Thursday, January 15, 2009

Nefericirea de a fi ... roman

Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei
suedezi ma aducea la serviciu in fiecare
dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia.
Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul
foarte departe de intrare. In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de
angajati cu masina la serviciu. In prima zi nu am facut nici un
comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
- Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet
goala cand ajungem si totusi tu parchezi la coada...
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
- Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem
pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa
gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?
Imaginati-va ce fata am facut. Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi
schimb in profunzime mentalitatea.

No comments: