Pe facebook - Mircea Rusu

Mircea Rusu
11 martie


Tete Zin avea locul lui la biserica si masa lui la bufet. Nimeni nu mai tine minte cand si de ce de parca asa trebuia sa fie. Fire tacuta si linistita , ii placea sa stea intre oameni . Albastriul ochilor lui lumina cald si egal pe fiecare. In viata satului , toate intamplarile se sfarseau la el . Si el le stampila functie de natura lor cu aceleasi cuvinte - " frumos si bun lucru s-o faptuit"- spunea pentru toate cate se petreceau bune in sat si fata i se lumina intens incat se-mbujorau obrajii celor din jur. Scandalurile, barfele de tot felul , invidiile si ura , pricinile toate , disputele politice aprinse la tuici in noapte , toate se desfasurau pana cand ajungeau la el. Tete Zin , astia s-or batut asara cu furcile pintru douazaci de ari de pamant . No spune dumneata , treaba-i asta? D- apai cine- s io sa judec ...este cine... Si toti judecatorii infocati se rusinau deodata ca prin farmec . La-nceput s-au mai gasit cativa care-l luau in ras si-l imitau rostindu-i vorbele , pitigaindu-le ...frumos si bun lucru s-o faptuit ...si radeau zgomotos ...Tete Zin aia ne pacalesc si aia ne spun minciuni ... pai bine-i...? D-apai cine-s io sa judec... este cine... Dar , lucru grozav s-a petrecut in cativa ani cu grupul ce-l lua in bascalie, fiecare a patit cate ceva rau sau foarte rau. Ba boli grele , ba accidente de masina , ba divorturi. Si nimeni n-a mai cutezat sa rada. Mai mult , copiii erau de mici invatati sa se raporteze la spusele lui tetea Zin. Pe cand l-au petrecut la cimitir , satul lor se golise de judecatori ai altora si fiecare facea in viata lui cate ceva care sa merite sa se spuna " frumos si bun s-o faptuit. Pe crucea lui de lemn sta scris Zin Teosiu- cine-s io sa judec ? Este cine. Niste lucrari de mare importanta nationala , de extractie din munti pe timpul comunismului , au ras de pe fata pamantului satul lor ca si cand n-ar fi fost niciodata iar satenii s-au dus in toate colturile zarii , care pe unde , sa poata trai. Iar tetea Zin a ramas o poveste spusa la un pahar , pe care n-o crede nimeni.

Poezia clipei ...

 Cânt ca privighetorile oarbe.
 Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe.
 Atât de sus ne-nălţăm câteodată...
 Sufletu-mi arde de-o flacără înfricoşată.

 Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
 aşa arde sufletul meu.
 Cred în zâne, în sfinţi şi minuni
 prieteni, nu-mi împletiţi cununi.
 Cântecul e-n mine ca-n voi tăcerea
 îi bănuiesc uneori puterea,
 însă nu ştiu nimic şi mă-nchin smerit
 îngerului lângă mine ivit.

 Fă-mă să cânt despre oameni şi suferinţi,
 şoptesc cu buzele reci, fierbinţi,
 despre săraci, despre copii şi foame...
 Şi-n mijlocul cereştii mele spaime,
 întrezăresc cuvintele de foc,
 cu care-ar trebui să creez lumea, s-o pun la loc.

 Apoi rămân singură. Nu ştiu nici eu
 de ce mi-a vorbit din stufişul aprins Dumnezeu.

 Cânt -Magda Isanos

Ai incredere in tine

Trust yourself. Create the kind of self that you will be happy to live with all your life. -Golda Meir

Ai incredere in tine. Creeaza-ti acel fel de a fi cu care tu ai putea fi fericit sa traiesti toata viata ta. - Golda Meir

Women's rights, Women's equality

http://www.kisol.com/legal/womenrights.htm

There is still a widespread belief that women are not equal to men. Even though many people still try to convince themselves otherwise, this thinking is still well-rooted among many men even in the most developed countries. Though most genuine men have a deep respect for genuine women, there is still a lot of conflict in the intuitive perception about the real role of women and whether indeed they are equal.

Women themselves are not sure of the answer to this question and those who feel distinctly within themselves that they are equal are not altogether clear about what this really means. Because of a lack of clarity about their own roles, it is difficult for these women who want to fight for equality to speak with conviction about this issue.

Since most women really do not understand themselves or their real roles in this Creation, then it is difficult for them to speak in any convincing manner about any of the issues that concern them. Those who try to speak out do not understand the issues at all and are once again as usual using the intellect to try to understand an issue which clearly goes beyond the capacity of this implement to understand.

Women assert that they are equal to men and curiously enough when asked in what way are they equal they cite that they can do all that men do; they can be doctors, lawyers and so on and that because of these factors they are equal or should be considered equal.

In short what they are saying is that the criteria that should be used to judge their equality is their ability to perform in masculine spheres of activity and to imitate men. In fact they base their equality on being able to perform as men do in their (men's) traditional areas of activity.

What, however, they have failed to realise is that in trying to do this they must behave like men. It is impossible for them to carry out these activities and still remain women in the real sense of the word. Therefore, through all these they acquire masculine characteristics which condition has now become a plague among the feminine gender.

By moving away from what they should be, they have introduced a dangerous imbalance into the rhythm of society. As a result we no longer have many real women in society in the real sense of the word. What we have in many cases are "pseudomen" and then men.

When women engage in this kind of activity, they have to suppress their own natural female characteristics and in the course of time these characteristics sever themselves altogether. A terrible imbalance is then the result.

What women should have realised is that they are indeed equal but in another way. Their strength lies elsewhere. They are given completely different abilities from men and they are both meant to develop their abilities as they were given to them purely (male developing their male characteristics and female theirs) without any form of willful mixing of the characteristics whatsoever. In this way they were meant to complement each other and bring harmony into the entire Creation.

As it is, however, all we have is a one-sidedness where almost everyone wants to be a "man". The consequences we already have before us. This imbalance which has been going on for a long time now robs every creature, especially men of the power that they should normally have received through women. Lacking this help he is then not able to work constructively on this earth. He is lost because the core of support has been eaten away.

This imbalance must be restored for there to be peace. Unless women really rediscover themselves and do what their intuitions bid them to do, it will be a very difficult future indeed. It is not the aim here to discuss specific roles for women. Every woman who follows her intuition knows exactly what she ought to do or be. She needs no further directions.

• Abd-ru-shin, In the Light of Truth: The Grail Message. Verlag der Stiftung Gralsbotschaft. Stuttgart, Germany.

Un om al strazii ... Un Om...

Un om al strazii care stie ca in viata e nevoie sa te gandesti si la cei de langa tine...
De neratat... priviti pana la final... lectie de viata adevarata.


http://www.wimp.com/winningticket/

Leopoldina Balanuta despre: Cel mai important lucru pe lume

„Arta nu se face numai de către creatori. Ea se face şi de cei care o îndrumă, şi de cei care o gustă, adică de public.”
● „Dacă a lupta înseamnă a da din coate, nu mă interesează să lupt. Nici atitudinea de conjunctură nu e o formă de luptă pentru mine. Pentru că nu cred în ceva menit să răspundă unui moment, nu să dureze în timp. Cel puţin aspiraţia asta trebuie să o avem: să dureze ceea ce facem. Chiar şi aşa cum este perisabilă arta asta a mea, dacă o fac cu credinţă ea rămâne în amintirea unor oameni; şi dacă oamenii aceeia au fost mai buni cinci minute e bine, şi vezi, uite aşa se leagă şi devine verigă în lanţul acesta al umanităţii râvnite.”
● „Dacă aş fi pusă să decid în materie de pictură sau muzică, mi-ar fi cu neputinţă să depăşesc stadiul lui: îmi place sau nu-mi place. Dar asta nu paote fi un criteriu în artă.”
● „Am fost trasă de urechi să merg dreaptă şi nici în ziua de azi nu merg dreaptă. Mi s-a spus că nu ştiu să mă îmbrac, că sunt şleampătă, că n-am nicun lucru de valoare în casă. Dar eu nu m-am supărat. La mine astea intră într-o zonă neutră. Nu contează. Ceea ce contează pentru mine, lucrul pe care trebuie să-l spun ca să mă fac bine înţeleasă, este puterea de a aştepta. De la lucrurile mici la lucrurile mari. De la autobuzul 31 la un rol minunat. Pentru mine aşteptarea e sinonimă cu speranţa. Chiar şi ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Nu e vorba de o aşteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea ce urmează să se întâmple. Chiar şi acel ultim lucru care i se poate întâmpla omului are nevoie de pregătire. Pentru mine aşteptarea este un sentiment puternic şi pozitiv. Aşteptarea este pregătire.”
● „Cel mai important lucru pe lume nu este să ai ci să dai. Căci cea mai grozavă formă de luptă nu este pentru a avea ci pentru a da.”
Citatele sunt extrase din volumul „Actorul în căutarea personajului”, de Andrei Băleanu și Doina Dragnea, apărut la Editura Meridiane în1981
Leopoldina Balanuta recita din arta lui Eminescu