Am invatat

Am învățat să trăiesc. Există o diferență între a trăi și a exista.
Am învățat să fiu bună, tolerantă, temperată, umană, dar să nu uit că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea.
Am învățat să fiu îngăduitoare față de ignoranți și să fiu iertătoare cu cei răi și proști.
Am învățat că a aștepta după alții, înseamnă timp pierdut și amânări inutile.
Am învățat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viață în care nu sunt dorită. Că aceia care nu caută apropierea de mine, nu îmi simt lipsa.
Am învățat să fiu mai rezervată în a mă implica sufletește. Să fac diferența între cei care mă iubesc și cei care doar mă folosesc. Am învățat că dacă cineva mă iubește cu adevărat nu îmi va da motive să mă îndoiesc de asta.
Am învățat că mai întâi trebuie să încerc să mă ajut singură și abia apoi (dacă nu reușesc), să strig după ajutor.
Am învățat să nu caut mereu vinovați pentru eșecurile mele și să îmi asum cu demnitate greșelile.
.............

Am învățat că trebuie să îmi protejez secretele și că trebuie să fiu selectivă în privința oamenilor în fața cărora mă pot destăinui, pentru că unii te ascultă doar pentru a afla informații despre tine, pe care mai târziu le vor folosi împotriva ta.
Am învățat că exhibandu-mi fragilitatea sufletească îmi asum riscul să se profite de vulnerabilitatea mea.
Am învățat că e doar de datoria mea să lupt pentru fericire și că nu am dreptul să depind de alții pentru asta.
Am învățat că am dreptul să fac doar ce vreau eu și că uneori n-ar trebui să mă intereseze ce vor alții.
Am învățat că rațiunea nu poate fi mereu în consens cu inima și că ambele pot fi supuse rătăcirilor.
Am învățat că a avea o relație, nu înseamnă neapărat a avea iubire, siguranță, sau familie și că doi oameni, deși formează un cuplu, nu înseamnă întotdeauna "împreuna”.
Am învățat să nu mai plâng după trecut și după cei care m-au abandonat. Că unii oameni te însoțesc o perioadă pe drumul tău, iar mai apoi aleg brusc alte drumuri. Că unii nu au fost decât niște umbre, care doar m-au privat de soare și de lumină.
Am învățat că viața înseamnă alegeri și că niciodată nu e prea târziu să o trăiesc așa cum doresc.
Am învățat că atunci când iubești, nu există distanțe care să nu poată fi parcurse.
Am învățat că iubirea și binele nu le pot oferi cu forța celor care nu le vor.
Am învățat să stau uneori doar eu cu mine și să nu mă mai simt singură. Și că de multe ori pot fi înconjurată de o mulțime de oameni și totuși să cunosc cea mai cumplită singurătate.
Am învățat să mă bazez pe propriile mele puteri, să cred în mine și să nu-i mai las pe alții să mă descurajeze, sau să îmi spună ce și cât pot.
Am învățat că valoarea reușitelor mele este direct proporțională cu lipsa de importanță pe care o acord lucrurilor și oamenilor care nu merită.
Am învățat că doar eu știu cel mai bine cine sunt cu adevărat, cum sunt, unde trebuie să ajung și că fiecare om mă poate vedea diferit. Că nu pot fi altfel, în funcție de cum ar vrea fiecare persoană.
Am învățat că oricât de bun ai fi, oamenii îți vor căuta defecte. Iar atunci când nu le vor găsi, le vor născoci. Pentru că unii nu suportă să vadă la alții un spirit superior.
Am învățat că lumea mă va judeca mai mult după prejudecăți proprii decât după calitățile mele obiective.
Am învățat că oricât de mult m-aș strădui, nu voi reuși să-i mulțumesc pe toți.
Am învățat că a fi acceptat de ceilalți nu e țelul meu în viață. Că îmi pot vedea de drum și fără să am aprobarea tuturor.
Am învățat să pierd, să uit, să iert și să ignor.
Am învățat că trebuie să existe și buni și răi, dar, că oricine se poate schimba neașteptat, atât în bine, cât și în rău.
Am învățat că omul rezonabil se adaptează lumii în care trăiește și că doar omul nerezonabil persistă în încercarea lui de a adapta lumea la el. Că dorințele, capriciile și nevoile mele, nu trebuie să fie o prioritate pentru toată lumea. Că în timp ce unii reprezintă o prioritate pentru mine, eu nu sunt decât o opțiune pentru ei.
Am învățat că nu sunt obligată să îmi ascund sentimentele și părerile față de ceilalți și că nu trebuie să-i menajez pe cei care nu suportă sinceritatea. Că adevărul spus direct îi va îndepărta doar pe cei nesinceri. Că atunci când spun o prostie mulți mă tolerează, iar când spun un adevăr majoritatea mă urăsc.
Am învățat că a fi asertivă înseamnă a fi liberă și că nimic nu e mai de preț ca libertatea.
Am învățat să îmi cunosc limitele, pentru că doar eu pot forța depășirea acestora.
Am învățat că uneori, un dialog cu mine însămi mă poate ajuta de o mie de ori mai mult, decât dacă aș discuta cu alte persoane.
Am învățat că atunci când o ușă se închide, o alta se deschide, dar totul e să nu-mi rup gâtul traversând holul dintre ele.
Am învățat că starea mea de dispoziție depinde doar de mine, nu de starea vremii, nici de toanele altora.
Am învățat să merg tot mai sigură pe propriile picioare, dar să nu uit niciodată cine m-a susținut să nu cad.
Am învățat că atunci când cineva îmi face brânci, trebuie să mă ridic cu spatele, altfel, ar trebui să îngenunchez și, numai Dumnezeu merită să stai în genunchi în fața Lui.
Am învățat să nu mai am așteptări. Pentru că oamenii nu se vor purta mereu echitabil și nu vor fi mereu recunoscători când îi ajut. Iar unii vor uita de îndată ajutorul oferit.
Am învățat că oamenii te resping dacă nu le faci mereu pe plac și te uită dacă nu mai au nevoie de tine.
Am învățat că proștii nu au acces la ironie și de aceea se vor opri la insultă.
Am învățat că dacă unii oameni mă vorbesc pe la spate, înseamnă că nu se află în poziția din care să îmi poată da peste nas.
Am învățat că cel mai mare compliment pe care îl pot face prostiei unora, este să mă dau la o parte că să o vadă toată lumea.
Am învățat să mă bucur de fiecare anotimp, să împart cu ceilalți, să zâmbesc oricui, să ascult oamenii. Am învățat despre stăpânirea de sine, despre cumpătare, modestie, virtute, ambiție și valori. Am învățat să iubesc.
Am învățat să fiu eu.

( http://www.irinab.com/2011/01/mai-am-de-invatat.html  )