Chipul din lac

http://cufarulcunestemate.blogspot.com/2009/10/chipul-din-lac.html

azi voi vorbi despre ceva emotionant...
acum ceva timp am avut o calatorie..
Umblam prin taramuri fermecate, fosnete si senzatii pure, auzeam zgomotul greierului, aflam sunetul pasarilor padurilor. Am ajuns in sfarsit in fata unui lac. Un lac intins, albastru si static. Am mers langa el o vreme pana m-am trezit oglindita in el. Ce am vazut..un chip, cel mai frumos chip, nobil, delicat, angelic,albastru-verzui, buclat si fermecat. Era prima data cand il vedeam.
M-am emotionat la inceput de frumusetea lui, nu avea nici un defect. Nu ma mai satur sa ma uit la acest chip, este perfect si inspira noblete, delicatete si daruire prin insasi aceste trasaturi. Ele creeaza nobletea, delicatetea si daruirea acestui chip.
Nu ne cunoastem chipurile, fetele noastre ne sunt straini, suntem proprii nostri straini acceptati de propriile masti nascute din arta si priceperea disimularii. De ce avem nevoie de ea? Nu am dat-o niciodata jos. Oare de unde sa ne cunoastem adevaratul chip daca nici macar nu l-am vazut vreodata, macar o data! Nu avem de unde sa-i stim trasaturile, liniile fetei, contururile, ne cunoastem partial sau deloc. Suntem proprii musafiri in casa propriei vesnicii. Incredibil! insa extrem de crud. Asta e adevarul nostru. Constientizarea a ceea ce suntem si nu a mastilor schimbate cu fiecare zi. Cautam chipuri ce nu avem idee cum arata, nu avem macar schita mentala a chipului cautat. Suntem mascati din cap pana-n picioare cu masti grele, zornaitoare ce cauta chipuri necunoscute. Unde sa le gasim cu mastile puse?

http://cufarulcunestemate.blogspot.com/2009/10/chipul-din-lac.html