De ce se tem oamenii de moarte?

 E un cantec frumos... Dar de ce se tem oamenii de moarte, totusi?  

Foaie verde, spic de paine,
Dac-as sti ca mor ca maine,
Mi-as face casa de piatra,
Ca moartea sa nu razbata,
Au, au, au, inima, au.
Si-as chema fierarii toti
Sa-mi puna lacat la porti,
Au, au, au, inima, au.

Cu lanturi sa ma-ngradeasca,
Moartea sa nu ma gaseasca,
Pentru biata viata mea,
Mi-as vinde si camasa,
Au, au, au, inima, au.
Ca moartea sa ma mai rabde
Inc-o zi si inc-o noapte,
Au, au, au, inima, au.

Insa moartea nu vrea bani,
Vrea copii si oameni mari.
Si moartea nu vrea nimic,
Numai viata de voinic,
Au, au, au, inima, au.
Si moartea nu vrea nimic,
Numai viata de voinic,
Au, au, au, inima, au.

Nici pe mine nu ma iarta,
Pot sa-mi fac casa de piatra,
Au, au, au, inima, au.
Si din gaura de sarpe,
Cand vrea moartea tot ma scoate,
Au, au, au, inima, au.