, apa amara si surpriza colosala era ca, in 90 la suta din cazuri, spasmele stomacului dispareau. Medicul a constatat ca nu toate simptomele erau cauzate de stresul din inchisoare, dimpotriva; 90 la suta din ele erau cauzate de deshidratare. Observind faptul ca apa avea aceste efecte, el si-a spus ca nu putea fi la mijloc doar un efect Placebo. Cind a fost eliberat, el a infiintat o clinica si a efectuat nenumarate studii, vindecind si multi bolnavi. "Ce se intimpla in corp cind bem apa?".

Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corpul omenesc, incepind cu celulele, singele, neurotransmitatorii si terminind cu organele mai mari. Creierul are in componenta sa 90 la suta apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare (daca ne gindim si la teoria lui Emoto). De asemenea, neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90 la suta apa. Este de inteles de ce, cind nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete. Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul "mi-e sete", asa incit setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele semnale de deshidratare) si patologia multor organe..

Ralph Vornehm a spus ca "celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii". Cind apa din corp este murdara, ce se intimpla? Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare.

Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului.  Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea. Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90 la suta din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90 la suta din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.

Studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre ele .Imaginile prezentate de Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer. Sarea este foarte importanta pentru organism, pentru ca aceasta efectueaza schimbul la nivel celular; apa merge in celula si in afara ei cu ajutorul sarii. Aceasta inseamna ca a bea apa si a avea saruri naturale in organism este vital pentru sanatatea celulara.

Pentru a se hidrata, singele trage apa din organele vitale.

Ce se intimpla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa)? Nu trebuie sa bem apa in timpul mesei. Corpul nostru are nevoie de singe pentru a efectua procesul digestiv, iar singele este compus 80 la suta din apa. Singele trebuie sa absoarba tot soiul de componente vitale pentru sanatatea sa. Pentru a efectua corect procesul de digestie, singele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa.. Altfel, singele se ingroasa si de aceea, pentru a se hidrata trage apa din organele vitale. Remarcam, asadar, ca in organismul nostru fiecare celula, fiecare componenta "lupta" pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism.

Singele nu face exceptie de la acest principiu, asa incit - iata - vedem de ce este atit de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Singele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramine sanatos.

"Sint oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa. Acele organe care ne dor dupa ce mincam sesizeaza ca nu au destula apa", spune Ralph Vornehm.

Cercetarile efectuate arata ca 90 la suta din durerile de stomac sint cauzate de deshidratare. Oamenii care au miscari greoaie sau cei "cu fata impietrita" au o proasta functionare a nervilor, cauzata de lipsa apei in corp. La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90 la suta. Cind cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sint cauzate de deshidratare.

Ce se intimpla cind luam un calmant pentru dureri sau cind avem un soc? Luam calmantul cu apa si ni se da apa cind sintem in stare de soc. De fapt, cind iei un calmant pentru durere, ceea ce calmeaza durerea este apa, nu calmantul. 90 la suta din durerile din corpul nostru sint semnale prin care corpul spune: "Te rog, am nevoie de apa!". Studiile arata ca tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de singe sint cauzate de lipsa apei din corp. Presupunem, insa, ca durerile sint mai mult decit o rugaminte pe care corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: "Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!".  

" ACELA CE RAMANE SUPUS SLABICIUNILOR SALE VA FI VESNIC SCLAV, CHIAR DACA AR FI REGE! "
ABD-RU-SHIN

Tocmai acum...

<<...tocmai acum sunteti intr-o asemenea pozitie de care aveti nevoie pentru a experimenta, ca sa va maturizati astfel sau sa rascumparati ceea ce ati gresit mai demult. Ambele lucruri nu pot starni nimic altceva decat recunostinta pentru Indurarea care va acorda acest lucru prin activitatea Legilor de neclintit care, in desavarsirea lor inviolabila nu pot fi niciodata nedrepte si nu pot niciodata gresi si care aduc intotdeauna omului ca roade, pana la cel mai mic detaliu, ceea ce el insusi a dat in aceasta Creatie ca samanta, prin deciziile vointei sale libere!>>
( Abd-ru-shin )



Miracolul vietii se petrece tocmai acum. De ce sa-l pierzi ?
Recunostinta de care vorbeste Abd-ru-shin inseamna recunostinta pentru prezentul tau.
Cand ajungi la concluzia ca n-ai schimba prezentul pentru nimic in lume...incepi sa te desprinzi de lume.
Facand parte din ea, incepi sa te desprinzi de ea pentru simplul motiv ca traiesti in prezent.
Toata stiinta omenirii inseamna sa stie ce are de facut in momentul de fata. Sa-i faca fata cu bine.
Restul e arta. Minunata arta de-a trai, care uneste si desparte cele doua lumi.

Dintre cele doua lumi, 
Una e un personaj dintr-o carte,
Cealalta-n carte citeste de ea. 
Constiinta tu, pe care se inscrie 
Ca intr-o carte viata ta,
Stramuta-te din carte-n lume
O-ntreaga lume e a ta.


( Alina Rus )

Drumul spre stele

Steaua de neatins 
Se afla pe fruntea ta. 
Cat de departe esti tu 
De tine?
Fii de acord 
Cu tine insuti. 
Acesta e drumul spre stele.

Alina Rus 

Hai, noroc!

De ce esti in viata? Ca sa traiesti.
Ia viata asa cum e si nu cum ai vrea sa fie. Altfel iti va scapa printre degete. 
Si vei pleca dincolo cu mana goala.
Invata sa primesti ce ti s-a dat. E cel mai bun lucru pe care-l poti face.
E atat de simplu, incat nu-l face nimeni. 
Toata lumea se impotriveste vietii.
Dac-ar putea, fiecare ar schimba-o dupa bunul sau plac. In fiecare clipa.
Noroc ca nimeni nu poate s-o schimbe. Ea este asa cum e.
Cate clipe ai trait pana acum? Asa cum ti-au fost date? Uitand cum ai fi vrut sa fie?
Viata nu asculta de nimeni. Nu se supune nimanui.
Ea este data de Sus.
De Sus ti se toarna in paharul vietii. Ia-l ca sa-l bei in intregime. Fara mofturi! 
Nu conteaza ce vrei tu de la viata.
Conteaza ce vrea viata de la tine: sa traiesti vesnic!
Dar tu nu intelegi nimic. De aceea trebuie sa asculti de viata. Ca sa ai noroc! 
Inalta paharul si spune: hai noroc!
Si bea-ti paharul in onoarea vietii!



( Alina Rus )

Dorinţa - Octavian Goga

Departe-aş vrea de-aici să vii,
În alte lumi senine,
În dimineaţa de Florii
Să mă cunun cu tine.

Să ne-aşezăm în sat la noi,
S-avem în deal o casă,
Să fiu cel mai cuminte-n sat,
Şi tu, cea mai frumoasă.

Să vie şi mama la noi,
Că-i necăjită tare,
Să aibă tihn-un an ori doi,
Ori cât pământ mai are.

Acolo să trăim în munţi
De cât trai avem parte,
Sătenii seara să-i adun
Şi să le spun din carte:

Că sunt de neam împărătesc,
Din ţara-ndepărtată,
Că tot pământul rotogol
Era al lor odată...

Şi că azi oamenii-nvăţaţi
Aşteaptă să se nască
Un tânăr crai coborâtor
Din legea românească.

Copiii noştri să-i înveţi
Tu: Crezul... Născătoarea...
S-ajung să-i văd cântând pe toţi
În strană, sărbătoarea.

Atunce, împăcat cu rostul
Acestei lumi deşerte,
Să mor, să-mi zică satu-ntreg
Un: "Dumnezeu să-l ierte!"

Iar popii nostru-ntâmplător
Vreun oaspe-atunci să-i vie;
"Pe cine-ngropi, părinte, azi?"
"Pe-un om de omenie!..."
 

" ACELA CE RAMANE SUPUS SLABICIUNILOR SALE VA FI VESNIC SCLAV, CHIAR DACA AR FI REGE! "
ABD-RU-SHIN

Solus ero

Singur eram...

Octavian Goga Solus ero Tu, preacurată rază, ce-ai coborât din stele Să luminezi în noaptea singurătăţii mele, Ascultă-mi rugăciunea, ce-o gem cu buza arsă: Din preajma vetrei mele, fă calea ta întoarsă. Păcătuieşte raza curată, viorie, Când se opreşte-n drumu-i pe-o straşină pustie, Învestmântând cu picuri din sfânta ei văpaie O scorbură, ce poartă un cuib de cucuvaie. Vezi, zboar-atâţia fluturi în necuprinsul firii, Şi strălucesc pe câmpuri, în floare, trandafirii. În calea ta senină, spre ei îndreaptă-ţi zborul, Căci lor te dete-n gându-i de-viaţă-dătătorul, Tu, preacurată rază, ce-ai rătăcit din stele, Să luminezi o clipă singurătăţii mele. Eu port în mine noaptea, şi-n bezna ei adâncă Mi-e sufletul un vultur înlănţuit de-o stâncă; Ar vrea adâncul bolţii cu zboru-i să-ntretaie, Prin câmpuri de lumină, prin drumuri de văpaie, Să-şi scalde ochii tulburi în râuri largi de stele... Dar aspra ţintuire a lanţurilor grele Cu praful sur al pietrei îi înfrăţeşte rostul... Zadarnic vrea să-şi cate în ceruri adăpostul: Cu glas nebun el urlă, şi bl?stemă, şi ţipă, Şi sânge cald stropeşte trudita lui aripă, Şi veşnic o să lupte, în patima-i păgână, Cu bulgării de piatră, cu lumea de ţărână... Zâmbind amar se-ntreabă deci mintea gânditoare: De ce-ar veni la mine făptura ta de floare? Tu, înger cu ochi limpezi, cu aripi de mătasă, De ce să te cutremuri de-o luptă nenţeleasă? Când zboară-atâţia fluturi în necuprinsul firii, Şi strălucesc pe câmpuri, în soare, trandafirii...

" ACELA CE RAMANE SUPUS SLABICIUNILOR SALE VA FI VESNIC SCLAV, CHIAR DACA AR FI REGE! "
ABD-RU-SHIN

Suflet

 Marina Constantinescu si Cristian Tudor Popescu...

Nu uita cum este sa traiesti!

      Ce inseamna indemnul " Traieste! "?
      Misca-te! Si accepta cu bucurie situatiile in care te afli oricat de grele ti se par ele sa fie!
      Accepta cu bucurie tot ceea ce viata iti aduce in cale... Clipele de liniste... Privirea indreptata spre tine a unei persoane care iti doreste mult bine... Iubeste tot ceea ce viata iti aduce...
      Dar mai ales, nu ezita sa accepti cu bucurie problemele si necazurile atunci cand ele iti rasar in cale! Infrunta-le cu bucurie si incredere in Puterea Binelui si a Vietii. Priveste-le ca pe daruri ce Viata le are pentru tine ca sa te ajute sa te maturizezi in interior mai repede!
        Caci facand astfel vei deveni un intelept al Vietii. Si raul care te oprima se va putea desprinde mult mai usor de tine! Raul infruntat cu incredere in Forta Vietii si a Binelui treptat slabeste si nu ne va mai atinge, nu ne va mai aduce acea mare suferinta!
       Traieste! Si sa zambesti sincer si ades atunci cand te afli in necazuri mari!
      Caci zambind sincer dovedesti cat de mult stii tu sa iubesti!

Echilibru prin miscare

 Viata este ca mersul pe bicicleta. Pentru a-ti pastra echilibrul, trebuie sa continui sa te misti.

Albert Einstein

 "Life is like riding a bicycle. To keep your balance you must keep moving." Albert Einstein 
 

" ACELA CE RAMANE SUPUS SLABICIUNILOR SALE VA FI VESNIC SCLAV, CHIAR DACA AR FI REGE! "
ABD-RU-SHIN

Despre fericire

 Un film de gen documentar in care se vorbeste despre fericire si ce presupune ea!

Pacea salvatoare

Ati simtit vreodata, inconjurati fiind de tot felul de necazuri mari si de nefericirea altora, ca pacea ce vi s-a instalat in suflet va ridica deasupra tuturor necazurilor?

A fi batran nu depinde de varsta!

Referitor la batranete un domn in varsta de 65 de ani imi scrie azi pe email:


Nu ştiu ce e bătrâneţea. Tinereţea este o stare de spirit. Nu depinde de numărul anilor. Tot aşa este şi ceea ce oamenii numesc bătrâneţe. Nici ea nu depinde de vârstă. În bună măsură, ambele se pot raporta la dorinţa şi capacitatea de a ne schimba. De a ne înnoi. Dar oricum, nu eticheta (tânăr sau bătrân) contează. Pentru că, orice clasare este păguboasă. Nici cum te simţi nu contează. Pentru că te poţi uşor păcăli. Contează cum eşti. Ce faci. Cum trăieşti. Ce modele ţi-ai ales. Ce drum.




  Vreau doar sa adaug ca intr-adevar, pentru oameni de felul dumnealui nu conteaza varsta!

Iertare inainte de orice! Dar si vigilenta...

Mandria spirituala

               – Paul Ferrini

“A crede ca esti mai departe pe carare decat oricine altcineva este mandrie spirituala. Chiar daca acest lucru ar fi adevarat, nu ti-ar fi de nici un folos sa-l stii sau sa-l pretinzi. Ceea ce iti este de folos este compasiunea fata de sine, compasiunea fata de altii. Ceea ce iti este de folos e sa stii ca fiecarei persoane i se ofera lectia care este perfecta pentru ea, iar daca o invata, nu poate nimeni spune cat de departe a ajuns.
Sa nu crezi ca ai capacitatea de a masura in mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tau. Nu o ai! N-ai cum sa stii. O persoana, care pare a fi ramas mult in urma, poate trece in fata ta intr-o secunda. Iar una care pare a fi mult avansata, poate fi serios incetinita. Intreaga idee referitoare la in fata si in urma nu are nici un sens, intrucat n-ai de unde sa stii care este linia de pornire sau linia de final.

Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa inceapa de unde ai inceput tu. Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa incheie unde inchei tu. Unii parcurg o calatorie scurta, intesata cu provocari care le frang inima. Altii au o calatorie lunga, alcatuita din multe lectii neinteresante. Poti sa te uiti la ceilalti si sa crezi ca intelegi – dar asta nu inseamna decat ca te amagesti. Habar nu ai despre ce este vorba in viata celuilalt. De fapt, nici macar nu este treaba ta sa stii.

Se intampla destule lucruri in viata ta ca sa fii tot timpul ocupat. A intelege care-ti sunt lectiile si a incepe sa ti le insusesti este o activitate care dureaza o viata intreaga.
Sa fii sigur ca nu vei putea sa te ascunzi pentru totdeauna. Cu timpul, rufele tale murdare vor fi date la iveala. Este inevitabil. Toata lumea vine aici si crede ca poate sa dispara. Unii oameni se pricep foarte bine sa o faca. Ei dispar timp de cincizeci sau saizeci de ani. Cand se intorc, sunt siguri ca nimeni nu-i va recunoaste.

      Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna. Asta deoarece aici e un loc unde toti sunt gasiti. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor li se da desteptarea. Aceasta este natura calatoriei fizice. Pana la urma, chiar ai sa te obisnuiesti cu ea.

Probabil ca treaba asta ti se pare ciudata. La urma urmei, majoritatea oamenilor de pe planeta Pamant fie ca se deghizeaza intr-un mod inteligent, fie pretind ca nu sunt “acasa”, atunci cand suna soneria. Negarea se infiltreaza absolut peste tot. Dar nu conteaza. Nu acesti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele mastii este persoana care ia toate deciziile. Cel din spatele mastii il cheama pe strain la usa ca sa sune desteptarea.
Voi credeti ca autoritatea se afla in afara voastra si ca totul vi se “intampla”. Autoritatea este inauntru si faceti ca totul sa se intample pentru ca sa va treziti.

Intreaga planeta are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atatia oameni care par a fi adormiti. Cum s-ar putea ei trezi, daca nu ar dormi sau, cel putin, nu s-ar preface ca sunt adormiti?
Nu aceasta e planeta pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa va ascundeti. Nu acesta este locul pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa ramaneti adormiti. Daca scopul vostru este sa nu fiti constienti, atunci va aflati intr-un loc periculos! Toti oamenii care acum umbla in somn, intr-o zi isi vor da seama ca au plecat din pat si din casa si umbla pe strada. O vor face intr-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.

   Despre asta este vorba in aceasta calatorie interactiva: incalcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiti-le cum vreti. Totul pare a fi intentionat, dar in realitate nu este. Nimeni nu stie in mod constient ca urmeaza sa se izbeasca de altcineva. Asa se intampla. Apoi, daca este destept, se trezeste si spune: „imi pare rau, nu te-am vazut”. Iar semenul ii raspunde: „nu face nimic. Nici eu nu te-am vazut.”

Ce altceva mai e de spus? Daca totul e luat ca un afront personal si individul raspunde: „Ba m-ai vazut, mizerabilule!” ce ar dovedi aceasta? N-ar dovedi ca el a fost atacat. Ar dovedi doar ca se simte atacat. Si despre asta este vorba cu adevarat aici: un grup de oameni care se simt atacati. Nu e o imagine exacta a ceea ce se intampla, dar este una acceptata de catre toata lumea. Asta deoarece toti interpreteaza comportamentul, toti presupun ca totul se face cu o anumita intentie. Fiecare crede ca stie care este motivul celeilalte persoane. Dar, bineinteles ca nu-l stie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.

Daca ai intra in legatura cu intentia fiecarei persoane de a te trezi si de a te ajuta sa te trezesti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune. Ai spune doar: „Iarta-ma, frate al meu, nu te-am vazut. Multumesc ca ai sunat desteptarea. Acum voi fi mult mai atent ”.

Nu izbitura e cea care raneste, ci interpretarea pe care i-o dai. Faptul ca il condamni pe cel fcare te-a izbit. Faptul ca te condamni pe tine insuti, pentru ca ai fost izbit. De indata ce numim acest lucru abuz, pierdem din vedere ce rol avem noi in toate astea. Proiectam responsabilitatea asupra altcuiva. Credem ca nu faceam nimic altceva decat sa ne vedem de treaba si, deodata, vine o persoana rautacioasa care ne ataca. Nu asta s-a intamplat. Aceasta e enorma autoinselare, uriasa minciuna pe care incercati sa o treceti asupra altora. Va straduiti sa vorbiti unul cu altul de pe pozitii de victime si va minunati de ce fiecare este pedepsit in permanenta.
Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat cinste si simt al responsabilitatii personale. Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat iertare de sine si compasiune pentru ceilalti.

Daca vreti sa va intalniti, daca vreti sa va treziti, trebuie sa incetati de a mai interpreta ce se intampla si sa lasati lucrurile asa cum sunt. Puteti fi uluiti de izbitura. Ii puteti spune celeilalte persoane ca sunteti surprinsi. Dar sa nu credeti ca intelegeti de ce s-a intamplat totul.

Comunicati in mod cinstit si simplu: „Atunci cand m-am izbit de tine, m-a durut, semen al meu. Tu ce-ai simtit?” A spune adevarul prin preluarea responsabilitatii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac sau vinovatie. Este doar un mod simplu de a impartasi experienta. Ea invita la dialog, nu la separare.

O data ce se presupune ca exista vinovatie, atacul este inevitabil. Nu poti ataca o persoana nevinovata. Pentru a ataca, trebuie sa crezi ca atacul este justificat, ca persoana il merita. In acest moment, te-ai disociat de propriile tale sentimente, ti-ai impartit mintea in doua si te-ai pregatit pentru un conflict exterior inevitabil. Totul, din cauza mandriei spirituale – totul deoarece crezi ca stii care sunt motivele celuilalt.

Renunta, prieten al meu! Nu stii ce este in inima semenului tau. Nu vei stii niciodata. Cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-l intrebi deschis; in felul acesta ajungi cat mai aproape posibil de a sti ce gandeste si ce simte. Daca nu-l intrebi niciodata pe semenul tau ce experienta traieste, cum crezi ca vei ajunge sa-l cunosti? Tot ceea ce vei cunoaste vor fi propriile tale proiectii, propriile tale judecati si interpretari. Acestea spun multe despre tine si foarte putine despre el. 
Si, daca nu poti sa presupui ca el nu este vinovat, cum vei fi vreodata in stare sa-ti vezi propria nevinovatie? Daca tu crezi ca-l cunosti, cat de bine crezi ca te cunosti pe tine?

Dupa cum vezi, nu exista cale de iesire. Fiecare judecata pe care o emiti asupra altcuiva se intoarce la tine.

Cel mai bun lucru este sa renunti la judecati. Cel mai bun lucru este sa-ti dai seama ca nu stii nimic despre intentiile sau motivele celorlalti oameni.
Cel mai bun lucru este sa intelegi ca, adesea, esti complet rupt de propriile tale intentii.
Mandria spirituala nu face altceva decat sa-ti prelungeasca necunoasterea.
O persoana aroganta nu evolueaza. Ea nu devine transparenta fata de ea insasi sau de ceilalti. Ea se ascunde. Ea ataca pe fata – iar atunci cand i se raspunde, pare ca doarme. Ea se joaca de-a v-ati ascunselea cu ea insasi si cu universul.

Am sa-ti dau un joc mai bun. El se numeste: „Ma izbesc de tine, daca si tu te izbesti de mine”. Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este facut de rusine. Nici macar nu trebuie sa tii scorul. Continua sa te izbesti, pana cand te trezesti si privesti in ochii celuilalt – fara condamnare si fara judecata!”