De Florii

http://sa-traiesc-o-poveste.blogspot.com/
Joy Snell, o infirmiera clarvazatoare din secolul trecut, comunicand cu mentorul ei din lumea de dincolo, l-a intrebat pe acesta ce trebuie sa dobandeasca oamenii pentru a deveni copiii lui Dumnezeu. Iata care a fost raspunsul:

"-Adevar, cinste si corectitudine in felul de a fi, acel fel de a fi pe care oamenii il tin ascuns, dar care ii este totusi cunoscut lui Dumnezeu; simplitate in hotarare si o daruire decisa in slujba Lui, a Dumnezeului mare si bun, indiferent de masura in care acest lucru devine constient - ceea ce este rar la voi pe Pamant. Sub pretextul de a-L sluji pe Dumnezeu, de-a implini Vointa Sa, oamenii cauta mai degraba sa-si implineasca dorintele proprii. Cu o mana vor sa se tina de El, dar cu cealalta se agata de lucruri pamantesti, lipsite de valoare. Conceptia lor este ambigua, fidelitatea le este straina. Ei pot sa-i induca in eroare pe altii, insa mai degraba se inseala pe ei insisi, lucru care este fatal evolutiei lor spirituale. Dar pe Dumnezeu nu pot sa-L insele!
Straduiti-va sa realizati o daruire deplina in gandire fidela, in cuvinte si fapte. Abia atunci se ridica sufletele voastre peste lucrurile care le trag in jos, le intuneca privirea si vor sa le rapeasca lumina Dragostei lui Dumnezeu. Atunci vei fi tu - si oricine vrea sa invete de la El - indrumata in domeniul spiritual. Dezvoltati-va obiceiul de-a asculta acea voce gingasa, ascunsa, care se adreseaza sufletului vostru si care are ca efect o conducere sigura prin indrumarea care va este data. Atunci veti crede in masura in care ati primit indrumarea."

Aceste cuvinte luminoase sunt vrednice de a fi scrise pe coltul dinauntru al ochiului, pentru neincetata luare-aminte si transpunere practica in viata de zi cu zi. Ca orice mesaj luminos, ele se refera la conditia omului in Creatie, indiferent de religia sa pe Pamant. 
Dintr-o experienta personala legata de fiintele Naturii, am ramas cu impresia unei diferente izbitoare intre ele si noi, oamenii acestui Pamant. 
In ce consta aceasta diferenta? In faptul ca fiintele Naturii slujesc unui Singur Stapan, pe cand noi vrem sa slujim la doi deodata! 
Lucru dealtfel imposibil. Dar noi nu recunoastem aceasta. Exact asa cum spunea mentorul din lumea de dincolo, conceptia noastra este ambigua, fidelitatea ne este straina. Suntem fiinte duale si nu oameni care lupta cinstit pentru ei insisi, cautand sa se invinga pe sine. Noi cautam mai degraba defectele altora! Pe care le gasim, desigur, pentru ca nici unul nu este destul de curat ca sa nu trebuiasca sa lupte. Dar facand astfel, noi pierdem timpul pe care-l avem pe Pamant, inselandu-ne in primul rand pe noi insine. In loc sa ne vedem fiecare de treaba.
In viata noastra interioara, noi deseori ne plasam deasupra semenilor nostri si nu alaturi de ei.
Indata ce nu le intelegem purtarea, suntem gata sa-i tinem de rau pentru simplul fapt ca sunt diferiti de noi, ca nu procedeaza la fel si nu ne impartasesc intru-totul opiniile. Pe care le consideram, desigur, corectitudinea intruchipata!
Iar daca le gasim vreun defect - lucru care n-ar trebui sa fie treaba noastra, ci treaba lor - suntem gata sa-i lapidam moral, fara sa le acordam nici circumstante atenuate, nici posibilitatea vreunei schimbari ulterioare. Pentru ca nu credem in schimbare, din moment ce ne risipim viata din cauza atitudinii gresite. De parca n-am auzit niciodata Cuvintele: "Cel fara de pacat s-arunce primul piatra!"
Unde sunt cei care cauta? Cei care cauta indrumare de Sus, cei care vor cu adevarat sa asculte?

"Insa cei care vor sa asculte nu sunt destul de severi cu ei insisi. Ei nu sunt destul de cinstiti fata de spiritul lor." spune Abd-ru-shin in Mesajul Graalului. Iar apoi continua:
"Fiul lui Dumnezeu a strigat deja odata catre voi, avertizandu-va: <<Iertati pe aproapele vostru!>> Stiti voi ce implica acest lucru?
...Cercetati-va mai intai pe voi si abia atunci il veti intelege pe aproapele vostru! Iar in intelegere se afla iertarea.
Insa cati oameni exista pe Pamant care fac astfel? Nici unul nu a absorbit in acest fel Cuvantul Fiului lui Dumnezeu. Nici macar acest singur Cuvant, cu atat mai putin intreaga Sa invatatura."

Candva i-am intrebat si eu pe mentorii din lumea de dincolo, asemenea lui Joy Snell: De ce nu exista pe Pamant acei oameni nobili, pe care ii dorim cu totii? Raspunsul a fost: 
"Pentru ca nu vor destul. Este destul sa vrei."

Caci daca vrem cu adevarat, fiecare din noi putem implini Vointa lui Dumnezeu in viata noastra de zi cu zi, indiferent unde ne-a plasat destinul. Nu este nevoie sa fim slujitori ai vreunei biserici cand vrem sa servim Lumina. Putem fi oricine si putem face orice, atata vreme cat avem vointa cea buna, atitudinea corecta. Iar daca vreunul din noi se mai intreaba uneori ce inseamna vointa cea buna, raspunsul vine din experienta traita. 
Este vointa care-l duce pe fiecare de-acolo unde se afla acolo unde vrea sa ajunga. De la teorie la practica. 
Practic...asa se mai numeste fericirea!
Si iarasi se aude vocea mentorului, care-a povatuit-o pe Joy Snell: 

-"Tu ai vazut ce poti sa obtii, dar fereste-te sa-ti neglijezi scopul vietii pamantesti in straduinta de a-ti atinge idealul, altfel nu vei invata bine principalele lectii ale vietii. Viata pamanteasca nu este data ca sa fie visata. In rezolvarea fidela a sarcinilor zilnice sufletul castiga rabdare, putere si statornicie."

Si nu este asa de usor cum credem sa ne insusim bine principalele lectii ale vietii. Putem suferi mult ca sa ne implinim destinul. Dar viata insasi ne este cel mai bun maestru, caci experientele prin care trecem marturisesc cum nu se poate mai clar daca stam corect sau gresit in Creatie. Si fiecare stie pana in varful unghiilor unde, cum si cand greseste, daca vrea cu adevarat sa stie. 
In aceasta duminica de Florii, sa fim noi insine florile cu care-L intampinam pe Domnul. 
Dar mai ales sa nu-L rastignim in Vinerea Mare! Sa-L ascultam si sa-L urmam fericiti in Invierea din materialitate!

<<Fericiti cei care sufera pentru Dreptate, caci Imparatia Cerurilor le va apartine.

A suferi pentru Dreptate inseamna a suferi pentru Adevar. A accepta totul, a invinge totul pentru a putea ramane adevarat, iata lucrul cel mai dur pentru om in timpul peregrinarii sale. Aceasta vrea sa spuna totul: a trai drept, a trai just pana in cele mai mici detalii; multe lupte, multe suferinte vor urma ca atare. Va fi experienta vietii, experienta veritabila in timpul intregii peregrinari a omului. Astfel trebuie sa fie drumul omului pentru ca sa-i ramana deschisa calea catre Imparatia Cerurilor.>>



( Alina Rus )