26 martie

Azi am citit din nou Mesajul Graalului in germana, ascultand simultan pe cd varianta audio in romaneste. Mi-a sarit in ochi cuvantul " Rechte ",
adica  "corect", "just", "drept". Insa  nu doar atat, ci mi-a patruns pana in suflet. Mi-a dat senzatia ca l-am mai auzit candva . Mi s-a parut pt o fractiune de secunda ceva foarte cunoscut.Poate candva in trecut... Oricum ar fi, ceea ce m-a impresionat esta ca  am simtit un anumit fel de respect pentru acest cuvant german. Dar ce am simtit a fost un respect insotit de neliniste.
 Cat de mult inseamna faptul de a trai drept in toate. Si cat de departe, si totusi in acelasi timp cat de aproape suntem noi fata de " a trai drept ". Suntem aproape, pentru ca ar fi de ajuns sa vrem, sa vrem intr-adevar. Si departe, foarte departe, pentru ca cine traieste drept in toate? Cati dintre noi?
Iar nelinistea mea provine din faptul ca sunt constient ca nu traiesc drept in toate, desi viata imi ofera ocazia sa o fac. Oare voi fi asa mereu? Cand voi deveni in sfarsit, asa cum trebuie sa fiu? Asa cum Tatal Ceresc pretinde de la mine! Si de la noi toti...

Lacrimi

Copilaria mea pierduta
Demult, prin raristea de tei
Si-a dus, cu rasul ei navalnic,
Si-a dus si lacrimile ei...


De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricate vifore ma frang,
Vai, ma-nfior cand mintea-mi spune
De cata vreme nu mai plang.
Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Si-mpotmolind-se-n adancuri
Isi sap-acolo taina lor...
Incet s-aseaza randuri-randuri
Sub valul jalnicei uitari,
Ca bobii de margaritare
In fundul nepatrunsei mari.
Acolo dorm pan’ cateodata
Mi le urneste-al vremii mers,
tesandu-le stralucitoare
In haina alb-a unui vers...

Autor: Octavian Goga

Multumirea prin fapta

Doamne, Iti multumesc!
Acestea sunt doar 3 cuvinte, dar o sa-ti multumesc prin fapta!
Iti voi multumi prin fapte! Ajuta-ma Te rog, sa fac asta! Pentru ca e ceea ce imi doresc!

Oameni in ziua de Pasti

" Ma uit la Tv la slujba de Pasti. Oameni ingandurati, grabiti, vorbind la telefon, asteptand cu nerabdare sa plece acasa sau in cluburi, sa manance si sa bea... majoritatea... Pacat.

 Omenirea s-a obisnuit cu miracolul Invierii.

 Si daca o data, de Pasti, din altar nu ar mai veni lumina? Pur si simplu. Nu ar mai iesi preotii cu lumina! Pur si simplu.De ce e evident ca in fiecare an, orice s-ar intampla, noi primim lumina? Nu e deloc de la sine inteles. Absolut deloc. Mai ales ca majoritatea nici nu meritam absolut deloc ca Isus sa renasca pentru noi.

  Dar noi suntem mai destepti si mai informati. Noi stim ca in fiecare an, dupa ce luam lumina, putem sa alergam repede acasa si sa mancam, si sa bem, si mai ales sa uitam din nou de Isus...Noi stim! "

 ( Oana Pellea -Jurnal )

Doi prieteni

  "Doi prieteni se reintalnira dupa o indelungata despartire. Unul dintre ei se imbogatise, celalalt era sarac.

    Luara masa impreuna si dezgropara amintiri.

    Apoi cel sarac atipi.

    Prietenul sau, coplesit de mila, inainte de a pleca, ii strecura in buzunar un diamant de mare pret.

    Trezindu-se insa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca inainte.

    Dupa un an, se intampla ca prietenii nostri sa se intalneasca iar.

    - Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o in buzunar? il intreba cel bogat pe prietenul sau, vazand ca inca traia in mizerie.

 

    Fiecare intalnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de langa noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea insa nu ne dam seama de acest lucru." (B. Ferrero)

Jurnal 2003 2009 de Oana Pellea ( fragment )

" Orice as face, nu pot intelege timpul in care traiesc. Si tot incerc, si vad in jurul meu oameni depresivi care si ei incearca sa inteleaga sau sa accepte. Ni se spune tot timpul ca trebuie sa ne adaptam. La ce? Cum sa ma pot adapta la o lume urata si bolnava? Pentru ca ochii mei asa o vad, ca pe o lume pur si simplu bolnava. Nu, nu vreau sa fiu bolnava, nu, nu am cum sa ma adaptez si nu vreau deloc sa ma adaptez. Ar insemna sa ma aliniez la un sistem sau la o existenta sau la o realitate care pentru mine e stricata si nu are decat un singur drum, spre caderea totala. Nu. Mai bine raman pe dinafara, mai bine zbor din cand in cand si ma topesc in cer, mai bine scriu de nebuna cuvinte dupa cuvinte decat sa traiesc in si cu lumea pe care o vad.
 Da, ar fi cam timpul sa ma opresc din lamentarile astea penibile... "

Un fragment din cartea  " Jurnal 2003 - 2009 " de Oana Pellea.

Despre Erik Berglund

Erik Berglund

Despre harpă se spune că este instrumentul preferat al îngerilor, că acele sunete scoase de ea vindecă durerile sufletului. Erik Berglund este de origine norvegiană şi a crescut în Minnesota, unde mama sa era cântăreaţă şi dirijoarea corului, iar tatăl său era directorul Departamentului de Artă şi dirijorul Orchestrei la Colegiul St. Olaf. Crescând într-o familie de artişti, Erik era activ în orice domeniu artistic, de la marionete şi producţie de film până la teatru şi pictură. A studiat pianul, violina, pentru ca în cele din urmă să se oprească la harpă, de care a fost fascinat, şi a început să studieze cu legendara Mildred Dilling, care a fost şi profesoara lui Harpo Marx. De atunci, harpa a devenit forma majoră de exprimare artistică. VINDECARE Autocunoaşterea, care te ridică pe culmile celei mai subtile vibraţii, poate fi la îndemâna oricui.Totul este simplu atunci când este adevărat. "Harpa este un instrument mult îndrăgit de îngeri. De multe ori ai impresia că nu eşti tu cel care o face să cânte, ci ea singură se lasă «cântată» de îngerii care se adună în preajma ei, de vântul care i se strecoară printre corzi", spune Erik Berglund. "Sufletele rătăcitoare vin în jurul harpei şi-şi vindecă rănile din trecut, tocmai pentru că harpa este considerată un aspirator al durerii. Cine cântă cu dăruire la harpă vindecă inimi şi suflete, chiar fără să vrea, pentru că harpa este croită pe măsura inimii. Ating alţi oameni, iar ei pot atinge alţi oameni. Simţim doar o mică părticică din ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Există o vibraţie mai înaltă, pe care n-o percepem, iar îngerii sunt parte din această vibraţie. Ei sunt în jurul nostru oriunde ne-am afla, fiind o altă formă de viaţă inteligentă şi divină. Atunci când unii dintre noi îi chemăm pe îngeri în inima noastră, ia naştere o torţă, un spaţiu luminos, precum soarele topeşte ceaţa şi străluceşte după o lungă aşteptare." ÎNCEPUTURI "Cred că mai întâi am luat contact cu spiritualitatea înainte de a cânta la harpă. La şcoală, în anii '60, am aflat despre Edgar Casey, atunci a fost începutul vieţii mele spirituale. La liceu am început să studiez şi să compar religiile, dar am crescut în sunetul muzicii. Dragostea adevărată o poţi învăţa acasă, în acel loc numit acasă. O duci cu tine toată viaţa. Iubesc îngerii de când eram mic. E interesant, pentru că sunt norvegian la origini, iar în Scandinavia toată lumea este lutherană. În America, unde am crescut, toată lumea era lutherană. Nu prea se crede în îngeri, e ceva mai mult catolic. Chiar dacă am fost crescut în acel mod, iubesc îngerii. Îmi plăceau colindele de Crăciun, iar Crăciunul era perioada mea preferată, pentru că îmi plăcea atmosfera aceea, făceam îngeri în zăpadă... De când am stat în New York şi am aflat despre îngeri am fost în paradis. Pentru mine a fost extraordinar să cânt la harpă şi să mă conectez la muzica îngerilor. Intenţia contează, când îţi doreşti cu toată mintea şi sufletul să faci un lucru, atunci se creează o cale, ţi se dă o energie care să mişte lucrurile în acel sens. Toţi putem face asta cu mintea, intenţiile şi sufletul. Mie mi se deschide o poartă spre a mă conecta cu îngerii şi las muzica lor să vină. În cele din urmă, pentru mine, îngerii înseamnă vindecare. Emoţie. Eu nu îi văd, dar alţii oameni văd îngeri în jurul meu şi când cânt. Eu doar spun ce vreau şi simt. Îmi pun în minte şi simt... Eu simt că pot vorbi cu ei de câte ori vreau." BUCURIE "Viaţa mea este pe drumuri acum. Nu prea am timp să dorm. Este o bucurie imensă, provocări, oportunităţi, am şansa să călătoresc, să fiu cu oameni frumoşi de pretutindeni. Viaţa este preţioasă, timpul este preţios, drept pentru care mă bucur şi cer ca oamenii pe care îi întâlnesc să fie cei care să primească, să preţuiască şi să aprecieze muzica mea. Nu este loc pentru îndoieli. Oamenii care se îndoiesc să meargă în altă parte, căci sunt multe pe care le poţi pune la îndoială. Viaţa este preţioasă, de aceea este bine să petrecem timpul cu ceea ce este mai important în viaţa noastră. Sunt recunoscător că lucrez pentru vindecarea oamenilor, cred că este un dar mare, minunat. Sunt binecuvântat că trăiesc viaţa aceasta şi pot dărui oamenilor speranţa. Toată lumea zâmbeşte, feţele strălucesc... oamenii simt bucurie şi speranţă, iar asta îmi face inima să cânte. Îmi place viaţa pe drumuri, să merg prin diferite ţări, continente, dar câteodată simt că sunt prea departe de casă. E minunat să avem un loc pe care să-l numim acasă. Intenţionez să stau acasă mai mult, aşa pot crea mai multă muzică, chiar să scriu. Poate oamenii mă vor vizita. Vin din mai multe ţări. Totul vine în valuri în viaţa noastră, un val ne duce la şcoală, altul la căsătorie... Am fost în acest val în care am tot călătorit, dar acum simt că vreau să stau mai mult pe acasă şi mai puţin pe drumuri", a încheiat Erik Berglund.

Steaua Betleemului

( Un articol preluat de pe site-ul www.graal.ro)

Una dintre cele mai folosite explicaţii despre Steaua Betlehemului este aşa-numita teorie a constelaţiilor, referindu-se la o conjuncţie dintre planetele Saturn şi Jupiter.

Dacă aşa ar fi fost într-adevăr, scrierile tradiţionale s-ar fi referit cu siguranţă la subiectul întâlnirii dintre două planete. Aşa cum sunt, totuşi, ele relatează numai despre o stea şi despre calităţile neobişnuite care au distins-o de stelele existente şi planete.

Cu siguranţă existau constelaţii importante printre planetele familiare din timpul naşterii lui Christos, fără a lua în considerare anul în care calculele umane o plasează, iar cei trei Înţelepţi de la Răsărit, care erau maeştri în astronomie, erau conştienţi de semnificaţia lor. Însă în completare ei au observat pentru scurt timp un fenomen astronomic remarcabil în mod special, Steaua Betlehemului, pe care au urmat-o.

Evanghelistul Matei o descrie cu însufleţire în cuvinte simple: „Şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul” (Matei 2,9).

În „Cartea lui Iacob”, o altă scriere tradiţională care, totuşi, nu a fost inclusă în Biblie, cei trei Înţelepţi descriu: „Am văzut cum o stea nedescris mai mare strălucea peste aceste stele, micşorându-le, încât nu mai străluceau; şi aşa am ştiut că un rege s-a născut pentru Israel.” În această carte a lui Iacob, denumită de asemenea „Prima evanghelie după Iacob”, avem o descriere (cca. 100 – 300 D.C.) în care sunt relatate naşterea şi copilăria Mariei, mama pământească a lui Iisus, ca şi naşterea lui Iisus.

Şi alte credinţe religioase şi-au îndreptat de asemenea atenţia spre apariţia acestei Stele. Chalcidius, un filosof care a trăit în prima jumătate a secolului al patrulea, în comentariul său despre Plato Timaeus, menţionează o povestire conform căreia „o stea a fost văzută, nu pentru a ameninţa oamenii cu boală şi moarte, ci pentru a proclama coborârea din Cer a unei zeităţi sacre pentru salvarea şi bucuria omenirii.” Când Caldeenii, care erau oameni învăţaţi şi bine pricepuţi în astronomie, au observat această stea în timpul plimbărilor nocturne, se spune că au căutat imediat zeul nou născut, şi la găsirea copilului regal i-au acordat respectul cuvenit numai unei zeităţi.

Unul dintre părinţii bisericii, Ioan Chrysostom (344-407) se dedică în detaliu Stelei Omului Înţelept în a şasea predică a comentariului său asupra Evangheliei lui Matei: „Că aceasta nu era o stea obişnuită, într-adevăr cum mie îmi apare ca nefiind deloc o stea, ci mai degrabă o putere invizibilă care a luat această formă, mi se pare evident în primul rând din cursul pe care l-a luat.”

Chrysostom explică apoi cum că Steaua a urmat un traseu diferit faţă de stelele obişnuite; mai mult, strălucea de asemenea şi ziua, iar prin intensitatea strălucirii proprii întrecea razele soarelui. Apărea şi apoi dispărea, în cele din urmă lăsându-se în jos. „Nu a rămas în înălţimi”, continuă Chrysostom, „pentru a arăta de acolo locul, căci atunci Magii nu ar fi fost în stare să-l vadă; nu, a venit în jos în adâncimi pentru acest scop.” – „De aceea cum putea steaua noastră să indice spaţiul restrâns ocupat de iesle şi de grajd, dacă nu stătea nemişcată deasupra capului copilului? Şi aceasta este ceea ce Evanghelistul a vrut să sugereze când a spus: ‚Iată, steaua, pe care ei au văzut-o în est, a mers înaintea lor, până când a venit şi a stat deasupra unde era copilul nou-născut.’”

Astfel prin Steaua Betlehemului cei trei Regi din Orient l-au găsit pe Fiul lui Dumnezeu. Aceasta a fost un ghid extraordinar, care nu a fost dat doar pentru o acţiune de adorare singulară. De aceea se ridică obiecţia în mod corect pe ici pe colo, cum că de ce cei Trei Regi nu s-au mai interesat de Fiul lui Dumnezeu după ce L-au venerat. A-L proteja pe Iisus în timpul vieţii sale pe pământ era de fapt o parte a misiunii lor. Necesitatea pentru această protecţie, prevăzută din Înălţimile Luminoase, a fost demonstrată de evenimentele care au ieşit la iveală la scurt timp după naşterea lui Iisus: fuga părinţilor cu Iisus în Egipt, masacrul lui Irod asupra pruncilor, şi mai târziu atacurile şi persecuţia provocate de preoţi, şi în final arestul şi moartea violentă a lui Iisus. Din partea celor care deţineau poziţii de putere în pământul Său natal Iisus nu a găsit nici o protecţie; şi viaţa lui pământească ar fi luat probabil un alt curs, în orice caz unul mai bun, dacă cei Trei Regi ar fi fost fideli misiunii lor şi nu L-ar fi părăsit.

Este deja evident din cele câteva relatări citate aici că Steaua Betlehemului a fost un fenomen cu totul diferit, mult mai evident şi mai impresionant decât conjuncţia lui Saturn cu Jupiter, chiar dacă una sau cealaltă dintre planete s-au lăsat purtate spre întâlnire de asemenea.

Steaua Betlehemului există cu adevărat. Numai că nu este parte din sistemul nostru solar, nici din alte galaxii celeste ale Creaţiei Ulterioare, adică ale Lumii Materiei. Originea ei se află mult deasupra Paradisului spiritelor umane, în Împărăţia Spirituală Primordială de sub Sfera Divină, şi consistenţa nucleului Ei este de o natură spirituală înaltă, radiind o enormă putere magnetică. Când se spune că această Stea are să se întoarcă la timpul prezentei Cotituri Cosmice, nici cursul şi nici timpul apariţiei Sale nu poate fi determinat, pentru că aceşti factori se află dincolo de orice posibilitate de calcul astronomic.

Singura indicaţie a reîntoarcerii Sale, aceea a intrării Ei în Lumea Materiei înainte de a fi posibil să fie văzută, va fi degajarea perceptibilă a enormei Sale presiuni radiante.

Este de aceea natural să se asocieze cu această eliberare evenimentele catastrofice pe care le experimentăm deja de câteva decade.

Cutremure, erupţii vulcanice, valuri de reflux şi inundaţii, vreme neobişnuită, toate acestea sunt evenimente care trebuie să aibă o cauză, cu atât mai mult cu cât acestea au loc cu o frecvenţă care poate corespunde cu degajarea presiunii prin apropierea Sa.

În orice caz, trebuie că o „sursă de tulburări” care nu a fost până acum trimite raze puternice în Univers, care de asemenea penetrează toată materia fizică şi astfel cauzează schimbări importante.

Deja de ani de zile ştiinţa modernă a căutat o explicaţie pentru toate aceste schimbări neobişnuite şi deseori surprinzătoare şi tulburări pe pământ şi în Univers, şi a ridicat întrebarea dacă cauza lor stă într-o stea îndepărtată, încă nedescoperită.

Că asemenea radiaţii puternice din Univers afectează de asemenea corpul uman, cauzând deseori cazuri inexplicabile de boală şi moarte, poate fi dedus cu siguranţă! Şi probabil în special celulele creierului vor fi influenţate.

În legătură cu aceasta ar trebui făcută o referire la încă o profeţie. Este conţinută într-una din „Cărţile profetice”. Acestea sunt profeţii făcute în parte de evrei şi în parte de creştini în perioada dintre secolul al doilea şi al cincilea după Christos. Într-una din aceste paisprezece cărţi apare următorul pasaj în descrierea Judecăţii de Apoi: „Şi apoi Dumnezeu va face un mare semn. Căci o stea va apărea ca într-o cruce radiantă, strălucind şi dând lumină din ceruri luminoase pentru multe zile.”

Găsim o referire în plus în Apocalipsa lui Ioan: „Şi al treilea înger a cântat, şi iată a căzut o mare stea din cer, arzând precum o lampă...” (Apoc. 8,10). „Şi al cincilea înger a cântat, şi am văzut o stea căzând din cer pe pământ; şi lui i-a fost dată cheia adâncurilor.” (Apoc. 9,1).

Astfel Steaua care cade pe pământ, adică cea care pătrunde în atmosfera pământului, este cheia pentru declanşarea Judecăţii pe pământ. Radiaţiile ei lovesc şi distrug tot Întunericul care s-a adunat în „adâncuri”.

De data aceasta Steaua Betlehemului nu transmite salutări de pace, aşa cum a fost la naşterea lui Iisus, ci vine să ajute în împlinirea Judecăţii Lumii, şi numai după aceea îşi va face simţită puterea radiantă constructivă.

De aceea, asemenea reflecţii la reîntoarcerea Stelei Betlehemului nu sunt nicidecum pe lângă subiect, şi este chiar posibil ca Dumnezeu, prin apariţia Stelei la momentul potrivit, să dea tuturor celor care caută cu adevărat un semn reînnoit al Iubirii Sale Eterne!

Si Adevarul va va face liberi !

 Din prima parte a secolului 20 se poate citi pe Pamant o carte care daruieste sprijin si ghidare oamenilor insetati de Adevar.
 Este cartea In Lumina Adevarului - Mesajul Graalului .

                  

 “Şi Adevărul vă va face liberi! “ Ne-a spus Iisus Hristos referindu-se la Adevarul pe care Spiritul Adevarului trebuia sa-L aduca oamenilor insetati dupa El... Totul e sa vrem sa primim in noi Adevarul atat de mult incat toate faptele noastre sa ajunga sa fie scaldate in Lumina Lui stralucitoare...
 Caci Adevarul ESTE! Si poate fi inteles de spiritul uman. Ba chiar trebuie inteles...

Si Adevarul va va face liberi, contine o promisiune a lui Iisus care e perfect realizabila!
Insa pentru aceasta e nevoie sa avem in interior dorul dupa acest Adevar. Sa tanjim in suflet dupa El. Si atunci, il vom recunoaste! Pentru ca spiritul nostru care provine din Adevar, va recunoaste Adevarul etern, atunci cand ii va iesi in cale!
  Spiritul nostru, daca e treaz, nu poate ramane impasibil cand intalneste Cuvantul Adevarului!
   Si Il va recunoaste...
  

Amara evanghelie

Violenţa e noua evanghelie,
Dar Christos in ea nu e.

 Renato Zero

Vita mia - Amedeo Minghi - videoclip frumos

http://www.vbox7.com/play:c9b64859

cosmincozma13@yahoo.it