Am trait cu ochii deschisi acum un an sau doi urmatoarea imagine pentru o clipa: Eram pe strada copilariei mele, si pt o fractiune de secunda am avut impresia ca pe acea strada si pe strazile invecinate pe care le puteam vedea cu ochii, traiau doar oameni buni, dar buni cu adevarat in suflet si nobili la comportament, adica incapabili sa se comporte josnic in vreun fel in nici o situatie in care ar fi fost pusi. Stiti ce senzatie de armonie am simtit pt o fractiune de secunda? Sa deschizi ochii dimineata si sa-ti bata imediat in cap gandul ca urmeaza sa traiesti o noua zi alaturi de astfel de oameni... Ce savurare a vietii sociale mai mare poate fi? Si sa fie tarziu seara si sa te simti precum un copil care nu vrea sa se duca sa se culce, doar pt ca e mult prea placut sa traiesti alaturi si printre asemenea oameni...
Bineinteles ca pe strada copilariei mele nu traiesc nicidecum numai oameni buni, ba chiar abia daca sunt unii care chiar ma bucura sa ii revad. Insa mi-a fost dat sa simt sau sa traiesc o clipa ceva din pulsul vietii atunci cand traim numai printre oameni cu adevarat nobili . Am simtit pace, cand mi-a trecut prin fata acea imagine pt o clipa! Pace si binecuvantarea care exista cand traiesti in armonie cu legile naturii si ale Vietii. Deci in armonie cu Vointa lui Dumnezeu!
No comments:
Post a Comment