Transparenta ca sufletul
o zi de februarie alinea in imensitati albastre
campurile goale,
muntii,marea...
A sosit vara,e plina ca un corp,
a acoperit totul,
fiecare colt era un cuib...
Apoi s-a intors februarie,
asadar era intoarcerea care facea din timp un nimic,
un bine si un rau.
Si in acel cerc
iubirea pentru noi insine gasea ca totul i se asemana.
Apoi s-a intors februarie....
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment