Pedeapsa pana la a treia si a patra generatie!

Simtul dreptatii ne face sa infirmam ideea ca se poate mosteni spiritual vina parintilor, a bunicilor sau a strabunicilor. Si asa si este! Nu poate exista mostenire spirituala! Nu putem fi vinovati de o vina cu care noi nu avem nici o legatura!

Si atunci ce e cu " pedeapsa pana la a treia sau a patra generatie"? Ce presupune asta?

 In  cartea "In Lumina Adevarului - Mesajul Graalului" putem gasi raspunsul la aceasta intrebare precum si la      orice alta intrebare din domeniul larg al cunoasterii spirituale:

" Sa luam spre exemplu un caz: "Pacatele stramosilor se razbuna asupra copiilor pana la a treia si a patra generatie!"

 Un copil pune in familie o oarecare intrebare despre lumea cealalta sau despre Dumnezeu, ceva ce a auzit la scoala sau in biserica. Tatal il respinge scurt spunand: " Lasa-ma cu prostiile astea! Daca am murit, totul s-a terminat. "

    Copilul este nedumerit, incepe sa se indoiasca. Afirmatiile dispretuitoare ale tatalui sau ale mamei se repeta, copilul aude acelasi lucru si de la altii si, in final, accepta parerea lor.

      Vine acum ceasul in care tatal trebuie sa plece in lumea de dincolo. Spre groaza lui, el isi da seama ca, o data cu acest lucru, nu a incetat sa existe. Acum se va trezi in el dorinta fierbinte de a comunica aceasta recunoastere copilului sau. Aceasta dorinta il leaga de copil.

       Insa copilul nu-l aude si nu-i simte apropierea, caci el traieste acum cu convingerea ca tatal sau nu mai exista, iar acest lucru sta ca un zid solid, de nepatruns intre el si eforturile tatalui. Insa chinul tatalui de a fi obligat sa observe ca, prin indemnul sau, copilul urmeaza acum calea gresita, care il duce tot mai departe de Adevar, teama ca acesta nu poate evita pericolele scufundarii mai adanci pe aceasta cale gresita si, inainte de toate ca este mult mai usor expus acestor pericole, actioneaza acum in acelasi timp ca o asa-numita pedeapsa pentru el, pentru ca a condus copilul pe aceasta cale.

      Rareori reuseste el sa-i faca cunoscuta copilului in vreun fel recunoasterea sa. El trebuie sa vada cum ideea gresita se transmite de la copilul sau la copiii acestuia si asa mai departe, toate acestea drept urmare a propriei lui greseli. El nu se elibereaza pana cand unul dintre copiii copiilor sai nu recunoaste si urmeaza calea dreapta si, de asemenea, ii influenteaza pe altii, fapt prin care el este dezlegat treptat si se poate gandi la propria lui inaltare. "

 ( Mesajul Graalului - In Lumina Adevarului , vol.2 conf. 13, Legat de Pamant )

Astel un parinte poate sta la baza unei vine care

se transmite din generatie in generatie,

pana cand se gaseste cineva intr-una din generatiile urmatoare

care pune un hotar acestei perpetuari a vinii 

celui care a originat o.

Uite asa se mosteneste vina din generatie in generatie. Vina se transmite prin 

faptul ca cel care vine in generatia urmatoare, prin vointa sa libera, accepta ideea gresita transmisa de parinti. Dar nu pentru ca este fortat, ci pentru ca se lasa influentat de cei din jur.

Documentar in franceza despre Viata dupa Moarte

 Purtatori de Cruce din Canada au realizat un documentar postat pe youtube despre viata dupa moarte. Este in franceza.
 Un reportage interessant sur le sujet de la vie apres la mort.

http://www.youtube.com/watch?v=06vyO8qVeqA

Viata dupa moarte - reportaje pe youtube

http://www.youtube.com/watch?v=nnegYkfUGF8&feature=related  ( e in franceza )

In romana:
http://www.youtube.com/watch?v=uMJrCQZoXp8&feature=PlayList&p=AC833BAE24067C2F&index=0&playnext=1





http://www.youtube.com/watch?v=czZ9xF0zs6s ( in engleza )

Bucuria de a trai

 


Am preluat articolul de pe graal.ro, cu titlul " Unde exista viata, exista speranta " . Iar viata exista aici cat si dincolo de moarte:

Aşezată pe patul ei de spital, cu un ziar alături, ea privea afară pe fereastră. O pasăre era sus, pe o ramură de copac. În ciuda frigului, trecătorii traversau strada cu grijă printre autoturismele în mişcare. Ştiau ei oare cât de norocoşi sunt, în ciuda tuturor acelor rele despre care citise în ziar. Autor: Diane Labrosse Cu câteva luni mai înainte, cînd, îmbolnăvindu-se, a consultat un medic, diagnosticul acestuia a fost cancer. A început tratamentul, dar nici o veste bună nu îi fusese dată. Starea sa s-a înrăutăţit şi nu i-au fost date speranţe. Sperând încă într-un miracol, ea se străduia să obţină rezultate pozitive. La început era foarte supărată, însă această stare i-a trecut demult. Avea credinţă în Dumnezeu şi credea că trebuie să existe un scop în tot ce i se întâmpla. Nu ştia cu exactitate care ar putea fi acest scop, dar viaţa ei s-a schimbat chiar mult din momentul în care doctorul i-a dat acea veste rea. Trăia acum fiecare zi ca şi cum ar fi un dar preţios. Îşi trăgea cât mai multă forţă din relaţiile cu rudele sale şi din sprijinul prietenilor săi. Chiar şi cea mai mică atenţie ce-i era uneori oferită de către cei străini, o întărea. Fie aceasta grija vreunei infirmiere adeseori extenuate, dar atente, sau a vreunui voluntar ce îi aducea ziarul sau vreun zâmbet ce-i era adresat de vreun trecător pe culoar. Aceste zâmbete şi căldura umană erau ceea ce ea preţuia cel mai mult. Cât de ciudat este, se gândea ea, cum priorităţile şi tot ce este de preţ în viaţă se pot schimba rapid deîndată ce moartea ne bate la uşă. De aceea i-a fost greu să înţeleagă actele disperate ale oamenilor care se zbat în greutăţi financiare, aşa cum citise într-un articol din acel ziar. Un bărbat şi-a ucis familia înainte de a-şi lua şi el viaţa. Durerea sa trebuie să fi fost adâncă, dar totuşi... Ea putea să înţeleagă ce înseamă să ţi se tragă covorul de sub picioare, aşa cum i s-a întâmplat şi ei la aflarea bolii de care suferă şi dificultăţile financiare la care era supusă familia sa, chiar dacă a beneficiat de o poliţă de asigurare pentru boală. Propria sa familie avea acum datorii. Şi cu economia aceasta instabilă, ei cu toţii aveau emoţii legate de slujba soţului ei. Cel puţin până acum au avut noroc în această privinţă. Totuşi, oamenii aceştia puşi în faţa ruinii, a prăbuşirii economice aveau totuşi ceva ce ea îşi dorea cu ardoare. Ei aveau în continuare şansa unei vieţi lungi şi totuşi în supărarile şi grijile lor ei nu puteau vedea bogăţia acestor vremuri prin care treceau pe pământ. Pierderile şi consecinţele cumplite ale acestor pierderi îi copleşeau. Îşi dorea să îi poată ajuta, să îi facă să înţeleagă ceea ce bunica ei îi povestise despre oamenii care au supravieţuit Marii Crize din anii de început ai secolului XX. Timp de mulţi ani oamenii s-au luptat să supravieţuiască şi să iasă din criză, aşa cum a fost şi în cazul familiei sale. Mătuşile şi unchii ei au prosperat apoi şi s-au bucurat de o viaţă însorită alături de numeroşii lor copii, pe care bunica ei i-a iubit atât de mult, până a trecut în lumea de dincolo. În ciuda tuturor dificultăţilor, ei au supraviaţuit şi au avut o viaţă fericită. Aceşti oameni au, cu siguranţă, o viaţă întreagă înaintea lor. Şi există speranţă dincolo de criza vieţilor lor prezente şi a stilului lor de viaţă. Oricum, ei trebuie să privească mai departe de aspectele materiale ale vieţii şi de sentimente lor de pierdere. Ei trebuie să se deschidă in interior, înspre spiritul lor [...]. Însă înainte de toate, ei au o viaţă întreagă de trăit înaintea lor. Totul poate fi reconstruit, deoarece atâta timp cât există viaţă, există şi speranţă. Ea işi dorea cu ardoare să le poată spune cât de mare preţ are această viaţă. Este ceva ce nu poţi cumpăra. Şi când o ai, eşti bogat dincolo de orice imaginaţie. Trebuie să priveşti doar Soarele de după furtună, ziua de după noapte, curcubeul de după ploaie. Trebuie să te ridici deasupra greutăţilor şi a mâhnirii şi să sapi adânc în interiorul tău până la acea parte de neînfrânt din om, spiritul său. Ce mult îşi dorea să poată împărtăşi cu ei că adevărata putere nu stă decât în viaţa spirituală. Dumnezeu este atotputernic şi ne putem oricând întoarce la El atât în vremuri bune cât şi în vremuri de restrişte, atîta timp cât suntem puri în interiorul nostru. El ne iubeşte cu o iubire curată şi dreaptă şi ne va da întotdeauna numai ceea ce ne va ajuta să ne înălţăm şi ceea ce foloseşte spiritului. Dumnezeu de asemenea ne iartă necondiţionat atunci când noi, oamenii, avem aspiraţia de a ne îndreapta şi începem să urmăm Voinţa Sa. Din acest motiv, în vremuri de restrişte, ne putem întotdeauna bizui pe Dumnezeu în a răzbi, aşa cum bine se zice: „Domnul îi ajută pe cei care se ajută singuri.” Şi aşa, privind pasărea din copac, trecătorii de pe stradă, ea speră ca o rază de Lumină să le lumineze zilele tuturor celor care se confruntă cu greutăţi, şi să le permită să vadă chiar şi pentru un moment, că fiecare secundă a vieţii lor este un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu.

Cum pot sa devin un invingator intotdeauna?

My greatest glory lies not in never having fallen,but in rising when I fall...
ALWAYS a winner!!!

 Cea mai mare glorie a mea nu consta in faptul ca nu am cazut niciodata, ci in faptul ca m am ridicat atunci cand am cazut... 

Intotdeauna un invingator!

Poezie

Echilibrul celor fara de cuvinte

"…pe străzi vom merge printre ei, iar ei ne vor vorbi de libertate…”

m-am trezit în dreptul unei uşi
deschise
tăceri ciudate
din alte lumi
creează un echilibru
neînţeles
încă…
atingerea unei clipe
de iubire
ia forma unei dureri
nerostite…
———————
inaccesibila
vindecare
ruinează
suflete pierdute…

maia

Un dusman sincer

Lucrul ce imi lipseste cel mai mult
Tu stii ce e ...
...Un dusman adevarat !
Dar sa fie indeajuns de sfidător
Pentru a nu-mi sta in fata ca un simplu martor mut.
Sa-mi arate severitate justa
Si demnitatea pe care o are un soldat.
Un dusman capabil sa duca confruntarea
Si nu sa fuga de mine dezorientat.
Am vazut deja " subiecti "...invartindu-mi-se
Pe la spate...Amatori daca vrei,
Nicidecum eroi ...
As fi chiar fericit sa-i pot intalni !
Caci dusmanii daca mi se intampla
Sa-i aleg , ma straduiesc sa ii salvez
Sau mai adanc in jos eu ii imping!

Vreau un dusman sincer...
Il vreau pe cel mai infam
Care ar putea sa fie !
Sa aflam impreuna ca suntem
Dificili,drastici,inflexibili!
Caci de-acum prietenii abia daca mai arata
Ca sunt vii...Cocaină , " frumoasă treabă " tu !
Se prefac că le e bine,
Sună numai cand le convine...
Un serviciu de urgente
Pentru ei e casa mea!

Sunt eu cel mai de incredere
Dusman al meu...Cel mai intolerant!
Si de oglindă de-acum nu ma mai tem ,
Nici daca ar putea sa taie...
Daca prietenilor le prezinti un defect cu sinceritate
Ii vei face sa roseasca,
Cand le expui insa calitatea ,
Le place atat de mult sa auda!

Vreau un dusman sincer!
Il vreau pe cel mai infam
Care ar putea fi !
Sa fie si incapatanat...
Caci prietenii de azi
Nu se mai arata vii,
Lipiti de un televizor
Sau in fata unui computer !

Ce nemilos sfarsit, prietenii mei !
Cate trenuri am pierdut,
Cate oportunitati...

Un dusman sincer!
Adevarat! Adevarat! Adevarat!
Un dusman pe care sa-l stimez!
Vreau! Vreau! Vreau !
Mai bine daca raman treaz...
Mai bine ! Mai bine ! Mai bine !

( dupa Renato Zero - Un Nemico Sincero )