Mircea Rusu - Campuri aurii

Mircea Rusu - Campuri aurii







Campuri aurii

I:
Anunturi bizare si masini urland
Pavaje si stalpi de beton
Femei usoare, aerul vibrand
Reclame in lumini de neon
Ziarul de seara si caldul perfid
Cersetorii lipsiti de noroc
Preturi ce zboara, un carnet de partid
Cantareti din loc in loc.
Excursii in Rai, dolarul in flux
Electrice soapte de amor
Un concert de nai, limuzine de lux
Urmariri si institutia lor.
Inserare in gri c-un poet conformist
Ce-si pierde cumpatul sau
Cadenta khaki, cetatean optimist
Si nevoia mea de zambetul tau.

Refren:
Si daca-n toate astea nu m-oi regasi
Si daca nu e asta drumul meu de-a fi
La voi ma voi intoarce sigur intr-o zi
O, voi, campuri aurii,
O, voi, campuri aurii...

II:
Furnicar meschin, copii rataciti
Statuile ca un desheu
Oras, mare chin cu pasii grabiti
Si lacrimi pe zambetul meu.
Baletul mecanic si-un pictor nebun
Biserici ce-asteapta caitzi
Rasul organic, un balon de sapun
Si-o voce soptind 'Fiti cuminti!'.

Andrei Plesu despre tutuiala

Esentialul pe care il desprind eu din randurile de mai jos:
"  Tutuiala reduce totul la orizontala. În aparenta, ea face dialogul mai direct, în realitate, îl saraceste. "

Andrei Plesu - Tutuiala e la moda



Tutuiala e la moda. E semnul cordialitatii de gasca, al democratiei victorioase, al sociabilitatii "americane". De vreme ce you e si "tu" si "dumneavoastra", e musai sa profitam si sa ne tutuim. Dovedim astfel ca suntem "bransati", actuali, globalizati. Nu avem prejudecati, nu umblam cu discriminari si cu fasoane. Ne tutuim. Suntem de-o teapa. Prieteni. Ne-am nascut ieri. E perfect normal ca un reporter de televiziune sa mearga cu microfonul pe strada si sa-i tutuiasca pe trecatorii cu care vrea sa stea de vorba, desi îi vede pentru prima oara. E normal ca profesorul universitar sa-si tutuiasca studentii. E normal ca un politician furios sa-si ia adversarii "la per tu". E normal ca pe plaja, la discoteca, la emisiunile de divertisment, toata lumea sa tutuiasca pe toata lumea. În aceste conditii, a folosi brusc apelativul "dumneavoastra" devine injurios. "Dumneavoastra" se spune numai în bascalie, numai cînd vrei sa-ti exprimi antipatia, neîncrederea, dispretul. "Normala" e doar tutuiala. Dar si ea are, de fapt, subterane complexe. E tutuiala macho, a masculului batos fata de fetite fragede sau demimondene interlope. (Imi amintesc de modul inadmisibil în care dl Radu Moraru o tutuia pe invitata sa Cicciolina, ca si cum ar fi agatat-o dupa colt.) Exista tutuiala "de platou", prin care moderatorul-satrap sau moderatorul-vedeta îsi etaleaza autoritatea, tutuiala politieneasca, a agentului de circulatie care te trage de urechi, tutuiala prin care seful îsi domina subalternii, tutuiala rutiera cu care se încondeiaza reciproc soferii isterici, tutuiala uzurpatoare, prin care naturile subalterne vor sa se insinueze în lumea buna (dl Emil Constantinescu spunîndu-i "Václav" lui Havel), tutuiala razboinica ("boule"), ironic-protectoare ("draguta...") sau tovaraseasc? ("mai, draga"). De la obraznicie la nesimtire, de la proasta-crestere la dezinhibare primara, de la aroganta la egalitarism, tutuiala acopera un larg spectru al patologiei sociale. În mod paradoxal, ea îsi submineaza propria legitimitate: cînd te poti tutui cu oricine, cînd tutuiala devine o deprindere curenta, prestigiul si miracolul tandru sau camaraderesc al lui "tu" se degradeaza. În mod normal, la "tu" trebuie sa ajungi; printr-o delicata chimie a afectelor, printr-un rabdator spor de încredere si printr-o reciproc consimtita afinitate. "Tu" este un mod de a reformula - în conditii de intimitate - institutia respectului. Dimpotriva, inflatia tutuielii instituie diferenta, stereotipia, griul. Spatiul dintre oameni devine monoton, ierarhiile se sterg, nuantele sufletesti ale comunicarii devin irelevante. Tutuiala reduce totul la orizontala. În aparenta, ea face dialogul mai direct, în realitate, îl saraceste.
Din cînd în cînd, mi se pare ca o multime din relele cotidiene sînt rezultatul unei proaste administrari a tutuielii, efectul exceselor ei. Guvernantii îi tutuiesc cu autoritara nonsalanta pe gazetari, gazetarii îi tutuiesc sprintar pe guvernanti, ministrii tutuiesc institutiile, institutiile îi tutuiesc pe cetateni, cetatenii se tutuiesc între ei si toti laolalta ne tutuim cu Europa. Diferentele, demnitatile, eticheta, protocolul - sînt demodate. Ne scufundam în omogenitatea lui "tu", iar "tu" evolueaza semantic spre "nimeni". Nu ne-ar strica un pic de staif. Nu ne-ar prinde rau o scurta epidemie de politete.

Am primit pe mail

Am primit pe email randurile de mai jos. Mi-a parut bine sa le pot citi...



Daily Mail, prezintă o nouă carte, numită  "Cartea Mondială a Fericirii", scrisă de Leo Borman, în care nu o să găsiţi filozofie spirituală, ci informaţii bazate pe dovezi care are drept scop dezvăluirea secretului oamenilor fericiţi. Leo Borman a adunat cercetări şi descoperiri ale experţilor mondiali în psihologia fericirii.
Oamenii de ştiinţă au analizat mii de oameni, iar ceea ce a descoperit Leo Borman este pe cât de suprinzător, pe atât de plin de inspiraţie.
1.    Acceptaţi ceea ce aveţi

Cercetarea arată că oamenii fericiţi au niveluri corecte de aşteptări şi aspiraţii, vor ceea ce pot să obţină, în timp ce persoanele nefericite nu reuşesc să obţină niciodată ceea ce îşi doresc. De asemenea, oamenii fericiţi ştiu să evite dezamăgirile şi cum să genereze surprize plăcute. Acest lucru se datorează faptului că ei se străduiesc să îndeplinească obiective realiste şi sunt mulţumiţi cu ceea ce au. Doctor Jose de Jesus Garcia Vega de la Universitatea din Monterrey, Mexic, spune că trebuie să acceptăm lucrurile pe care le avem. „Pentru a fi fericiţi trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem".

2.    Bucuraţi-vă de ceea ce faceţi

Oamenii fericiţi fac ceea ce le place şi le place ceea ce fac, şi nu fac lucrurile pentru bani sau laudă. Nu are nici un rost să rămâi blocat într-un loc de muncă pe care îl urăşti, înconjurat de colegi neprietenoşi, doar pentru că banii sunt suficienţi. Oamenii uită că le este permis să fie şi fericiţi la servici. Mulţi dintre noi petrecem cei mai frumoşi ani din viaţa noastră încercând să facem bani, iar în timpul acestui proces ne sacrificăm sănătatea şi familia. Mai târziu, aceşti oameni îşi cheltuie aceeaşi bani încercând să-şi recupereze sănătatea pierdută şi familia îndepărtată.

3.    Trăiţi pentru prezent

Nu insitaţi asupra trecutului, asupra lucrurilor care nu au funcţionat cum trebuie sau a eşecurilor anterioare. În acelaşi mod, nu visaţi la un viitor idealizat care nu există sau nu vă îngrijoraţi că nu s-a întâmplat, încă. Oamenii fericiţi trăiesc pentru prezent şi au moduri pozitive de a gândi. Dacă nu puteţi fi fericiţi astăzi, ce vă face să credeţi că mâine va fi diferit?

4. Alegeţi fericirea

Nu trebuie să vă fie teamă să faceţi un pas înapoi şi să vă reanalizaţi obiectivele. Imaginaţi-vă viaţa ca pe o poveste pe care o puteţi modifica şi corecta pe măsură ce mergeţi mai departe. Acest mod de abordare flexibilă necesită gândire pozitivă şi o minte deschisă. Trebuie să alegeţi tot timpul să fiţi fericiţi.
Această teorie este susţinută de Ingrida Geciene de la Universitatea Vilnius din Lituania, care a analizat fericirea oamenilor din 31 de ţări europene. Aceasta a descoperit că "voluntariştii" (oamenii care simt că au liberă alegere şi control complet asupra vieţii lor) erau mai fericiţi decât "fataliştii" (oameni care cred că pot fi schimbate foarte puţine prin intervenţia personală). În urma cercetării doamna Geciene a ajuns la concluzia că ţările nord europene conţin mai mulţi voluntarişti, în timp ce ţările latine precum Spania şi Italia au un procent mai ridicat de fatalişti.

5. Relaţii

Cu toţii trăim fericirea în relaţie cu ceilalţi oameni. Trebuie să ţinem minte că la fel cum alte persoane ne pot face pe noi fericiţi, şi noi suntem “alţi oameni" pentru altcineva. Încercaţi să preţuiţi oamenii care sunt importanţi pentru dumneavoastră.

6. Fii tot timpul ocupat

Dacă vreţi să fiţi mai fericiţi, trebuie să vă dezvoltaţi o personalitate sociabilă, şi să fiţi un mare iubitor al ieşirilor din casă.
Acceptaţi invitaţia la film, alăturaţi-vă unui club de carte sau unui grup de artişti. Cea mai bună metodă de a savura plăcerea este în compania celorlalţi. Eunkook M. Suh, profesor de psihologie la Universitatea Yonsei din Seul, spune că trebuie să vă construiţi o viaţă socială bogată, nu ca o obligaţie, dar pentru că este plină de satisfacţii, semnificativă şi distractivă.
Potrivit cercetărilor, oamenii activi, ocupaţi, sociabili, sunt cei mai sănătoşi şi mai fericiţi din societate.

7. Nu comparaţi

Claudia Senik, profesor la Universitatea Sorbona din Paris spune că ambiţia este sănătoasă şi îi face pe oameni fericiţi, însă invidia îi face nefericiţi. Trebuie să vă concentraţi asupra obiectivelor şi viselor pe care le aveţi astfel încât să vă bucuraţi de propriile reuşite.

8. Fii tu însuţi

Aşa cum nu trebuie să vă comparaţi cu alte persoane, este important să nu vă îngrijoraţi în legătură cu ceea ce cred ceilalţi despre felul cum sunteţi.
Oamenii fericiţi sunt spontani, naturali şi reali. Aceştia spun ceea ce cred şi ceea ce simt, şi nu sunt îngrijoraţi în legătură cu ceea ce cred alţii despre ei.

9. Nu vă îngrijoraţi

Oamenii fericiţi nu se îngrijorează şi recunosc că 90% din griji nu se îndeplinesc. Lăsaţi grijile nejustificate deoparte!

10. Organizaţi-vă

Poate ca îi invidiaţi pe cei cu o personalitate boemă şi care se lasă duşi de val, însă nu vă păcăliţi.
Oamenii fericiţi plănuiesc şi organizează, au obiective şi un scop bine stabilit. Puteţi obţine doar ceea ce vă doriţi sau visaţi, asta dacă ştiţi exact ce doriţi sau visaţi.

11. Gândiţi pozitiv

Sentimentele şi emoţiile negative crează disconfort psihic şi stres psihologic.
Oamenii fericiţi elimină toate lucrurile negative şi privesc doar partea frumoasă şi pozitivă a lucrurilor. De exemplu, atleţii se vor gândi întotdeauna cum vor câştiga cursa nu cum vor pierde. Trebuie să trecem de la o perspectivă negativă, cea cu jumătatea de pahar gol, la perspectiva cu jumătatea plină a paharului, şi totodată să punem în practică optimismul. Optimismul este mecanismul natural de autoapărare al minţii împotriva depresiei.

12. Preţuiţi fericirea

Fericirea poate fi învăţata, iar găsirea unui scop în viaţă îţi poate uşura drumul. Oamenii fericiţi apreciază şi realizează că fericirea le va prelungi viaţa.

Ce frumos!

Un gest frumos! Mie mi-a placut. La noi in Romania, oameni de o sensibilitate precum a acestui motociclist exista, insa parca in strainatate sunt mai multi barbati curajosi si totodata sensibili decat la noi...

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/gestul-emotionant-l-a-transformat-motociclist-intr-un-erou-internet-8_5178d843053c7dd83f45248a/index.html

Juramantul din Justitie

Azi am fost nevoit sa merg la tribunal, sa depun marturie intr-un proces de contestatie a unei amenzi de circulatie pe care a primit-o altcineva.
Cand am fost chemat in fata de catre doamna judecatoare, am stiut ca ma va pune sa jur. Si am intrebat-o:
- Pot sa jur pe constiinta?
- Ce religie aveti? m-a intrebat intr-o maniera simpla, nepretinzatoare.
- Ortodoxa. Dar consider ca Dumnezeu este prea sfant ca sa jur pe numele Lui.
  Doamna magistrat, s-a uitat intr-o carticica ce o avea pe masa si de acolo a citit o formulare de juramant, pe care nu o stia pe de rost, semn ca o folosea foarte rar, si m-a pus sa repet si eu ce citea ea: " Jur pe onoare si constiinta ca ... "

 Inainte de a-mi citi juramantul respectiv, mi-a spus ca pot sa nu pun mana pe Biblie, daca nu vreau... Nu am mai pus mana nici pe Biblie drept urmare.

 Poate nu am procedat in maniera cea mai corecta in care as fi putut proceda, insa cred ca am facut o alegere buna ca i-am spus doamnei judecatoare ca eu prefer sa jur pe constiinta...

 Noi nu avem idee despre cat de sfant este Tatal Etern si credem ca putem sa implicam numele Sau chiar si in disputele si neintelegerile noastre lumesti, sa-I folosim numele Sau Sfant in juramintele noastre de oameni plini de greseli. Dar este o lipsa clara de respect fata de Ceea Ce un om trebuie sa aiba in fata ochilor sai ca cel mai de pret lucru, Sfintenia Numelui Domnului.
 Eu asa cred...
 Si mai cred ca atunci cand m-a intrebat ce religie am, ar fi fost mai bine sa fi spus: " Sunt ortodox. Si cunoscator al Mesajului Graalului! "
  Abia dupa ce fapta s-a consumat, mi-am dat seama ca as fi putut sa adaug: cunoscator al Mesajului Graalului.
 Data viitoare asa voi face probabil! Insa mai sper si sa nu fie nevoie sa mai ajung pe la tribunal... Nu e prea placut, dar nici insuportabil nu a fost sa stau intr-o sala de judecata si sa depun marturie...

Adevarata prietenie

Cand te ridici, prietenii tai afla cine esti.
Cand cazi, afli cine sunt prietenii tai…

Adevarata veneratie a Domnului

Spiritul de la Teatru

http://www.gandul.info/puterea-gandului/spiritul-de-la-teatru-10766650

Popescu a văzut un spirit. Popescu, care nu crede în Dumnezeu, nici în Dracu, care n-a aflat până la vârsta asta unde e sediul sufletului şi e de părere că viaţa, ce-i viaţa?..., nu-i decât debutul sfios al morţii, iar moartea, decât o căpăţână plină cu ţărână, Popescu, deci, a văzut, cu ochii lui, un spirit.

Alţii au Fantoma de la Operă, noi avem şi noi Spiritul de la Teatru. Se mişcă pe scândura Naţionalului ca pe o pernă de aer, purtat uneori de subţiori de mai tinerii actori. Toţi sunt tineri când joacă împreună cu el.

Are aproape un secol, dar vocea a rămas neschimbată, e aceeaşi care după: „Angel radios!” ar fi rostit: „... de când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul raţiunii; da! Sunt nebun” [*] cum niciun alt Rică Venturiano n-a reuşit vreodată. Inteligenţă, umor, melancolie, ironie, autoironie, seninătate tristă şi încă ceva, imposibil de prins în cuvinte, umple fiecare cuvânt rostit de Spiritul Teatrului.

Ascultându-l, înţelegi ce îl deosebeşte pe un actor mare de ceilalţi oameni: vorbeşte cu vorbele tuturor, în limba română şi totuşi în alta, în care fiecare silabă înseamnă altceva. O limbă în care un „şi”, un „dar”, o virgulă sau tăcerea te pot face să râzi – ce miracol e râsul adevărat! – sau să cazi pe gânduri.

Şi joacă în „Egoistul”. La aproape 95 de ani, când nu mai ai corp decât pentru durere, când ai câştigat şi ai pierdut totul, când cunoşti mai mult morţi decât vii, ce egoism te-ar mai putea aduce să rupi din tine încă două ore de trudă sufletească, fără pauză, în faţa unei săli în care mai toţi ar putea să-ţi fie copii?

Am văzut actori uriaşi stingându-se de mult. Egoistul Radu Beligan şi-a legumit viaţa, a trăit zgârcit, mai mult cu gândul, ca să aibă de unde dărui teatru atâtor generaţii.

Nu-mi amintesc vreun rol în care Beligan să mă fi dus spre plâns. N-am văzut actor mai cerebral. În aplauzele finale a rămas în spatele echipei, pe scaun.

Când, la ieşirea din scenă, singura, a ridicat mâinile către sală şi s-a sprijinit apoi, frânt, cu umărul de tocul uşii, lăsându-şi capul în piept, undeva în Popescu s-a închegat o lacrimă.

Nu îl pot imagina pe Beligan ducându-se acasă. Îl văd limpede aşezat într-un fotoliu, în magazia cu recuzită a Teatrului Naţional, închizând ochii ca să-i mai deschidă doar la viitorul spectacol.



* Tocmai replica aceasta lipseşte în celebra montare cinematografică a „Nopţii furtunoase” realizată de Jean Georgescu în 1943. Mult aş fi vrut să-l aud pe Radu Beligan spunând: „Mi-am pierdut uzul raţiunii...”.

Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul

Iubirea adevarata

Despre Iubire

Traim intr-o lume in care aproape nimeni nu mai pare interesat de Iubire, ci doar de iubirile multiple, de fanteziile cele mei elucubrante, de fornicatia vulgara, de sexualitatea cea mai joasa. Ni se pare mai cool sa ne laudam cu tot ce tine de cantitate, dar aproape nimeni nu indrazneste sa isi exprime frustarile, dezamagirile, suferintele datorate lipsei de Iubire. Cautam un partener ideal, pe acel unic personaj care in cer si pe pamant ne este destinat, dar de ce nu-l gasim? Sau, daca ni se pare ca l-am gasit, de ce este Iubirea imposibila?

Ne doare cumplit lipsa de implinire, dar cati dintre noi au curajul sa o marturiseasca? Pentru ca, sa stiti, ca sa spui ca tanjesti dupa trairea Iubirii adevarate iti trebuie curaj, iti trebuie tarie de caracter. Sa faci doar simple prostii sexi-porno-fantastice e cel mai simplu lucru din lume. Dar sa iti asumi acea stare de desavarsire care sa te faca sa meriti Iubirea a devenit ceva de nemarturisit. Ar fi bine sa ne facem curaj, pentru ca marturisirea singura poate deschide calea spre gasirea Iubirii, poate aduce din infinit acele elemente de destin care sa ne duca spre adevarata fericire a Iubirii. Oricat de greu ne-ar fi sa marturisim asta, suntem cu totii in cautarea Iubirii. Sau poate ca nu chiar toti, poate ca numai unii, cei cu adevarat Alesi!
( http://poetamariabarbu.wordpress.com/despre-iubire/ )

Oana Pellea: „Trăim după tipare formale”

Urăsc siliconul şi epoca lui. O epocă în care pe primul loc e forma. Ce pierdere de repere şi de adevăr. Ce deviere de la drumul bun şi, în ultimă instanţă, ce pierdere de timp.
Cum să-ţi găseşti salvarea în silicon? E ca şi cum ai reduce omul la o păpuşă de plastic. Dar asta se şi întâmplă. Sunt femei-păpuşă, atât. Imaginea pe care o văd e grotescă. Îmi închipui că înăuntrul lor sunt câlţi. Femei care se comportă şi se tratează pe ele ca obiecte.



Femeia-obiect
Ce decădere de la superbitatea statutului de mister şi minune a lui Dumnezeu. Cea care poate da viaţă. Nu, n-am nici un respect pentru femeia-obiect. Păcatul cel mare este că totul vine de la acceptarea acestui statut de către femeie. Ce prostie! Nu, nu sunt deloc feministă, dar văd ce transformare grotescă se petrece. Şi ce păcat se petrece.
E complexată epoca ce crede că se poate salva prin formă. Că poate scăpa de complexe schimbându-şi culoarea ochilor sau mărindu-şi sânii. Care crede că poate sări peste lecţia fundamentală a pământului din noi. Orice am face, pământul din noi se întoarce de unde a plecat, se întoarce în pământ. Problema este cum să trăim lucrul ăsta şi ce să înţelegem din el, nu cum să-l oprim. E o prostie să încerci să-l opreşti. E o prostie să te lupţi cu legea gravitaţiei, trebuie s-o înţelegi şi să trăieşti cu ea.

Progresul omenirii: zero
Căutăm, ca nebunii, totul în formă. În formele caselor, în forma teatrală, muzicală. Trăim după tipare formale. Ne îmbrăcăm cu Versace, arătăm ca Madonna, vorbim ca Tom Cruise, trăim în forma lui Tânăr şi neliniştit şi murim foarte liniştiţi şi pierduţi de noi, căci am adoptat alte formate şi modele. Ne întrebăm din ce în ce mai rar ce căutăm aici. Cine suntem şi ce vrem de fapt. Uităm cu desăvârşire să simţim noi, să gândim noi. Nici nu mai ştim de atâta informaţie care sunt gândurile noastre şi care nu. Dacă ce simţim e adevărat sau nu. Şi într-o zi ne mirăm că două avioane nebune intră în viaţa noastră şi schimbă omenirea.
Şi atunci începe panica. Şi, în sfârşit, începem să ne punem întrebări. Să căutăm explicaţii. Să încercăm să răspundem la întrebarea de ce? Şi pentru că suntem o rasă inteligentă, dar parşivă, găsim răspunsuri: politice, economice, religioase. În nici un caz umane. Nu putem să luăm o experienţă la nivel global şi s-o aducem la nivel individual. Nu putem încă să tragem concluzia simplă că drumul fiecăruia dintre noi e greşit dacă s-a putut întâmpla aşa ceva.
Nu putem să ne responsabilizăm. Nu, silicon pentru a mări responsabilitatea fiecăruia dintre noi nu s-a inventat. Şi atunci jocul devine simplu. Ne împărţim în ei şi noi. În vinovaţi şi victime. Doar asta face omenirea de când e ea. Da, sunt şocată când văd, deschizând televizorul, cum şapte posturi îmi arată animalul-om făcând acelaşi gest la nesfârşit de 2000 de ani: se apleacă, ia o piatră şi o aruncă în altcineva. Acesta-i progresul excepţional al omenirii. Progresul real: zero. N-am înţeles absolut nimic.
Degeaba informaţia, degeaba boom-ul computerului, invenţiile şi cercetările, mersul pe Lună. Zero. Dacă suntem deranjaţi, soluţia e una singură: lovim.

Lipsa responsabilizării duce la autodistrugere
Lovim şi noi cu ce putem, cu piatra şi, dacă tot am progresat cu bombele, mai nou lovim cu avioane care poartă vieţi omeneşti. Dacă doar ne-am gândi puţin şi nu ne-am împărţi în ei şi noi, atunci am vedea că nişte oameni au omorât nişte oameni folosind ca bombe nişte oameni cu ajutorul unui avion. Cam asta ar fi concluzia, ecuaţia matematică simplă. Rezultatul logic e înspăimântător. Rasa umană a început să se autodistrugă. Cam asta facem de 2000 de ani. Uneori mai spectaculos, alteori mai şters, dar preferăm asta în loc să tragem linie şi să ne întrebăm cinstit cu ce am greşit fiecare de s-a ajuns aici.
Eu recunosc cinstit că nu m-a surprins. Ţin minte că am urlat: „A început!” E ca şi când aşteptam să se spargă această bubă şi să mai avem o şansă să scoatem puroiul şi urâtul din noi. Semnale că drumul pe care am apucat-o nu e bun sunt, slavă Domnului. Toată lumea simte că nu e bine, toată lumea e nemulţumită, dar nimeni nu face nimic şi toţi dăm vina pe altcineva, niciodată pe noi.
Oana Pellea, „Jurnal 2003-2009”
Notă: subtitlurile aparţin redacţiei.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 69 - noiembrie 2012

http://apostolatintarafagarasului.blogspot.ro/2012/11/oana-pellea-traim-dupa-tipare-formale.html

Mana Gheorghe caru' tau !

Mana Gheorghe caru' tau!
Mana Gheorghe caru' tau!
Ca numa' la bine
prietenii-s cu tine.
Si la rau... bunu' Dumnezeu!

Numa' lume aleasa
la tine la masa.
Si la rau... numa' Dumnezeu!

Mana Gheorghe caru' tau!

La bine de-a dragu'
toti ti-or trece pragu'.
Si la rau... numa' Dumnezeu!

Mana Gheorghe caru' tau!
Mana Gheorghe caru' tau!

Nu-i pe lume modru,
frate ti-e doar codru'.
Si la rau... el si Dumnezeu~!

( cantec de Mircea Rusu - Mana Gheorghe caru' tau )

http://www.trilulilu.ro/muzica-folk/mircea-rusu-band-mana-gheorghe-caru-tau

Fa-ma sa visez, cel putin tu!

Fa-ma sa visez, cel putin tu!

Da,
pe lume totul e corect
si mai cu seama toti au dreptate,
doar ca eu m-am cam saturat
sa le tot acord atentie!

E o lume atat de absurda
incat mie nu-mi vine
sa cred ca e si reala.

Tie, inima mea, iti spun:
Fa-ma sa visez!
Fa-ma sa visez cel putin tu!

Si voi lasa aceste ruine
pentru totdeauna,
ascultand de vocea ta
cand sunt intre oameni...


Nu ma intereseaza unde ma va duce vocea ta!
Nu... Insa numai sa fie altundeva,
intr-o cu totul alta dimensiune
in care sa nu existe creaturi meschine.
Acolo eu vreau sa exist!
Si tu, inima mea,
fa-ma sa cred,
sa cred ca...
mi se va intampla !

Fa-ma sa visez, cel putin tu!


( fammi sognare almeno tu - renato zero )

Frica

http://mircearusu.blogspot.ro/2012/03/frica.html

Frica bate in geam
paralizeaza minti.
si in fiecare neam maimutele
trudesc cuminti.
e gradinita in cimitir,
sistem de umbre toti,
viata-i alchimie,
evadeaza daca poti...

am temerile mele,
dar ele nu ma au,
nu ma stapanesc.
am ingeri si stele,
si batrani intelepti
ma invata sa ma feresc.

frica roade in om,
si maduva si os,
si-n fiecare atom
moare tot ce e mai frumos.


am temerile mele,
dar ele nu ma au,
nu ma stapanesc.
am ingeri si stele,
si batrani intelepti
ma invata sa ma feresc.


frica la serviciu, la plimbare, in pat,
frica de boli, de moarte, de blat,
de saracie, frica de bani
si de iubire, si de dusmani.
Frica de incredere, frica de timp,
de fericire, de orice anotimp,
frica de stiri si de razboi.
frica de tine, frica de noi,
frica de glorie sau de esec,
frica de cuvantul spus si sec,
frica de anii buni sau grei,
frica de toate, frica de ei...

Papusarul - Mircea Rusu

Bate papusarul pe la cate usi
incercand sa-si vanda tristele-i papusi.
Toate-s vechi si toate
Seamana cu el,
In aceleasi straie 
Si privind la fel.
De aceea poate
Nimeni nu le vrea
Presimtind ca poarta
Cate-o veste rea.
Si se tot invarte
Prin orasul mic
Papusarul care 
N-a vandut nimic.

http://mircearusu.blogspot.ro/2012/05/papusarul.html

Cine n-are parinti ( Mircea Rusu / Adrian Paunescu )

http://mircearusu.blogspot.ro/2012/05/cine-n-are-parinti.html

Ce ar fi daca toti oamenii ar fi buni?

Am trait cu ochii deschisi acum un an sau doi urmatoarea imagine pentru o clipa: Eram pe strada copilariei mele, si pt o fractiune de secunda am avut impresia ca pe acea strada si pe strazile invecinate pe care le puteam vedea cu ochii, traiau doar oameni buni, dar buni cu adevarat in suflet si nobili la comportament, adica incapabili sa se comporte josnic in vreun fel in nici o situatie in care ar fi fost pusi. Stiti ce senzatie de armonie am simtit pt o fractiune de secunda? Sa deschizi ochii dimineata si sa-ti bata imediat in cap gandul ca urmeaza sa traiesti o noua zi alaturi de astfel de oameni... Ce savurare a vietii sociale mai mare poate fi? Si sa fie tarziu seara si sa te simti precum un copil care nu vrea sa se duca sa se culce, doar pt ca e mult prea placut sa traiesti alaturi si printre asemenea oameni...

Bineinteles ca pe strada copilariei mele nu traiesc nicidecum numai oameni buni, ba chiar abia daca sunt unii care chiar ma bucura sa ii revad. Insa mi-a fost dat sa simt sau sa traiesc o clipa ceva din pulsul vietii atunci cand traim numai printre oameni cu adevarat nobili . Am simtit pace, cand mi-a trecut prin fata acea imagine pt o clipa! Pace si binecuvantarea care exista cand traiesti in armonie cu legile naturii si ale Vietii. Deci in armonie cu Vointa lui Dumnezeu!

Dragul de oameni

Mircea Rusu pe Facebook:

RANDURI PENTRU MOLDOVENI .N-am deslusit foarte clar rostul acestui ravas.E o stare speciala ce mi-a dat tarcoale toata ziua si m-a-ndemnat la scris.Totul a plecat de la invitatia facuta de un domn de a canta in ultima seara a unui festival din Dorohoi despre care nu stiam nimic p
an-atunci.In timp ce-mi vorbea m-am gandit ca doar o pornire cinstita spre muzica noastra putea determina un astfel de demers.Iesit din circuitul de concerte prin natura functiei publice pe care o am din 2004 incoace ,prezenta mea in peisajul muzical este mai mult decat discreta .M-a impresionat in aceste conditii invitatia omului si-am acceptat-o a doua zi. Cum unul din colegii mei ,Paul Arva e din Iasi iar altul , Lucian Darie din Piatra-Neamt mi-am zis c-ar fi potrivit sa vina si ei .A urmat ideea a doua cantari in aceasta formula la Iasi si Piatra-Neamt perfectate pentru 26 si 27 aprilie.Ma feresc in general de cuvintele mari in parte pentru ca nu-s de nasu' meu , in parte pentru ca ele sunt repede trecute prin malaxorul demonetizarii iar cel ce le foloseste ajunge sa fie perceput in cel mai bun caz un tip ridicol.Voi spune doar ca sentimentul ce persista seamana cu cel din copilarie cant tata ne ducea pe toti ai casei la neamuri. Faceam pe rand baie in copaita pusa pe tabureti , ne-mbracam frumos si plecam. Si sufletele noastre prindeau culori de pace , bucurie si sarbatoare.Matusile , verisorii, unchii , asezati la o masa-n ograda , cu mancare , bautura , prajituri si sucuri , alcatuiam o comunitate in care fiecare ne simteam in siguranta , in tihna sangelui ce apa nu se face.Si dragul intre noi crestea ba de la o gluma , ba din joaca noastra a copiilor , ba dintr-un cantec , ba dintr-un dans mai spre seara.Hrana sufletelor noastre pana la urmatoarea intalnire era astfel asigurata.Nu stiu de ce dar eu asa am pornit sa cant prin lumea asta larga , cu acest sentiment.Si asa am simtit multa vreme pana cand uriasul succes dobandit in '96 ne-a inscris intr-un circuit cu rigori si ratiuni pe alocuri obscure , cu interese financiare ,strategii de marketing si imagine. De-atunci aceasta stare de gratie a fiintei am simtit-o tot mai rar pana cand pur si simplu nu-mi mai aducea nicio satisfactie cantatul in public ,devenise o meserie cu rutina si platfus emotional.Totuna imi era Timisoara sau Constanta , Cluj sau Bucuresti , orasele se derulau fara sa se mai distinga in mine altceva decat o imensa oboseala.Cativa ani am avut si cate 3 concerte in aceeasi zi de luni pana luni si tot asa. Multimile deveneau de la an la an tot mai galagioase , mai superficiale astfel incat imi erau tot mai straine si agasante.Ei bine , nu stiu de ce dar aceste 3 cantari programate in Moldova pentru saptamana viitoare au redesteptat in mine copilul de-odinioara ce mergea cu sufletul bucuros la neamuri.Poate si pentru ca sunt in spatii inchise , mici si intime , poate si pentru ca nu exista mize financiare si mai cu seama pentru ca inima mea intelege Moldova ca fiind un teritoriu romanesc unde spiritul inca traieste , unde el mai conteaza. Iar moldovenii oameni calzi , insufletiti.N-am nici cea mai vaga idee cu cati ma voi intalni in salile unde cantam , cati vor fi fiind interesati de ceea ce facem noi . Mi-ar placea ( cum sa fiu ipocrit?) sa le gasesc pline dar asta e un plan secundar pentru mine .Esential dragi moldoveni e sa stiti ca voi veni la voi ca la neamuri ce suntem, cu intreaga emotia cu care in urma cu ceva vreme am pornit sa cant oamenilor si succesul nu era un scop in sine .Bucuria comunicarii intr-atat de mare incat el succesul n-avea nicio relevanta.Se transforma in drag.Si nu-i pe lume risipa mai frumoasa decat dragul intre oameni .

Orice moarte este o nastere

Decedat

Cel care tocmai a murit
Continua sa traiasca
Dar noi nu avem aceasta convingere
Si de aceea nu-l vedem si nu-l auzim...



Orice moarte este o nastere

Dupa ce murim
Ne nastem in lumea de dincolo.
Dupa ce moare egoismul, se naste eul.
Iata impletirea mortii cu viata:
Nasterea din nou,
Care este de neinteles
Pentru omul egoist
Si cel mai simplu lucru
Pentru spiritul lui.
Pana acum noi am impartit lumea
In lumea de aici
Si lumea de dincolo
Asa cum ne-am impartit pe noi insine
Intre egoismul si eul nostru.
Dar acum traim timpul
Cand trebuie sa alegem,
Cand tot ce este vechi va muri
Pentru a se naste din el noul.

( Alina Rus )

Interviu cu Daniel Reid, despre prevenirea cancerului si despre alimentatie sanatoasa

http://sa-traiesc-o-poveste.blogspot.ro/
Interviu cu Daniel Reid, maestru taoist si autor al mai multor carti cu subiect naturist

      American de origine, Daniel Reid s-a stabilit de mai mulți ani în Bali, 
      unde ține prelegeri despre programele de detoxifiere împreună cu soția sa, 
      Snow, o vindecătoare taiwaneză, la hotelul Bale, din zona Nusa Dua. 
      Americanul de 64 de ani, care locuiește acum în Australia, și-a petrecut 
      copilăria în Africa și cea mai mare parte a vieții în Asia. 
      Este un pasionat al conceptului „ești ceea ce mănânci” și îndeamnă oamenii 
      să postească periodic, pentru a elimina toxinele și a ajunge la 
      restabilirea sănătății optime. 
      Daniel Reid, care în anul 2006 tocmai își publicase ultima carte, Tao 
      pentru dezintoxicare, i-a acordat în același an un interviu directorului 
      ziarului "The Bali Times", William J. Furney. 
      Iată câteva extrase interesante din interviul respectiv:
      În prezent, cercetătorii blamează regimul alimentar ca fiind una dintre 
      principalele cauze ale producerii cancerului. Ce să însemne asta? Că pe 
      oameni îi omoară ceea ce mănâncă? 
      Daniel Reid: Nu e neapărat din cauza alimentelor în sine. E vorba de ceea 
      ce se întâmplă în corpul nostru. În urma digerării și metabolizării 
      hranei, se acumulează deșeuri acide. Pentru că mâncăm alimente nepotrivite 
      cu natura noastră și nu le eliminam corect, se creează o acumulare de 
      deșeuri acide. 
      Cauza principală a cancerului a fost descoperită în 1931 de către dr. Otto 
      Warburg, un om de știință german care a primit premiul Nobel pentru 
      medicină. El a descoperit că apariția cancerului presupune, fără excepție, 
      două condiții de bază: prea mult acid în țesuturi și insuficient oxigen. 
      Știm cu toții ce se întâmplă cu deșeurile produse prin respirație: se 
      produce arderea oxigenului, din care rezultă bioxidul de carbon. În 
      procesul de metabolizare, se arde zahărul, se ard proteinele, se ard 
      grăsimile. Care este deșeul rezultat? Acidul. 
      E atât de simplu! E știință pură. 
      Așadar, atunci când ingerăm alimente care produc mult prea mult acid - 
      zahăr, cărnuri, produse lactate, precum și orice fel de chimicale – 
      conservanți, pesticide, aditivi alimentari, coloranți, medicamente, 
      aspartam – se produce o mare cantitate de acid. Prin urmare, devine 
      evident că, din cauza modului în care ne hrănim astăzi (la care putem 
      adăuga și poluarea) se produc o mulțime de reziduuri acide în corpul 
      nostru și nu mai absorbim o suficientă cantitate de oxigen. 
      Vreți să spuneți că oamenii nu știu ce ar trebui să mănânce pentru a fi 
      sănătoși? 
      Daniel Reid: Da, pentru că nu li se spune. De fapt, li se spune exact 
      contrariul. Nu există sfaturi reale, totul e doar publicitate. 
      În prelegerile și cărțile mele, eu tot dau vina pe companiile de produse 
      alimentare. Dar dacă oamenii sunt liberi de orice îngrădire să-și înceapă 
      o afacere din care să iasă bani, ei vor face orice pentru a face bani, îți 
      vor vinde și arsenic frumos ambalat, dacă sunteți dispuși să plătiți 
      pentru el. 
      Pe lângă acești producători, eu acuz în același timp iresponsabilitatea 
      agențiilor guvernamentale care nu protejează oamenii, ci corporațiile. 
      Doar în cele din urmă îl învinuiesc pe individ. E ca atunci când te duci 
      la tribunal pentru încălcarea legii și judecătorul îți spune: „Ignoranța 
      nu e o scuză când afirmi că nu ai știut că ceea ce ai făcut era împotriva 
      legii”. 
      Haideți să ne întrebăm: De ce în prezent un om din trei face cancer, în 
      loc de unul din 100, ca în 1913? 
      S-au cheltuit multe miliarde de dolari în „războiul contra cancerului” și 
      lucrurile merg tot mai rău. Niciun tratament nu merge. Chimioterapia? Să 
      fim serioși! Nu e nimic mai otrăvitor, nu exista producător mai mare de 
      acid decât chimioterapia, care contribuie și mai mult la cauza principală 
      a cancerului. 
      Așadar, dacă un medic îi spune unui pacient cu cancer să facă ședințe de 
      chimioterapie și el nu vrea, care ar fi alternativele lui? 
      Daniel Reid: Oh, Doamne! Pot să vă dau o duzină de alternative, iar prima 
      este dezintoxicarea. 
      Opțiunile sunt foarte simple: în primul rând, informați-vă care sunt 
      cauzele apariției cancerului. 
      Din cauza toxicității acumulate în corp de-a lungul timpului, cancerul 
      ajunge în faza finală. Ceea ce se întâmplă în esență este că țesuturile 
      dv. fermentează, producând o înmulțire rapidă a celulelor canceroase, cu 
      formare de tumori. 
      Cum funcționează acest proces? La fel ca la fermentarea berii, vinului, 
      iaurtului, brânzei. 
      Puteți întreba pe oricine care produce aceste lucruri: Cum faci? Mai 
      întâi, ai nevoie de un mediu acid. Cum îl obții? Închizi containerul, 
      astfel încât să nu intre aer, oxigen. Apoi începe fermentarea. 
      Deci, ceea ce se întâmplă în țesuturile canceroase este că ai prea mult 
      acid și o totală lipsă de oxigen, țesuturile fermentând și producând 
      astfel cancerul. 
      Cunoașteți cazuri de suferinzi de cancer care au refuzat chimioterapia în 
      favoarea detoxifierii și s-au vindecat? 
      Daniel Reid: Absolut! 
      Deci, dacă detoxifierea este calea de urmat, de ce nu o urmează toată 
      lumea? 
      Daniel Reid: Să-ți spun de ce. Statisticile arată - și este sută la sută 
      adevărat, și spun acest lucru în toate cărțile mele - că oamenii care se 
      îmbolnăvesc de cancer și nu fac absolut nimic să-l trateze trăiesc mai 
      mult decât cei care merg la medic și le urmează tratamentul. 
      Mă refer aici la fumătorii care nu se lasă de fumat, la băutorii care nu 
      se opresc din băut, la oamenii care mănâncă zahar și carne și nu renunță 
      la aceste alimente. 
      De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece tratamentul oficial al cancerului 
      amplifică de fapt factorii care stau la baza producerii bolii. Temporar 
      merge, deoarece omoară celulele canceroase, dar mai apoi omoară și ficatul 
      și orice altceva. Prin urmare, atunci când ați încheiat tratamentul, 
      sunteți într-o stare chiar mai proastă. 
      Atunci, de ce nu procedează oamenii la detoxifiere? 
      Daniel Reid: Oamenii sunt speriați cu perspectiva morții iminente de către 
      medicii lor. Ei merg la medicul specialist și acesta le spune: „Într-o 
      lună vei muri dacă nu faci asta și încerci altceva”. 
      Ce credeți despre creșterea alarmantă a obezității în țări precum Statele 
      Unite, Marea Britanie și Australia? 
      Daniel Reid: Oamenii aceștia mor de foame. Oamenii grași mor de foame. 
      Vrei să știi ce vreau să spun când afirm că mor de foame? Ei nu-și procură 
      elementele nutritive adecvate organismului. 
      Creierul are un centru de control al apetitului. Nu-ți este foame neapărat 
      când nu ai ce mânca - omul poate trăi și 60 de zile fără să mănânce - ți-e 
      foame numai atunci când corpul tău are nevoie de anumiți nutrienți, deci 
      când nu ai proteine, vitamine sau minerale, ca să poți funcționa normal. 
      Atunci începe să-ți fie foame și vei începe să mănânci. 
      În cazul în care consumi alimente care nu au nici un fel de valoare 
      nutrițională (junk food: chips-uri, pâine albă, prăjiturele... toate acele 
      lucruri frumos ambalate) vei continua să mănânci fără încetare. 
      Oamenii obezi mănâncă o cantitate enormă de alimente. Te uiți la ei și-ți 
      spui: Cum intră atâta mâncare în stomacul lor? Creierul lor însă le spune: 
      „Hei, nu am de ajuns din nutrienții de bază, așa că nu te opri din 
      mâncat!”. 
      Susțineți că giganții producători de alimente acționează de capul lor, 
      chiar dacă produsele lor sunt dăunătoare pentru sănătatea omului? Dacă e 
      așa, cum se poate scăpa de ei? Eu știu că publicul e protejat de agențiile 
      guvernamentale. 
      Daniel Reid: Din păcate, autoritățile protejează giganții alimentari. 
      Organizația cea mai coruptă din guvernul american este FDA (Food and Drug 
      Administration – Administrația pentru Alimente și Medicamente). 
      Ei decid ce alimente vă este permis să consumați și ce medicamente trebuie 
      să vă fie prescrise. 
      Ei permit ca aspartamul să fie folosit pe piață. 
      Această substanță chimică pusă în Coca Cola dietetică este o otravă 
      mortală. Este cauzatoare de cancer la creier și nu numai. 
      Bine, dar n-am văzut oameni să moară fiindcă au băut Diet Coke... 
      Daniel Reid: Ba da, mor, dar încet. Cunosc cazul a doi bărbați care au 
      murit de cancer la creier. Erau surferi în Australia. Făceau sport, 
      stăteau la soare în fiecare zi și considerau că se hrănesc sănătos. Tipii 
      ăștia erau dependenți de Diet Coke (beau 8-9 cutii pe zi). Chiar au 
      recunoscut asta și au declarat că nu se pot opri să bea. 
      Dar și Coca-Cola obișnuită are probleme: conține 9 lingurițe de zahăr alb 
      la sticla de 500 de ml iar acidul fosforic e ingredientul ei de bază. 
      Consumul de Coca-Cola produce cel mai mult acid posibil. Prin aceasta, se 
      creează condițiile fundamentale de apariție a oricărui tip de cancer.
      Ce părere aveți despre regimul pe bază de carne? 
      Daniel Reid: Azi am recomandat la seminarii ca persoanele care nu pot 
      renunța la carne să mănânce măcar un singur fel de carne, și anume de 
      miel. Carnea de porc e greu de digerat și produce foarte mult acid. 
      Dar, în general vorbind, problema cu carnea din ziua de azi e modul în 
      care e crescut animalul – cu hormoni, antibiotice, steroizi și cu hrana 
      improprie care i se administrează. 
      Multe medii sunt poluate cu emisiile provenite de la vehicule, centrale 
      electrice și alte surse, care în mod inevitabil duc la problemele de 
      sănătate. Dar există și o altă formă de poluare, cea pe care dvs. o numiți 
      „poluare invizibilă”: TV și transmisii de radio, turnuri de microunde 
      pentru folosirea celularelor. Sunt acestea într-adevăr atât de 
      periculoase? 
      Daniel Reid: Mortale, aș putea spune. Port în permanență în jurul gâtului 
      un produs Tesla, o placă cu molecule de titan, singurul produs pe care 
      l-am găsit și care chiar te protejează (schimbă configurația undelor de 
      energie electromagnetică). Compania producătoare (http://www.teslas.us/) 
      face de asemenea butoane pentru telefoanele mobile și calculatoare. 
      Telefoanele mobile slăbesc sistemul imunitar, dau probleme ale sistemului 
      nervos și produc cancere. 
      Bine, dar toată lumea are azi un telefon mobil...
      Daniel Reid: Eu nu. 
      ... chiar și în țările în curs de dezvoltare oamenii sunt dependenți de 
      celulare... 
      Daniel Reid: Se sinucid lent. Oriunde unde te-ai afla la distanță de un 
      metru față de un telefon mobil, obții aceleași radiații, , așa că nu 
      contează dacă scrii un mesaj la el, dacă ai telefonul la ureche sau 
      folosești hands-free. E chiar de zece ori mai rău într-o mașină, pentru că 
      rama metalică acționează ca un amplificator. 
      Ce fel de probleme medicale legate de celular vă așteptați să vedeți în 
      următorii 10-15 ani? 
      Daniel Reid: Prevăd o explozie a cazurilor de cancer la creier. Garantat! 
      Companiile de telefoane mobile vor fi acționate în justiție, iar poziția 
      lor va fi: „Ei bine, guvernul le-a permis la momentul respectiv, iar 
      standardele au fost stabilite de către guvern”. Vor arăta cu degetul la 
      guvern, iar guvernul va arăta cu degetul la studiile care au spus că totul 
      e în regulă, studii finanțate chiar de industriile respective și astfel 
      totul se va învârti în cerc și oamenii vor continua să moară de cancer. 
      Poate că telefoanele mobile vor fi interzise. Sau le vor face să respecte 
      normele de siguranță. 
      Să ne întoarcem la dietă. Ce mâncați de obicei? 
      Daniel Reid: Eu am renunțat la cereale, deoarece consider că nu sunt 
      alimentele cele mai potrivite pentru ființele umane. Pentru a testa un 
      produs alimentar, ca să vezi dacă îi e indicat omului sau nu, trebuie să-l 
      mănânci crud. Nu poți mânca orez sau grâu ca atare. 
      Dar sute de milioane de oameni din Asia trăiesc cu orez. Nu poate fi așa 
      de rău... 
      Daniel Reid: Au și ei o mulțime de probleme de sănătate. 
      Când oamenii au renunțat a mai fi vânători-culegători și nomazi și s-au 
      stabilit pe un anumit teritoriu, singura modalitate de a hrăni o populație 
      numeroasă a fost cultivarea cerealelor. Dar boabele sunt necomestibile 
      dacă nu le gătești. 
      Eu nu le recomand oamenilor să nu mănânce cereale, ți-am răspuns doar ce 
      nu mănânc eu. 
      Am descoperit acum doi ani, după ce am făcut o dezintoxicare puternică, că 
      nu mai pot mânca cereale. M-au făcut să vomit. Corpul meu nu le-a mai 
      acceptat. De altfel, cerealele sunt mari producătoare de acid. 
      Soția mea, Snow, și cu mine mâncăm nuci și semințe, în special migdale și 
      semințe de floarea soarelui. 
      Pe acestea nu le poți digera uscate. Secretul de a le transforma în cel 
      mai bun aliment de pe planetă e să le înmoi în apă peste noapte. Devin un 
      alimentar viu, și este cea mai bună mâncare din lume. 
      În afara de asta, mănânc legume, fructe, pește, carne de miel și ouă 
      ecologice.
      Spuneți că postul face parte din programul dv. de dezintoxicare. Cât timp 
      ar trebui să postim? 
      Daniel Reid: Dezintoxicarea ideală prin post, pentru curățarea corpului 
      este de 7 zile. Este timpul de care are nevoie corpul nostru pentru a-și 
      purifica complet fluxul sanguin. 
      Dar pentru că majoritatea oamenilor nu au timp și pentru că în 3 zile se 
      eliberează suficiente toxine, o putem face în 3 zile, cu irigații ale 
      colonului. 
      Postul periodic este felul în care organismul este proiectat de natură 
      pentru a se curăța și vindeca singur. 
      Societățile primitive aveau ceea ce se numea casa bolnavului. Când te 
      îmbolnăveai, erai dus la casa bolnavului și nu aveai voie să mănânci până 
      când nu te făceai bine. 
      Este un mecanism natural, dar oamenii de azi spun „Oh, nu pot sta nici 
      măcar o jumătate de zi fără mâncare” și eu îi înțeleg. Cu toate acestea, 
      cine urmează programul nostru se simte mult mai bine după 3 zile; iar când 
      vede ce iese din corpul lui, e șocat... 
      Ce părere aveți despre băuturile alcoolice? Sunteți total împotrivă? 
      Daniel Reid: Eu nu sunt un puritan sau un călugăr. Îmi place să beau puțin 
      uneori; și un trabuc din când în când. 
      Vinul roșu și berea nu sunt bune, deoarece fermentează. Sunt mari 
      producătoare de acid. 
      Cei care spun că vinul roșu are antioxidanți folosesc o scuză pentru a bea 
      vin roșu. Există mulți alți antioxidanți în natură. 
      Ca băuturi, vi le recomand pe cele distilate: vodcă, rom, gin.
      Ce spuneți despre cei care iau produse contra îmbătrânirii? Această 
      practică devine din ce în ce mai răspândită. Oamenii  folosesc hormoni de 
      creștere umană, injecții cu Botox etc. Dar despre toate celelalte metode 
      pentru a-și prelungi viața? 
      Daniel Reid: Nu există nici o metodă pentru prevenirea îmbătrânirii. Tot 
      ce se poate face este de a încetini procesul. Ce se întâmplă azi e doar o 
      cosmetizare. 
      Să-ți spun despre hormonul de creștere: da, este remarcabil. Bărbații de 
      75 de ani au brusc prietene de 20 și le crește părul la loc. Plătești 
      10.000-15.000 $ pe an pentru injecții. Oprești injecțiile, te întorci 
      imediat înapoi, la starea în care ai fost. 
      Știi ce declanșează în mod natural producerea hormonului de creștere în 
      glanda pituitară? Postul! Postul este un fenomen de auto-vindecare, nu 
      numai de detoxifiere. Când te oprești din mâncat, glanda pituitară 
      primește un semnal și se activează hormonul de creștere... gratuit. 
      Deci, dacă postiți în mod regulat, se secretă hormonul de creștere, încep 
      să se repare toate daunele în organismul dvs. și se inițiază procesul de 
      anti-îmbătrânire. 
      Dar oamenii nu vor s-o facă în acest fel. Ei vor să tragă o dușcă 
      după-amiază și apoi să iasă la o cină de lux la un Steakhouse noaptea. Pur 
      și simplu, nu vor să renunțe la stilul lor de viață. 
      Botox-ul este nesănătos. Să ne uităm chiar la cuvânt: -tox. E o toxină 
      bacteriologică. Acționează prin paralizarea mușchilor. Să-ți injectezi 
      fața cu o otravă care-ți paralizează mușchii, asta numești tu 
      anti-îmbătrânire? De fapt, îți scurtezi viața. Și pentru ce?
      Una din învățăturile Tao este aceea că femeile sunt sexual superioare 
      bărbaților, care sunt percepuți ca partea slabă a sexelor, buni doar 
      pentru a fertiliza ovulele femeilor. Unii văd în aceasta un paradox, având 
      în vedere că bărbații au încercat întotdeauna să-și afirme superioritatea 
      în competiția dintre sexe. Să fie aceasta o evaluare justă? 
      Daniel Reid: Din punct de vedere sexual, e absolut corect. Natura ne-a 
      construit în acest fel: bărbatul asigură semințele și devine dispensabil. 
      Femeia rămâne însărcinată, așa că nu mai poate face sex, iar în acest timp 
      bărbatul păzește gura peșterii de colții tigrilor. Și apoi, dacă el piere, 
      nu contează; femeia a procreat deja. Asta e natura. 
      Femeile sunt mai puternice, prin natura lor, deoarece ele sunt cele care 
      trebuie să îngrijească copiii și să perpetueze specia. 
      Și să nu uităm că, datorită hormonilor lor specifici, femeile au un sistem 
      imunitar mult mai bun; de aceea, de regulă, trăiesc mai mult decât 
      bărbații. 
      Natura a construit femeia mai puternică. Că ele ne sunt superioare și în 
      alte privințe - în valori sau morală - face obiectul unui alt tip de 
      discuție. 
      În orice caz, dacă există bărbați misogini, care disprețuiesc sau asupresc 
      femeile, aceasta se întâmplă pentru că în subconștientul lor, ei simt că 
      femeile le sunt superioare.
      Vreți să spuneți că de aceea femeile sunt tratate ca cetățeni de categoria 
      a doua în unele țări, iar în mai toate societățile sunt dominate de 
      bărbați? 
      Daniel Reid: Femeile au avut întotdeauna mai multe responsabilități și, 
      bărbații au devenit geloși. Fiind mai puternici, le-au supus fizic. 
      Bărbații au inventat căsătoria ca un drept de a spune: Această femeie îmi 
      aparține. Asta nu l-a oprit pe bărbat să aibă și alte femei, ele îi 
      aparțin. Cu cât ești mai puternic și mai bogat, cu atât mai multe femei 
      poți avea, dar nu asta e calea naturii. 
      Ce părere aveți despre modul în care sunt tratate femeile în Arabia 
      Saudită? 
      Daniel Reid: Este un exemplu extrem de șovinism masculin, în care bărbații 
      se cred superiori. 
      De fapt, nu sunt. Bărbații au câteva avantaje față de femei: sunt mai 
      creativi, mai inventivi. Lasă femeia să se ocupe de casă și pune-l pe 
      bărbat într-o colibă cu o grămadă de obiecte și el va inventa aproape 
      orice. 
      Bărbații au o capacitate remarcabilă de a-și concentra mintea asupra unui 
      singur lucru. În acest sens, sunt superiori femeilor. Ce-aș mai putea 
      spune e că bărbatul trebuie să învețe să respecte energia feminină, să 
      respecte femeile pentru ceea ce sunt și să beneficieze de aceasta - mai 
      ales în timpul actului sexual.
      Care sunt cele trei lucruri esențiale pe care le-ați spune cuiva care 
      citește acest interviu și care nu se află într-o perfectă stare de 
      sănătate? 
      Daniel Reid: 
      - Bea apă alcalină (apa îmbuteliată nu este alcalină). 
      - Oprește-te din mâncat alimente care putrezesc. 
      - Postește periodic.
      Articol publicat în ziarul The Bali Times, în 2006. 
      Sursa: 
      http://www.danreid.org/daniel-reid-interviews-articles-bali-times.asp